Nu sunt eu...

... la curent cu tot ce se scrie in literatura religioasa in prezent in sprijinul familiei ortodoxe, dar am impresia ca nu se detaliaza multe aspecte concrete. Problemele nu apar din faptul ca nu suntem toti isihasti in linie, ci din indepartarea de rolurile clasice in familie si privarea noii generatii de modele sanatoase. Bineinteles, rugaciunea are rolul ei incontestabil si este o necesitate vitala pentru suflet, dar ca sa nu fim datori nimanui cu nimic ar trebui ca mai intai sa cunoastem care ne sunt indatoririle fata de familie si apoi sa ne preocupam de indeplinirea lor.

Sa luam bunaoara sarcina femeii de a pregati hrana intregii familii. Feminismul si ateismul au transformat in sens negativ perceptia generala asupra gatitului. Avem expresii tip care denumesc batjocoritor femeia care se ocupa de cratita si tigaie. Acest curent care dispretuieste ceea ce se intampla in bucatarie vine ca o manusa peste lenea, placerea de a visa si pe comoditatea de a se refugia in teorie a majoritatii.

Faptul de a asigura familiei o nutritie adecvata nu trebuie inteles ca o corvoada. El este o adevarata misiune incredintata femeilor in lume. Cele care fac acest lucru in mod superficial creeaza suferinte copiilor lor fie pe termen scurt (ii lasa sa sufere de foame) fie pe termen lung (ii satura cu gustari indoielnice calitativ).

Nu discut aici despre situatia in care serialul preferat sau alte preocupari frivole restrang timpul dedicat gatitului, ci insinuarea perfida a grijii pentru suflet ca pretext pentru a se eschiva de la indatorirea aceasta.

Desigur, exista diferenta intre moft (prajituri, pizza) si necesitate in domeniul culinar, dar hrana de baza nu poate fi inlocuita cu sticksuri, eugenii si pufuleti pe motiv ca este post si nu trebuie sa acorzi atentie pantecelui fiindca esti o fiinta prea spirituala.

Am citit de curand o scrisoare in care sfantul Nectarie spunea clar ca sanatatea este prima de care trebuie sa ne ingrijim, fiindca in trupuri bolnave nu pot spori duhovniceste decat cei aproape desavarsiti, iar restul vor fi infranti. Cum alimentatia este una dintre cheile unei sanatati solide, a da familiei tale din comoditate o hrana mai putin sanatoasa inseamna a ii programa pe termen lung nu numai la subrezire a trupului, ci si la dificultati in lupta duhovniceasca.

Colosii industriei alimentare recurg la diverse artificii care stimuleaza simturile, dar sfideaza digestia fiziologica pentru a obtine un profit speculand poftele. Nu ii sustine in minarea sanatatii publice incredindu-le prepararea mancarurilor pentru cei dragi ai tai. Nimeni nu iti iubeste familia mai mult decat tine.

Seteaza succesul alor tai si prin efortul sustinut de a ii alimenta asa cum crezi ca este cel mai bine. Sarguieste-te sa le creezi treptat si de foarte mici  deprinderi alimentare sanatoase (e si acesta un efort si chiar o lupta). Roaga-te sa plineasca Dumnezeu nepriceprea si nestiinta ta despre cum se fac bucatele. Informeaza-te si lucreaza sarguincios in bucatarie, cu constiinta importantei prepararii mancarurilor, cu atentie pentru nevoile familiei si cu dragostea de a le darui ca binecuvantare concreta mancarea facuta de tine.

Daca deja traiesti toate acestea, fa lumina imprejur povatuind cu blandete pe cineva (pe care il simti apropiat si receptiv) sa revina la o intelegere corecta a demnitatii si rolului crucial in familie si societate al femeii care gateste.