Exemplificare..

...a principiului ca omul banuieste si judeca la altii patimile si pacatele lui insusi, traita acum cateva zile.

Era o dupa-amiaza mai innorata si ma odihnisem putin alaturi de Anastasia, timp in care baieteii isi facusera de lucru prin casa, fiindca nu avea cine sa ii supravegheze afara (sotul era plecat la o inmormantare, iar copiii mari aveau treburile lor fiecare).
Am luat o gustarica toti, apoi le-am spus lui Ghe si Gr sa se imbrace si sa iasa inainte afara. Intre timp eu am ramas sa strang masa si sa o pregatesc pe cea mica de plimbare.

Am deschis putin fereastra la balcon sa vad cum mai e vremea afara, ca sa stiu ce hainute scot. In fata blocului, pe banca, era, spre surprinderea mea, o vecina care pana atunci obisnuia sa stea numai si numai in casa si pe care o vedeam in fiecare zi doar la geamul ei. I-am facut cu mana si am intrat inapoi, urmandu-mi cursul programului stabilit.

Cand am coborat si am iesit pe usa blocului, vecina m-a intampinat cu o replica total neasteptata:
"Ce? V-am facut invidioasa ca am iesit afara si ati iesit si voi?"
M-am blocat efectiv, fiindca nu regaseam deloc in mine ipoteza ei. Inca de la inceputul carantinei eu am fost impotriva acelui stupid "stau in casa" si chiar am militat impotriva lui, considerand o victorie eliberarea oricarui o din ghearele fricii irationale. Am fost o buna perioada singura mama cu copiii afara prin cartier, apoi au mai prins curaj si alte femei dezghetate la minte, intelegand ca poti iesi afara pastrand o distanta rezonabila fata de altii.

floare in asfalt
crescuta in timpul pandemiei
pe langa blocul nostru

M-am gandit automat la pilda aceea cu un om care statea la o rascruce si pe langa care treceau multi altii, banuindu-l de diverse faradelegi, niciuna adevarata, toate fiind de fapt oglinda patimilor celor care gadeau de rau. Am asigurat-o ca de fapt ma bucur, fiindca intr-adevar ma bucuram ca scapase cat de cat de panica indusa care o chinuia.