In completare...

... la tabloul amplu pe care l-am tot conturat pana acum voi mai nota mici observatii despre narcisisti inspirate de povesti adevarate sau conspectate din diverse materiale online.
*N va face pledoaria ascultarii cand tu trebuie sa asculti de el, dar va gasi argumente si texte religioase pentru a sustine propria neascultare de superiori
*in mod tipic osandeste cu ravna pacatele altora dar arata o ingaduinta deosebita pentru propriile patimi, fiind un exemplu desavarsit de subiectivism
*N vorbeste incantator despre virtuti, este un maestru al teoriei despre practica, dar la o privire mai atenta faptele nu corespund vorbelor
*N ajuta aproapele si face milostenie, dar face asta nu din mila, ci pentru a putea savura starea de recunostinta si admiratie a celui pe care il sustine, pentru a il indatora pe acesta fata de sine si pentru a il putea manipula mai usor in viitor, la nevoie.
*N se poarta mai bine cu strainii decat cu casnicii si intotdeauna are o grija deosebita la ceea ce razbate in exterior dinspre familia lui si nu este interesat de fortificarea acesteia dinspre interior spre exterior.
*partenerul N este mai degraba o achizitie in stil consumerist decat o investitie emotionala. N manifesta fata de el o curiozitate si o provocare concurentiala, eventual il foloseste pentru a se prezenta pe sine intr-o lumina favorabila si nimic mai mult.

Cu toate...

... ca la rugaciune copiii sunt agitati, induhovnicirea iese la iveala in cele mai bizare situatii, gen: pe wc. Nu stiu unde o fi auzit "veniti de luati lumina" ca noi in casa nu am cantat si nici anul trecut nu cred ca a fost la momentul daruirii luminii.
Filmuletul e facut de Grigo...

Nu stiu cum...

... merge rugaciunea comuna in alte familii cu multi membri (deja imi suna aiurea sa scriu cu multi copii, fiindca am doi copii majori si doi cu buletin pe care aproape ii consider adulti) dar la noi acest capitol este mereu deficitar.

Am mai avut ani in care aveam pravila comuna seara, dar bunul obicei nu ne-a tinut mult si nu vreau sa insist asupra motivelor ca sa nu pun pe tapet chiar toate disfunctionalitatile familiale interne.

Am reluat intrunirea la rugaciune in fiecare seara, ma bucur din inima si vreau sa va descriu putin din atmosfera generala ca sa va incurajez sa nu renuntati, chiar daca aparent totul e un dezastru. Faptu ca in fiecare seara ne asezam ca familie inaintea lui Dumnezeu conteaza enorm.

*Nu reusim sa respectam ora stabilita pentru inceperea rugaciunii. Eu trebuie sa dau strigarea in repetate randuri ca sa apara toti
*Uneori tati da binecuvamtarea cat inca ne foim prin camera, fara ca noi sa fim "pe faza"
*Baietii se capacesc pe muteste din pricini numai de ei stiute
*Fetele nu canta la unison si se deranjeaza reciproc pe motive muzicale
*Unii nu respecta ordinea in care trebuie sa citeasca si ceilalti sar ca arsi
*Dictia deficitara a unora e si ea pricina de observatii si distragere
*"Crestinii" cu probleme se plimba prin camera in timpul rugaciunii

Mai sunt si alte ispite si discutii pe care nu le mai notez, dar un lucru e clar: vrajmasul uraste foarte mult aceste adunari, drept pentru care speculeaza lipsa de trezvie si punctele slabe ale fiecaruia ca sa ne perturbe linistea si sa ne lipseasca de folosul rugaciunii.

Amandoi...

... parintii mei au peste 65 de ani si mereu am considerat ca e firesc sa fie pe langa noi, dar in contextul actualei pandemii ma tot gandesc ce binecuvantare este sa ai parinti aproape.

Imi sunt dragi mai mult ca oricand si brusc s-au evaporat si micile rafuieli interioare pe care le aveam cu ei din cauza descoperirilor tardive a unor "greseli" ale lor in materie de parenting. Vad foarte limpede ca au facut pentru noi cu dragoste tot ce au crezut ca este bine, in limitele neputintei omenesti.
Am asa un imbold interior sa ii imbratisez si sa le spun cat ii iubesc, dar am un puternic blocaj emotional... Mi-e teama sa nu sune prea patetic, sa nu para ca un gest de adio sau sa ii intristez aducandu-le gandul mortii. Dumnezeu sa le dea mangaierea inimilor si lumina vesnica!

Am fost...

... ani de zile revoltata la auzul expresiei rautacioase "popii au bani" si ma tot intrebam de care popi vorbesc zeflemistii in cauza, ca nici noi si nici cunoscutii nostri, popi si ei, nu ne permiteam un stil de viata lejer dpv financiar.

Ceea ce am remarcat cu ocazia acestei pandemii sunt donatiile consistente (zeci sau sute de mii de euro) facute de diverse arhiepiscopii spitalelor sau centrelor de carantina. Gestul este laudabil, menit sa inchida gurile rele care urla ca vor spitale si nu catedrale. Sunt sigura ca ura impotriva Bisericii nu va putea fi stinsa prin acte caritabile notate in presa si share-uite pe retelele de socializare. Nu stiu cum o fi cu plata la Dumnezeu pentru lucrul trambitat inaintea oamenilor. Nici nu ma priveste de altfel.

Eu altceva voiam sa notez: acum am inteles care sunt popii aceia despre care lumea spune ca au bani, fiindca am vazut cat pot investi dintr-un foc la nevoie. Sincer, nu ma deranjeaza deloc ca au bani, fiindca stiu ca nu lucreaza faradelegi cu ei, ci ii orienteaza spre lucrari frumoase, placute lui Dumnezeu.
Ma deranjeaza insa ca prin extensie orice popa amarat de tara isi ia portia de dispret, invidie si banuiala din partea oamenilor care habar nu au cu ce se mananca viata personala a unui slujitor devotat al altarului.

Si inca ceva, pentru cine face confuzii intre calugari si preoti:

Toata...

... lumea pare preocupata sa gaseasca modalitati pentru a consuma dirijat si constructiv energia copiilor care stau in casa.

In primul rand nu exista legea aceea pe care multi o invoca si care sa pretinda sa tinem copiii strict in casa cu lunile. Ei sunt victimele unor adulti care nu isi pot depasi fobiile sau care nu isi pot folosi ratiunea in situatii tensionate.

In al doilea rand o fiinta sechestrata pe termen lung are in mod sigur un nivel de stres ridicat, de aceea la fel de importante ca activitatile dinamice sunt procedeele de relaxare.

Pentru copii cele mai potrivite metode prin care sa reduci stresul dar si care sa ii tina ocupati un timp mi se par:
*o baie prelungita cu jucarii de apa, doar pentru balaceala, fara tensiunile legate de spalat pe cap, seara, inainte de culcare.
*masaj, periaj sau orice alt tip de atingere, contactul fizic direct fiind un vechi si binecunoscut calmant pentru oricine. Gadilatul are un loc aparte, fiindca implica mai multa miscare si are un plus de beneficii prin rasul pe care il starneste☺️
*muzica relaxanta (nu am incercat cu copiii, dar exista ore intregi de muzica linistitoare pr youtube) ascultata involuntar in timpul vreunei activitati statice, gen pictura.
*nu in ultimul rand, rugaciunile parintilor, si mai ales psaltirea, linistesc foarte mult atmosfera din casa, fiindca alunga vrajmasii nevazuti care pot specula situatia speciala a ultimelor zile.

Iesirea...

... mea de ieri: legala, motivata si izolata:

Dimineata am fost si mai izolati, la cimitir, in interes profesional😊.

Sa nu creada...

... Politia Romana ca voi investi special in decaratiile cerute de ei pentru iesiri. In afara de faptul ca suntem o gramada in casa care iesim cel pitin o data pe zi ca sa nu innebunim, nici imprimanta nu am.
Voi folosi ca hartie pentru declaratii toate caietele neterminate ale copiilor pe care le-am mai tinut sa fie ciorne si le vom scrie frumusel de mana tot ce este nevoie ca sa multumim stapanirea. Eventual treaba asta o va face mai mult Grigo, ca sa isi exerseze caligrafia.

Acesta este un prim pas din programul intern "zgarcenia" ☺️ pe  care il aplicam fiindca nu stim ce vremuri financiare vin.

Nu am....

... viziuni apocaliptice, dar din cauza felului in care se precipita evenimentele, inteleg mai de aproape cuvintele scripturii:

Cand esti singura altfel te raportezi la situatii limita, ai alta siguranta, alta mobilitate, alta detasare interioara. Cand se infiripa din tine viata plapanda a unui copilas te stapaneste o fragilitate aparte, oricat de puternica te autoevaluezi tu la un moment dat. Chiar daca ai un evident echilibru fizic si psihic, el se situeaza totusi la parametri inferiori decat in mod obisnuit. Simplul fapt ca donezi o buna parte din nutrientii tai copilului se face simtit in conditiile in care ratia sau calitatea alimentelor este afectata. Daca anxietatea sau depresia strans legate de maternitate sunt cvasi-cunoscute, cu cat mai accentuate vor fi ele in conditiile in care intreaga omenire este cercetata de sentimente de incertitudine si pesimism?

De aceea mai ales mamele cu prunci mici trebuie sa fie atente la ele insele si sa isi conserve la maxim resursele, sa se protejeze de agresiunea stirilor negative, sa se centreze pe autoingrijire si sa cultive prin rugaciune paza inimii de gandurile care aduc tulburare. Ingrijindu-te de buna-starea ta ai grija indirect, dar implicit, de micuta fiinta altoita pe trupul tau a carei viata emotionala este inca un duplicat a ceea ce traiesti tu.

Un aspect...

... negativ (?) al simplificarii vietii  personale este si acela ca nu ma bucur sa primesc flori taiate/rupte indiferent cat de frumoase sunt.
Imi plac florile foarte mult, dar ma bucur sa le vad acolo unde traiesc ele. Nu sunt incantata sa risipesc nici viata lor, nici din viata mea (timp pentru ingrijire) ca sa le pot privi o zi, doua in captivitate pe pervazul meu, cata vreme nu sunt imobilizata la pat si le pot admira in direct afara.

Celor dragi am avut grija sa le comunic din timp aceasta ciudatenie a mea, ca ei sa isi poata manifesta si altfel dragostea ce mi-o poarta. Tocmai de aceea ieri am primit floricele de primavara😀 de care baietii mei s-au veselit peste masura, asa ca le-am pus strategic in camera lor.

Asepsie...

... vs evlavie la pr Paisie:

Au aparut..

... ca ciupercile dupa ploaie bancuri pe tema carantinei. O categorie speciala sunt cele care dau de inteles cat este de neplacut sa stai zile in sir inchis in casa cu sotia/sotul. Mai in gluma, mai in serios, in vremuri ca astea poate cea mai defavorizata categorie e reprezentata de cei care sunt cei care stau vrand nevrand in cusca impreuna cu narciststi.

De ce? Pentru ca N se hraneste psihologic cu doua tipuri de resurse: pozitive (laude, recunostinta si apreciere de la cei din afara familiei) si negative (manifestarile dezechilibrului interior pe care reusesc sa il induca celor apropiati). Dat fiind ca nu iese din casa aproape deloc si ca socializarea este redusa la minim, resursele pozitive sunt aproape nule, ceea ce inseamna ca N se va alimenta cu precadere din resurse negative. In stilul lui caracteristic va ruina bruma de liniste a celor care il inconjoara prin critici, reprosuri, inscenari, proiectie, haos, drama etc.

O posibila scapare din acest scenariu malefic este evadarea in retelele de socializare. Cu cat mai multe like-uri va primi, cu atat mai satul va fi si nu va simti nevoia sa isi terorizeze casnicii. Fiti intelepti si nu comentati cand N sta prea mult pe Fb: in felul acesta iesiti din vizor si scapati mai usor de represalii.

Desi...

... Dumnezeu imi da o liniste in zilele acestea, incat pot sa mai si rad si sa glumesc pe seama lui virusache, mai am si eu ganduri de ingrijorare. Parintii mei amandoi sunt peste 65 de ani. Grigo are dintotdeauna o hiperreactivitate bronsica in context infectios. Eu imi evaluez imunitatea ca fiind destul de ineficienta.
Sincer, daca imi pun intrebarea, nu pot raspunde ca am o siguranta ca la sfarsitul epidemiei vom mai fi toti impreuna.

Cu toate astea, nu am sentimente de panica, deznadejde sau orice alt tip de tulburare. Sunt recunoscatoare pentru acest dar al detasarii si echilibrului, fiindca stiu ce dezastru sunt eu in combinatie cu frica.

Unul dintre medicamentele eficiente din Sfânta Scriptura ce poate fi folosit ca antidot al intunericului sufletesc la vreme de molima este sa nu prefigurezi nicicum viitorul, ci sa te gandesti strict la prezent, intelegand imprevizibilul prin prisma proniei divine si construind doar ceea ce tine imediat.

Iata...

...o intrebare la care sa meditam:

Harul sfintei liturghii are o anumita raza de actiune exprimata in metri?

Daca la vremea liturghiei nu esti in biserica trupeste, dar mintea este indreptata cu dor acolo, esti vitregit de binecuvantare?

Cine se revolta si se manie pe intai-statatorii bisericii are mult de pierdut. 

Banuiesc...

...ca am multe cititoare mamici crestine. Hai sa va pun o intrebare, la care sa raspundeti sincer.

Daca in sezonul rece ai avut copilul febril, cu gripa, bubat sau alta boala contagioasa l-ai adus relaxata asa, bolnav, la biserica? Ai stat cu el acasa sau l-ai lasat singur si ai plecat la liturghie? Ai chemat numaidecat preotul sa il impartaseasca acasa?

Eu marturisesc ca am de raspuns doar negativ la toate întrebările de mai sus și ma aștept ca majoritatea mamicilor sa fi izolat copilul bolnav, fara sa considere acest gest o lepadare de credinta.

Mi-am dorit...

... sa vad si eu cand trece pe bulevard procesiunea cu sfintele moaste si icoana Maicii Domnului dar nu am stat sa urmaresc momentul. In acel moment citeam toti Acatistul Bunei Vestiri. Anastasia nu avea stare si se tot ducea la pervazul geamului. Intr-unul dintre aceste momente de foiala ale ei, m-am dus sa o iau in brate si am aruncat o privire pe fereastra. Chiar atunci trecea prin fata blocului nostru platforma pe care erau cele doua odoare. Mergea destul de repede: in cateva secunde nu am mai vazut-o. Poate vi se pare banal, dar, data fiind probabilitatea destul de mica de a ma nimeri la fereastra tocmai in acele clipe, bucuria a fost invers proportional mai mare💖

Pozele sunt "furate" dintr-un material video realizat de altcineva.

Dupa cum...

... s-a simtit pana acum in micro-cosmosul meu familial, aceasta pandemie a fost un adevarat prilej de linistire, de asezare si induhovnicire. Pentru moment am ce nu as fi visat vreodata: scoala la distanta si o mica biserica in casuta noastra (ma rog, apartamentelul nostru).

 
Mi-am facut timp sa ma uit mai atent in sufletul meu, dezradacinandu-ma din orice nadejde lumeasca si vad deschizandu-se in el izvoare pe care nu le-am gustat niciodata pana acum.

Daca stati in trezvie, fara sa va risipiți in stiri de ultima ora, fara sa numarati cazuri si morti noi, sunt sigura ca veti descoperi in voi samburele ascuns al bunatatii lui Dumnezeu pregatite anume pentru fiecare, dincolo de avalansa generala de evenimente.

Din toate...

... directiile vin semnale convergente pe ideea rugaciunii. Fiecare duhovnic recomanda o formula pe care o considera mai eficienta, dar realitatea este ca nu prea conteaza ce metodologie aplici, cat conteaza sa realizezi si sa mentii o stare de conectare cu lumea nevazuta in care se afla de fapt cauzele primare a ceea ce se intampla pe pamant. Si daca rugaciunea fiecaruia dintre noi poate cat o furnica in fata unui munte, nadajduim ca daca ne unim neputicioasele nevointe vom putea sa miscam totusi ceva inspre bine.

Am scris...

... si pe Fb, dar simt nevoia sa scriu si aici, acasa. Aceasta pandemie poate fi folosita pentru a face statistici utile in evidentierea rolului protector al factorului religios in caz de epidemie.

Daca poate initia cineva de incredere o monitorizare a nr de cazuri si gravitatii evolutiei lor in comunitatile ortodoxe (protopopiatele, prin preoti, care la randul lor isi cunosc ucenicii) se pot apoi compara datele cu statisticile generale, la nivel national si se pot trage niste concluzii.

Stiti cum sf Luca spunea ca observa efectul aghiasmei. Una este sa observam fiecare, individual, cum materiile sfintitoare inlatura efecte negative si alta este sa se observe centralizat.
Aceste "mutari" nu sunt pentru cei care deja au credinta, ci pentru un eventual sah-mat fata de cei care nu au nimic sfant, decat sintagma "studiile arata ca"
Vedeti aicio marturie contemporana a unui misionar in Africa.

Si uite...

... asa, cu slujirea afara din cauza Coronavirusului, "am fost" si eu la slujba la Patriarhie☺️

Nu am mai participat pana acum prin intermediul tehnologiei la sf liturghie, dar fiindca a fost frig si copiii mici raciti, am ramas acasa cu ei.

Mai demult, cand nu era internetul la indemana, duhovnicul ma invatase ca, daca nu pot sa vin la biserica, in timpul sfintei liturghii sa citesc din Psaltire. Altii indeamna la rugaciune pe metanii. E buna orice rugaciune prin care iti atintesti mintea la Dumnezeu cateva ore, nu cred in metode standardizate.

Copiii...

... au descoperit ca in ultima instanta te poti juca si cu o sfoara.
Am gasit si pe Fb idei, dar voi mai posta si ce fac iedutii mei.

De luni...

... preotii vor sluji singuri in biserici. Judecand dupa susoteala si foiala din bisericile de mir in care am fost in ultima perioada, pot sa spun ca participarea la sfanta liturghie devenise prea mult un act de socializare si prea putin o cautare mistica.

Ne era atat de "bine" pana de curand in caldiceala noastra incat inclusiv altarul si strana erau atinse de boala vorbirii desarte, a glumelor cu cele sfinte si a rasului necumpatat.

Poate prinde bine putina distantare, sa se vadeasca fiecare pe sine in fata propriei constiinte sondand cata ravna avea din pricina ca era vazut de altii si cata era autentica si sa se roage acasa cu zdrobire de inima.

Sa ne aducem aminte de cate ori ne-am surprins pe noi insine doar cu trupul in biserica si sa trimitem acum duhul acolo si nu cred ca vom fi vitregiti de har. 

Posibil sa ma insel, dar simt ca Dumnezeu ne scutura putin de forma si odata cu ea si de parerea de sine, ca sa putem percepe si aprecia mai corect fondul,

Eu, una...

... nu sunt deloc atinsa de panica de a nu participa la sf liturghie. Asta fiindca am antrenament solid☺️. Cele care si-au petrecut toata viata fiind mame de bebelusi stiu de cate ori se lipseste fizic de la slujbe ca sa plamadesti o viata de om. De atatea ori am consumat interior frustrarea de a dori cu ardoare sa fiu acolo, in lacasul din care primesc binecuvantare, liniste si bucurie, incat acum am mecanisme adaptative excelente.
Chiar ma amuza cei care cred ca viata duhovniceasca se volatilizeaza daca nu poti merge la biserica. Daca liturghia merge inainte, poti fi partas la ea si de departe. Daca ai inteles asta, ai trecut pragul delimitarilor fizice impuse de situatie catre comuniunea in duh cu cei care slujesc in altare.

Doua lucruri ma nelinistesc:
*inversunarea cu care se doreste (de catre unii) interzicerea savarsirii liturghiei de catre cler
*usurinta cu care multi preoti renunta la slujire o perioada, desi nu e mare prigoana si exista solutii. Preotii indeplinesc inegalabila misiune de a ne pomeni pe toti inaintea prestolului ceresc. Daca ei se opresc, noi, ceilalti, nu putem strabate vamile vazduhului fara merindele sfintelor taine.

Stiu ca iconomia lui Dumnezeu depaseste cu mult orice tipare ale mintii omenesti, dar cred lucrarea ei este mult zadarnicita de nepasarea si ne-simtirea noastra, a tuturor.

Dintre provocarile...

... specifice vremurilor este si aceea de a fi parinte de tineri si adolescenti care vor sa iasa impreuna cu altii de varsta lor. Desi imi este greu sa ma tin la entuziasmul si optimismul specific varstei lor si desi sunt de principiu sa nu ne claustram in apartamente, am pus totusi niste limite:
*nu in spatii inchise (nici mall, nici ascor) , ci afara, la aer si soare
*nu in locuri aglomerate gen centru si parcuri, ci in zone retrase
*nu in grupuri mari, ci cu maxim alti doi prieteni
*nu la ore tarzii, ci atunci cand se poate obtine un max de vitD din expunerea la soare
*de pastrat distanta in cazul intalnirii cunoscutilor pe strada
*de mers la slujba doar daca observa ca nu sunt mai mult de 50 pers adunate, ca preotul poate nu sta sa numere mereu si ii faci rau omului fara sa vrei

Acum, eu le-am zis. Sper sa si respecte☺️ barierele.

Sunt multi..

... care stau in casa depasindu-si limitele psihice personale in ceea ce priveste insingurarea. Nu spun sa nu respectam recomandarile autoritatilor, ci sa intelegem ce este aceea o recomandare. Am mai spus, zavorarea nu e pentru oricine. Pentru cine e nepregatit, ea se transforma din exercitiu duhovnicesc intr-o forma de tortura.

Din cauza asta in aceste zile multi oameni sufera realmente. Fiind insa chinuiti si de frica de moarte si de incertitudinea unei vieti fara nadejdea vesniciei, nu simt libertate nici in a iesi din mediul pe care il simt cel mai sigur.

Stau deci in casa fara discernamant si sunt revoltati sau chiar cuprinsi de ura cand vad lumea echilibrata ca iese. Din felul in care scriu pe fb nu reiese preocuparea pentru batrani, ci frustrarea personala. Am sentimentul ca ar vrea sa vada in viata celorlalți o pedeapsa a sortii (ca Dumnezeu nu incape in scenariile lor) sau a conducerii, ca sa simta ca abordarea lor constipata a avut un sens.

Batranii care ies nu sunt de condamnat. Ei oricum isi simt moartea aproape. O accepta si o percep altfel decat cei tineri. Nu se stie cat înțeleg din "pericolul" care ii paste. Poate prefera sa plece pe scurt din lumea asta dupa ce vor mai fi glumit putin pe seama molimei, decat sa moara incet macinati de ganduri si tristeti privind primavara in spatele ferestrelor inchise.

Cine sta in casa nu sta pentru batrani, si cine se infurie ca ii vede iesind nu o face din dragoste de oameni, ci fiindcă se simte insusi amenintat si i se activeaza agresivitatea specifica instinctului de conservare.

Trei...

... activitati distractive pe care m-am gandit sa le facem de la fereastra deschisa sau de pe balcon, in caz ca se inaspresc regulile si e nevoie de un surogat de joaca in aer liber:
*sa facem baloane de sapun si sa le urmarim cum plutesc si se sparg in aer
*sa confectionam avioane de hartie si sa le lansam (le vom strange cand vom avea voie afara din nou☺️)
*sa stam la taifas de la geam cu vecinii de apartament
*sa ne jucam cu pistoalele de apa din dotare
*sa facem gimnastica cu geamul deschis
*sa luam o gustare sau sa servim un ceai la fereastra
*sa punem arpacas pe toate pervazurile ca sa vina ciori, gugustiuci si porumbei si sa ne simtim ca in ograda

Mi se pare important sa stam la fereastra deschisa, fiindca expunerea directa la soare (si chiar la lumina naturala in zilele cu nori) este inegalabila.

Toata...

... lumea se lauda cu faptul ca sta acasa. Nu stiu daca e adevarat ca bietii oameni stau exclusiv in apartamente, dar tin sa atrag atentia asupra faptului ca este deosebit de nesanatos sa te mentii claustrat in interior. Copiii mei au colegi cu care comunica pe wapp si unii sunt chiar deprimati, altii anxiosi fiindca stau numai si numai in casa de cateva zile bune (parintii lor fac diverse iesiri si nu isi dau seama clar in ce situatie ii pun pe copii). Sunt pe fb pe un grup de preotese si relatau ca pana si in Italia sau Spania ai voie sa iesi sa plimbi catelul.
Si in situatia de fata litera ucide, iar duhul face viu. Exista experimente care arata cat creste stresul (cortizol) la animale inchise, exista studii despre beneficiile expunerii la soare, la aerosoli naturali etc. Nu fiti "mai catolici decat papa": in tarile din care urmariti stiri, autoritățile au dat restrictii clare, nu se iese din casa decat cu aprobare scrisa. La noi inca este libertate. Ganditi termenul izolare in mod inteligent, altfel, dupa cateva luni de izolare veti sfarsi cu alte patologii decat corona. Chiar si puscariasii sunt scosi zilnic din celulele lor. Nu va incarcerati inutil.
*Daca ai o curte, bucura-te de ea (stiu doua cazuri de copii care nici in propria curte nu au voie)
*Daca iti permiti, inchiriaza o casa o perioada
*Daca ai balcon, vezi cand e insorit si iesi atunci acolo
*Muta-te la rude la tara pana trece valul, daca ai posibilitatea.
*In padure, pe malul vreunui rau, sau pur si simplu intr-o poienita singuratica tot izolare se cheama

*Poti ochi si in oras zone nepopulate unde te poti bucura de o iesire
*In ultima instanta, poti iesi pt o raza de soare pe bloc☺️

In vreme...

...ce noi postim, copiilor mici le mai suplimentez cu alimente de origine animala. In perioada asta sunt in trend:
*oua fierte moi, doar cu paine sau dizolvate in ciorba de post
*sandvis cu branza Fagaras
*cubulete minuscule dintr-un fel de  sunca preparata tradițional de o mamaita de la parohie, de care am in congelator in cantitati industriale si care ii plac atat de mult bebelinei noastre incat le-am poreclit "bombonelele Tasicii".
In rest, completam cu fructe, cat ne-om mai permite.

Parti...

... frumoase ale vietii in carantina:
*ne putem ocupa pe indelete de curatenia de Paste, azi un geam, maine un raft in camara, poimaine hota etc.
*mai putine resurse irosite pe langa procesul de invatamant: drumul dus-intors pana la scoala, calcat/spalat de haine speciale, ambalat pachetele, sticlute cu apa
*mai putine masini, deci aer mai curat (diferenta se simte mai ales in oras, la bulevard)
*mai mult timp pentru citit, crafturi, invatat extrascolar,
*mai mult timp impreuna cu cei dragi
*timp de intoarcere catre sine si reflectie
Pentru mine, personal a fost un moment in care am reevaluat importanta unei case sau macar teren in afara orasului. Propria curte ar fi in situatii similare o mare binecuvantare din multe puncte de vedere.

Mai are rost...

... sa comentez subiectivismul si nedreptatea masurilor restrictive impuse slujitorilor bisericesti?Interzicerea Sfintei Liturghii este unul dintre cele mai elocvente elemente, fiindca ea, in sine, nu este implicata in transmiterea vreunei boli.

Inteleg sa limitezi nr persoanelor adunate in spatii inchise. Nu e insa ok sa ceri preotului (amenintand cu amenda) sa monitorizeze si restrictioneze nr credinciosilor: daca impui niste reguli, implementeaza-le cu forte proprii (politist arondat bisericii). Preotul insusi nu poate da pe nimeni afara.

Sf Liturghie se poate savarsi in biserica doar cu preot si cantaret (care oricum stau la distante f mari unul de altul) , sau cu familia preotului (oameni cu care el vine in contact oricum acasa) si atat. Ceea ce s-a impus nu are nicio relevanta epidemiologica. Exista boxe pt exterior. Atat ca Sf Liturghie impiedica lucrarea draceasca sa se savarseasca nestingherita si atunci e musai sa fie oprita.

E clar ca rugaciunea personala merge, dar Sf Taine nu pot fi inlocuite de ea. Pentru noi, crestinii, este extrem de important ca lucrarea liturgica sa nu se diminueze. Vestea buna este ca tot circul va dura o perioada definita de timp. Vestea proasta este ca intre timp unii se vor lepada. Dar poate este impropriu spus se vor lepada, ci mai degraba isi vor da arama pe fata. Nu este un secret ca la noi in Biserica este o practica raspandita sa fie impartasiti oameni nespovediti amanuntit, care ar trebui canonic opriti si sunt hirotoniti preoti cu impedimente pt preoție. Vorbesc la modul general, nu judec pe cineva anume. Acestia se vor cerne si unii dintre ei vor face chiar probleme Bisericii.

Se gasesc solutii si artificii pentru a nu interfera cu autoritatile si a face si sfintele slujbe. Doar daca ura acestora va atinge un apogeu, va fi necesara marturisirea. In orice caz, chiar si atat cat avem pana astazi (fratii greci au fost obligati sa consume ca atare agnetele scoase duminica, bisericile pot sta deschise sa treaca lumea pe acolo, dar au interdictie stricta la slujbe) consider ca este o forma de prigonire pretextata de starea de urgenta.

Se poate si mai rau:

Mantuitorul spune: "Aceasta sa o faceti spre pomenirea mea..." Care preot opreste pomenirea Lui pentru ca asa vrea o stapanire atee?

Prima...

...intalnire video cu clasa, pentru cursuri la distanta a mers bine in ceea ce ne priveste.
Deocamdata sunt in faza de acomodare cu aplicatia, dar mi se pare foarte interesanta varianta asta de invatamant si nu m-ar deranja sa ramana asa mai multa vreme.

Doamna: "Buna, Grigo!"
El: "Care esti, mai, ca nu te vad? "

In sfant...

...numele dragostei
Va-ndemn frateste, dragii mei,
Nu judecati defel arhierei
Oricat vi s-ar parea de "caldicei"
Si nici macar pe politicieni, pe-atei!
Rugati-va mai bine pentru ei
Caci dezbinarea nu are temei
Sa sting-ale ispitelor scantei.

Cred sincer ca daca in locul criticilor lase am pune toti rugaciune cu mila si strapungerea inimii pentru luminarea mintii conducatorilor s-ar petrece mai multe lucruri bune decat cand semnalam acuzator tot ce ni se pare nepotrivit in deciziile si conduita mai-marilor nostri.

"Toti ne-am abatut, impreuna netrebnici ne-am facut". Pana nu te vindeci de invinuirea altora, chiar daca ai depasit toate celelalte porunci, intre acei toti te afli si tu, cel care vezi paiul din ochiul celuilalt.

Printre binecuvantarile...

... carantinei:

mai mult timp liber, mai usoara organizarea interioara, mai mult timp impreuna, mai multa curatenie si paradoxal mai multa mobilitate.

Trairea unor rasturnari bruste de situatie m-a apropiat mai mult de Dumnezeu, singurul statornic si neschimbat in care se poate odihni inima. Nu am urma de frica, ci doar o simtire acuta a desertaciunii. Vazand in direct zadarnicia sigurantei lumesti parca e mai usor sa ierti, chiar si pe cei cu vina adevarata. Traim doar un timp unii pe langa altii. 

"Sa ne iubim, sa ne iubim! ", 

cum spunea Elena mea

Rugăciune...

... de chemare a Sfântului Duh
a Sfântului Simeon Noul Teolog

Vino, lumina cea adevărată,

vino, viață veșnică,

vino, taină ascunsă,

vino, comoară nenumită,

vino, faptă negrăită,

vino, Persoană neînțeleasă,

vino, veselie veșnică,

vino, lumina cea neînserată,

vino, nădejdea cea adevărată a celor ce se vor mântui,

vino, ridicarea celor ce zac,

vino, învierea morților,

vino, Cel puternic, Cel ce pururea face toate le preface și le preschimbă numai cu voia!

Vino, Cel cu totul nevăzut, neatins, și nepipăit,

Vino, Cel ce pururi rămâi nemișcător, dar Care în fiecare clipă Te miști și vii la noi cei ce zăcem în iad,

Vino, Cel mai presus de toate cerurile,

Vino, Nume mult dorit și mult rostit, căci ne este cu totul cu neputință sa fie spus de noi ceea ce ești sau să fie cunoscut de noi Cine sau cum ești.

Vino, bucurie veșnică,

vino, cunună neveștejită,

vino, porfiră a Marelui Dumnezeu și Împăratul nostru,

vino, cingătoare bătută cu diamante și pietre scumpe,

vino, încălțare neapropiată.

vino, hlamidă împărătească,

vino, cu adevărat dreapta împărătească,

vino, Cel de Care a însetat și însetează sufletul meu,

vino, Cel Singur la cel singur, fiindcă sunt singur, precum vezi,

vino, Cel ce m-ai despărțit de toate
și m-ai făcut singuratic pe pământ

vino, suflarea mea și viața,

vino, mângâierea smeritului meu suflet!

Bucură-te, bucuria și slava și neîncetată desfătarea mea!

Sursa: Doxologia

Noi...

... femeile, ne tulburam adesea cand nu primim ajutor de la sotii nostri la treburile casnice sau la cresterea copiilor, mai ales cand sunt pe langa noi si vedem limpede ca isi permit momente de relaxare in vreme ce noi suntem la limita cu timpul si energia.

Nu neg faptul ca nepasarea la durerea si nevoia aproapelui nu are ce cauta in viata unui crestin, dar vreau sa ma opresc asupra ideii ca, indiferent ce tratament primim, "standardele" biblice sunt clare: fara manie, fara judecata aproapelui.
M-au inspirat mult cuvintele unei mame stramtorate, tot asa, neinteleasa si neajutata, cu o gramada de cezariene si care trebuia sa plece cu copilul la operatie in alt oras si nu isi punea problema ca ar merge altfel decat singura. Mi-a zis ca atunci cand ii este mai greu spune, ca sa inlocuiasca orice gand rau:
"Doamne, ce bine ca esti numai Tu cu mine..."

Activitate...

... de duminica dupa-amiaza, la care m-am alaturat si eu:

Degeaba avem birouri! Tot mai frumos este sa ne intindem cu cariocile in pat☺️

Ateii...

... au sistemul lor de relatii cauzale, unele bazate stiintific, pe care nu le contestam nici noi, altele generate de nesiguranta specifica omului care vrea sa controleze cat mai multe din univers, desi in adanc se stie limitat si neputincios.

Nici noi, credinciosii, nu ne lasam mai prejos. Cautam cauzele lucrurilor si la nivel spiritual. Intelegerea lor nu este accesibila oricui, dar nu toti inteleg aceasta☺️. Asa se explica multitudinea de semnale stil Ioan Botezatorul de pe Fb: de aia va da Dumnezeu Coronavirus, ca ati facut avorturi, ca ati vrut spitale si nu catedrale, ca ati menajat sodomitii la referendum etc. Nimeni nu are nevoie de reprosuri acum. Nu ele nu schimba inimile, ci atingerea tainica a Duhului Adevarului.

Nu neg ca pacatele atrag mania lui Dumnezeu, dar mi se pare ceva in neregula ca le striga sus si tare cei care nu le-au savarsit in fapta si nici nu sunt randuiti sa invete poporul. Cea mai sanatoasa atitudine mi se pare sa incercam sa vedem cum am contribuit fiecare, personal, la starea de alterare a lumii intregi. Eu simt ca trebuie sa caut in mine radacina raului si sa plang inaintea lui Dumnezeu ce este al meu, nu sa acuz pe altii cand situatia se complica.

Memento:

Participarea...

...la sfanta liturghie de maine este o alegere personala care tine de increderea pe care o ai ca riscurile sunt mai mici decat beneficiile. Nu iau in discutie ateii, pentru care este clar ca suntem niste nebuni. Este o postare pentru public selectat, mai ales pentru cei care se cred elite duhovincesti (oximoron total: odata ce te crezi, e clar ca nu esti)

Cine intelege in profunzime lucrarea nevazuta a sfintei liturghii nu isi pune problema ca nu merge la biserica, ceea ce nu inseamna ca este un iresponsabil. Aceasta capacitate de a patrunde tainele credintei nu este un merit al celui ce o are, ci este un dar de la Dumnezeu. De aceea nu vad niciun motiv consistent de a eticheta negativ pe cineva care nu vine. Daca omul nu se simte linistit, mai bine se roaga acasa.

Dumnezeu este bun si are rabdare cu orbirea duhovniceasca a copiilor sai. Numai noi suntem judecatori rai, care ne aratam cu degetul unii pe altii. Fiindca nu avem dragoste, toti ne pagubim analizand ce ar trebui sa faca altii.

PS 1. Daca as sti ca sunt contact Covid 19, nu cred ca m-as duce.
2. Ca sa iti cultivi compasiunea adu-ti aminte de tine insuti cum gandeai cand erai la inceputul apropierii tale de Biserica.
3. Oamenii care il iubesc pe Dumnezeu nu au o atitudine interioara de privilegiati care au siguranta ca nu se vor imbolnavi. Ei staruie in rugaciune si, neconsiderandu-se vrednici, asteapta mila lui Dumnezeu.

Daca iti pui...

... mintea cu stirile si comentariile altora in situatia de fata, sfarsesti prin a fi ineficient. Asa ca voi intra intr-o carantina virtuala si nu voi mai  citi toate prostiile despre coronavirus pe fb.

Schimbarile din familia noastra sunt date in principal de faptul ca nu merg copii la scoala. Pe de o parte ne e mai comod, pe de alta parte se "lovesc" mai des unii de altii in casa. Azi am iesit in cimitir si pe langa bloc. Era aproape pustiu. Lume responsabila.
Nu am provizii pt termen lung. Nu as avea unde sa le pun. Cumparam totusi astfel incat sa intram cat mai rar in magazine, sa limitam macar asa expunerea. Nu am masti. Maine mergem la liturghie: copiii mari mai devreme, eu cu picimea, mai tarziu.

Am o stare ciudata, de iminenta a mortii. Nu sunt panicata si nu ma gandesc in primul rand la mine. Iubirea e uneori ca o durere muta...

Cu seringa...

... de Nurofen poti administra bebelusului orice alta suspesie/sirop, chiar daca flaconul original are lingurita sau capacel dozator. Asa e mult mai usor de controlat continutul in fata agitatiei copilului.

Ca sa se verse cat mai putin cel mai bine este sa pozitionezi copilul putin inclinat pe spate si sa administrezi doza fractionat, ca sa poata el prelua totul cu inghitituri mici, la interval de cateva secunde. Eventual poti dilua un medicament mai putin agreat cu un lichid gustos pentru bb.

Mi-ar fi placut sa existe dozatoare stil seringa din silicon, cu capat similar unei tetine, ca sa folosim si reflexul de supt al bebeilor foarte mici.

Boiaua...

... iute este un ingredient nelipsit la mesele noastre. Este facuta in casa din ardei iute rosu uscat, la rasnita de cafea. O adaugam in zeama de varza si o consumam la mesele principale. Simteam instinctiv nevoia de cantitati mari din asa ceva. Ulterior am citit ca ardeiul iute este si el prieten cu suprarenalele. Cred ca e un obicei alimentar bun.
Poate doar imi inchipui☺️

Am vazut si eu...

... stirea cu feministele care au protestat impotriva Bisericii. Nu poti sa le dispretuiesti si sa le jignesti in bloc, daca ai putina constiinta. Ceea ce este foarte clar este faptul ca au probleme grave.

Unele poate sunt victime ale abuzurilor masculine, cum stim cu totii ca se intampla inca in multe relatii. Altele au probleme de intelegere a invataturii Bisericii si poate nu au intalnit duhovnicul potrivit ca sa le invete. Altele au deja o aversiune prea putin gandita fata de tot ce inseamna randuiala a cuminteniei in familie si, negasind iubire in propria experienta, simt nevoia sa demoleze o intreaga ordine sociala.

Inrairea aceasta care se resimte in multe dintre textele lor motivationale nu e un lucru bun. Daca nu cumva sunt manipulate cu alte scopuri, sunt niste femei adanc ranite si merita sa fie pomenite in rugaciune.

Au fost foarte putine in strada. As vrea sa pun o intrebare, totusi: cele care tac, sunt toate niste lase care nu au curaj sa vorbeasca despre oprimarea femeii? Nu cred. Eu am vazut multe femei implinite in viata de familie, asa cum o randuieste Biserica. Femeia crestina gandeste si intelege altfel rostul vietii, cu bune si rele. Ea este prima in care aceasta ideologie feminista loveste, fiindca ea nu vrea egalitate cu barbatul, vrea sa fie "iubita" lui.
Nu toate suntem batute, nu toate suntem violate, nu toate avem traume. Daca vrei sa iti strigi durerea, de ce ai blama o institutie care nici macar nu te obliga sa faci parte dintre membrii ei?!

De cand cu...

... mini-vacanta data de Coronavirus, aproape toata ziua stam afara, ne jucam si ne bucuram de soare si de pomii infloriti.

Nu ies in locuri aglomerate, dar nici la pustie. Pana nu se vor da indicatii precise ca trebuie sa stam inchisi nu vreau sa ii nevrozez pe copii cu interdictii exagerate. Primavara e frumoasa, ca in fiecare an. Trebuie doar sa deschidem ochii...

Copiii...

... aud, vad, se incarca emotional, inregistreaza si redau mai tarziu, intiparesc in sufletele lor, invata sa raspunda la situatii date. Ei rezoneaza cel mai usor cu mama. Cu cat sunt mai mici si cu cat sunt mai receptivi din fire cu atat fenomenul acesta are o amploare mai mare in sufletele lor.

Cand spun niciodata ma refer la faptul ca un copil sensibil iti citeste imediat fizionomia, percepe modificarile respiratorii date de emotii si iti detecteaza orice tremor sau spasm muscular in neregula. De asta la linistirea copiilor nu ajuta cine stie cat ipocrizia unei mimici vesele autoimpuse si insotite de binecunoscutul: "Sunt bine".

Lucrarea de baza trebuie dusa in minte si in inima prin cultivarea pacii adevarate in adanc. Iata cum dragostea de mama poate fi o motivatie in plus pentru isihasm mirenesc☺️

Doua ingrediente...

... de care mananc aproape zilnic in posturi si de care bunica nici nu a auzit☺️

Ma tot gandesc...

... la complexele de inferioritate fizica la adolescenti. Foarte multi, daca nu cumva toti, prezinta aceste manifestari, desi pentru un observator obiectiv este clar ca sunt total nefondate. Multi copii frumosi se percep distorsionat si traiesc drama ca sunt urati. Daca nu sunt legate de niste imperfectiuni fizice, atunci apar niste cosuri pe varful nasului si tot este ceva jenant pentru ei. In concluzie aceste complexe reprezinta o adevarata pandemie si, chiar daca sunt atinsi in procente diferite, toti fac aceasta boala a copilariei in drumul transformarii lor in adulti.

Am citit la sf Teofan Zavoratul o chestiune interesanta: vorbind despre educatia copiilor el spune ca trebuie alungat cu orice chip in aceasta perioada "sentimentul frumusetii proprii". Am mai auzit de alti parinti duhivnicesti care au ce au cu uitatul in oglinda. Unii, mai acrivici, interzic ucenicilor sa aiba in case asa ceva, mai ales din acelea de dimensiuni mari.

Posibil ca aceste complexe, atat de blamate de psihologi, sa fie o frana lasata de Dumnezeu in calea faptuirii pacatului desfranarii la varsta frageda, cand omul nu are minte, dar de porniri trupesti nu duce lipsa. E foarte simplu: daca ma rusinez de trupul meu, nu il voi descoperi degraba, nu voi lasa prea lesne pe altul sa il analizeze cu simturile sale si nu voi veni in apropiere prea mare de cineva ca sa nu ii observe defectele.

E adevarat ca aceasta este o stare chinuitoare si cel care o poarta ar da orice ca sa scape de ea. Uneori ea imbraca forme disproportionate mergand pana la intristare si deznadejde. Ramane in sarcina parintilor sa dea sfaturi adecvate, incurajari eficiente, laude credibile si solutii plauzibile. Nuantati ideea ca frumusetea vine din interior, ca a fi provocator este altceva decat a fi frumos, dati sugestii de mascare, ameliorare a defectelor pe care ei si le percep si dati-le exemple de urati frumosi☺️

Totusi, nu este o situatie fericita dpv duhovnicesc ca aceste complexe sa fie inlocuite de indrazneala si nerusinare.  Nu e deloc de dorit sa ai copii fara complexe, atat siguri pe ei incat frizeaza exhbitionismul (daca te uiti la tinutele sexy ale anumitor tineri/vedete se intelege de ce folosesc termenul) care isi consuma trupul prematur si extraconjugal, ramanand in urma acestor experiente dezamagiti, singuri, fara putere de a se mai dedica prin iubire intr-o casatorie binecuvantata.

Tactici...

... prin care N evita intrebarile/discutiile incomode
1.Te acopera: vorbeste peste tine, tipa mai tare, te insulta, fiindca daca nu mai poti fi auzit, nu poti sa il provoci in niciun fel. A te auzi este o provocare. N nu vrea sa te mai auda. In schimb este alimentat de gesturile si expresiile tale pe masura ce devii frustrat sau nervos ca nu esti luat in seama.
2. Alti oameni: incepe sa discute subiectul cu altcineva ca sa evite sa iti raspunda personal si te ataca indirect sau te pune intr-o lumina proasta vorbind cu a treia persoana despre cum altii se poarta incomparabil mai bine ca tine. Trianguleaza spunand ca in fostele relatii nu patea asa ceva sau comparandu-te cu alte persoane ca sa te umileasca.
3. Livrare fara continut: te intrerupe, si daca incerci sa reintri in discutie, te acuza ca nu il lasi sa termine, te acuza ca il judeci fara sa stii, iti cere sa nu ridici tonul vocii, sa ai grija cum te exprimi, etc. Toate acestea nu fac referire la continutul mesajului tau verbal, dar au menirea de a crea o mica diversiune si a te face sa intri in pozitie de autoapărare (nu te intrerup, nu tip)
4. Rezolvare rapida: iti spune fie ca este o ora tarzie, nepotrivita pentru asemenea discutii, fie ca ati vorbit prea mult timp. Va declara discutia incheiata (mi-am spus punctul de vedere si consider ca e suficient, pierzi timpul daca insisti) si va savura ultimele tale semne emotionale negative, apoi se va retrage satisfacut in sinea lui.
5. Comutarea: schimba discutia spre cu totul alt subiect.
6. Arunca cu pietre: tu ceri lamuriri pt ceva negativ facut de N, dar el aduce imediat in discutie ceva rau facut de tine, nu neaparat din aceeasi arie cu acuzele pe care le primeste.  Incepe asadar sa te interogheze el pe tine, iar tu intri din nou in defensiva.
7.Cum poti: N iti aduce in prim plan tot ce a facut de-a lungul timpului pentru tine sau situatia foarte complicata cu care se confrunta la serviciu si te invinuieste fie ca esti nerecunoscator, fie ca il lovesti cand e mai incercat de viata. Astfel iti distrage atentia de la ceea ce voiai sa spui si te face sa eziti sa mai aduci in discutie problema, chiar daca aveai dreptate sa fii suparat pe el.
8. Pacoste: N iti va spune cu ipocrizie ca nu vrea decat o viata linistita si ca sa il lasi in pace, sa nu il bati la cap, sa nu il iscodesti. "Taci si pleaca" este rezumatul acestei tactici.
9. Criza de furie: menita sa inhibe pe moment intrebari penibile pentru N dar si sa serveasca drept lectie pentru viitor, sa nu mai indraznesti sa pronunti nimic critic la adresa lui.

Cand ai copil....

... mic este foarte important sa iti cunosti limitele fizice si psihice, sa le accepti, sa fii in stare sa le comunici si sa ceri ajutor atunci cand esti depasita sau, dupa caz, sa stii sa iti cobori asteptarile de la tine insati.
Iata cateva posibile retineri peste care le ai in a vorbi sincer despre cat iti este de greu, peste care ar trebui sa treci ca sa poti obtine ajutorul atat de necesar:
*frica de a nu fi etichetata drept mama rea, neiubitoare, care abia asteapta sa scape de copil
*frica de a nu fi judecata pentru cum iti cresti copilul, ce decizii iei, ce faci cu timpul tau
*ingrijorarea ca nu vei fi inteleasa de partener sau familia extinsa
*incapacitatea de a distinge intre ce este normal si ce este patologic in schimbarile date de maternitate
*poate negi tu insati ceea ce traiesti sau gandesti fiindca ti se pare ca nu te caracterizeaza, ca e inadmisibil etc
*speri ca toate vor trece de la sine, odata cu cresterea copilului (lucrurile se pot insa inrautati)
*nu vrei sa impovarezi viata celor dragi tie destainuindu-ti apasarea interioara sau chinul fizic
*nici macar nu te poti aduna sa iti dai seama ce ai nevoie si ce nu
*esti in fiecare zi prea obosita sa te mai ocupi si de tine, nu iei suplimente, nu ai un minim somn
*nu crezi ca un medic, pastilele sau ceaiurile te-ar putea ajuta si oricum, iti e prea greu sa te mai duci si pe la cabinete medicale si sa te tii de tratamente
*poate ai ajuns in stadiul in care epuizarea fizica si sentimentele de deznadejde, frica si tristete te coplesesc si iti paralizeaza orice initiativa.
Depresia si golirea rezervelor suprarenalelor te poate ajunge din urma oricand pe parcursul alaptarii, nu numai in primele luni dupa nastere, asa ca fii vigilenta, protejeaza-te cat poti de alte stresuri si vorbeste ori de cate ori ai ocazia cu cei apropiati si cu oameni de incredere despre cum te mai simti. Nu cladi singura o stare de disociere intre gandurile, emotiile si senzatiile tale si ceea ce esti in exterior. Nu uita:

Cunosc...

... oameni care de zeci de ani bat pasul pe loc in stare de tulburare (cartire), robi ai teoriei conspiratiei, asteptatori consecventi ai apocalipsei, mereu in garda fata de "astia care vor sa ne omoare". Au un adevarat blocaj mental. Sunt mereu pusi pe harta pe motiv ca ei nu fac compromisuri, nici materiale, nici duhovnicesti. Critica orice conducere, bisericeasca, lumeasca, de dreapta, de stanga, nu conteaza. Savureaza orice eveniment negativ ca sa isi poata revarsa otrava nemultumirii si fac tot posibilul sa convinga cat mai multi oameni ca asa nu se mai poate, ca trebuie facut ceva.

As aprecia daca toti care vocifereaza ar incerca o schimbare infiltrandu-se atat cat le permit aptitudinile proprii in structuri de conducere din care sa isi puna in valoare solutiile pe care vad. Din pacate, marea majoritate nu sunt oameni cu adevarat capabili, nu isi fac nici datoria lor asa cum se cuvine si nici macar nu s-au gandit vreodata la o strategie alternativa care sa aduca un plus de bine semenilor. Le place doar sa latre de pe margine si atat. Intre timp nu se vede ca ar fi facut vreun progres in lucrarea lor de a lumina omenirea.

Zeflemeaua fata de nepriceperea conducatorilor si criticile sterile (cele constructive, exprimate civilizat, au rostul lor indiscutabil) din umbra nu ajuta cu nimic societatea. Rugaciunea pentru conducatori, colaborarea sincera si implicarea directa in bunul mers al treburilor cetatii sunt cele mai puternice demersuri politice pentru omul de rand.
Regula de aur ar fi:

Narcisistul...

... spiritual este un lup imbracat in piele de oaie. Este o subcategorie a N cerebral, ceea ce inseamna ca isi foloseste mintea, inteligenta, cunostintele teoretice pentru a impresiona audienta. Pot parea sensibili si introvertiti, dar au totusi un aer de superioritate prefacuta intr-o falsa modestie si o atitudine de om care vrea sa fie remarcat ca fiind mai evlavios decat oricine.

Nu au o minte deschisa, sunt hipercritici si habotnici si folosind religiozitatea stricta si credinta lor rigida ca metode de control. Versiunea lor pentru spiritualitate este bazata pe spectacol, este ca o reprezentatie. Ei pun accentul in cult pe practici stricte, aderand la ritualuri repetitive fara sa inspire altora o comunicare personala cu divinitatea.

Ei se vor a fi lideri spirituali chiar daca nu sunt intr-o pozitie oficiala de conducere a vreunei organizatii religioase. Folosesc religia ca sa isi justifice abuzul, mai ales asupra celor apropiati. Metode pe care N spiritual le foloseste ca sa indoctrineze si sa spele creierul victimelor sunt:
-judecarea aspra a celor care nu ii impartasesc credinta
-dispret fatis fata de cei care nu accepta ca singura versiune calea adevarului cea expusa de N
- manifesta furie daca pui sub semnul indoielii suprema lor cunostinta spirituala
-foloseste texte religioase pe care le interpreteaza ca sa te faca sa te simti inferior, prost sau necredincios
-intimidarea, marginalizarea, invinovatirea, silirea, spalarea creierului, abuzul iau locul motivatiei,incurajarii, inspiratiei si demonstrarii prin conduita personala a unui mentor spiritual.
Ca orice N, nici cel spiritual nu suporta critici, la care va raspunde acuzandu-te ca esti ratacit, pacatos sau necredincios. Este autoritar in mod excesiv si pretinde ascultare desavarsita in cele mai mici amanunte. Este foarte preocupat de propria imagine, precum si de reputatia lui in cadrul miscarii religioasd respective. Nu se sfieste sa afirme ca are puterea de a patrunde intelesuri la care nu oricine are acces sau sa isi faca reclama la anumite abilitati supranaturale pe care le detine ca un privilegiat al divinitatii. Foloseste pozitia lui superioara ca ierarhie spirituala sau influenta religioasa in scopuri egoiste si materialiste. Toti avem o atingere a mandriei sau egoismului care iese la iveala cand si cand, dar marca patologicului apare atunci cand in permanenta cineva se foloseste de orientarea religioasa a oamenilor si, arborand o atitudine aroganta de sfintenie inchipuita, manipuleaza si controleaza pe cei vulnerabili care depind de o validare exterioara in viata lor duhovniceasca.

Am mai avut...

... dar iar le-a venit dor copiilor sa se joace acasa de-a scoala, asa ca Maria le-a facut niste cadouri:

Prin...

...cartile de asceza, printre alte atrategii de pazire a linistii interioare, se pomeneste si de ferirea privirii de cele vatamatoare. Parintii duhovnicesti recomanda sa privim in jos, evitand contactul vizual sau "iscodirea" nefolositoare a altor chipuri. Avand in vedere ca suntem plasmuiti in asa fel incat expresiile faciale ale semenilor creeaza implicit in noi  un raspuns launtric, masura este cat se poate de justificata in cazul in care vrei sa dobandesti pacea inimii.
Gandul imi spune ca aceasta tactica de a nu privi la fata omului, cum o numesc monahii, ar putea fi eficienta si in cazul interactiunii  cu narcisistii, mai ales cu cei care practica metode mai subtile de tortura a victimei, fiindca elimina din start tot ce transmit ei negativ prin acest canal de perceptie reprezentat de ochi.

Am auzit recent un exemplu tipic de invinuire narcisistica si vreau sa il notez pentru o mai buna intelegere.

X hranea un bebelus. Y da indicatii precise: marunteste asta, nu ii da asa, fiindca nu stie inca sa muste cate putin si se ineaca. X nu respecta sfaturile, iar copilul ia o bucata mare de mancare. Y vine repede si incearca sa scoata din gura bebelusului, dar nu reuseste, ci bolul alimentar aluneca pe gat. Nu se intampla nimic grav in final, doar ca X striga: “Incompetento, nu poti sa ajuti copilul sa dea afara ceva din gura! " desi este evident ca mai incompetent este cine lasa copilul sa bage in gura ceva cu care se poate ineca.

Fac paine...

... cu maia constant, de ani de zile. In doua feluri, in functie de cat de vie e maiaua si de cata dispozitie am sa supraveghez coptul painii seara tarziu:
1. fac maia seara, a doua zi dimineata framant coca, spre 16-17 o pun in tava, seara tarziu 22-23 o bag in cuptor
2. idem, dar cresterea fiind lenta, pun coca abia seara in tava si o las acolo sa creasca pana dimineata celei de-a treia zi.
Varianta a doua iese mereu mai gustoasa, mai acrisoara, dar mai aplatizata, desi teoretic e mai fermentata si se si vede ca e felia bună mai cu gaurele.

Partea proasta este ca sunt atat de certata cu glutenul, incat de oricare as manca ma umflu.

Mare grija...

... cu tot ceea ce spunem de fata cu copilul, mai ales cand este vorba de discutii care Il prezinta indirect pe Dumnezeu. Decat sa semanam neghina gandului hulitor, mai bine sa nu plantam nimic in pamantul inimii lor. Nu e deloc bine ca neavand cineva descoperire, sa isi dea cu parerea despre ratiunile divine ale intamplarilor.

In copilarie tot auzeam diverse fragmente cu "te bate/il bate Dumnezeu" din  care mi-am format impresia ca Dumnezeu este aspru, neiertator si uneori chiar are o nejustificata manie asupra oamenilor. Despre purtarea lui de grija pentru mantuirea oamenilor sau despre felul in care pacatul insusi distruge viata omului nu prea aveam informatii.

Desi dupa intrarea in viata Bisericii am citit diverse scrieri despre negraita Lui bunatate, nu primeam decat teoretic ideea. In mine insa traia ca un parazit nesuferit gandul ca Dumnezeu bate si foarte tarziu am inceput sa deschid ochii pe propria viata si sa inteleg cat ma iubeste si cum mi-a dat raspuns la toate cererile existentiale lucrand incet cu mine, prin sitiatii si oameni. Este o descoperire pe care am făcut-o de curand si simteam nevoia sa o notez.

Ma intreaba...

...lumea daca ma descurc si cum ma descurc cu multi copii. Sunt foarte multe de discutat despre acest subiect. Am mai abordat anumite teme de-a lungul timpului, asa cum le intelegeam la momentul respectiv. Astazi as vrea sa ma opresc putin aspra unui aspect si anume acela ca

Natura functioneaza repetitiv si statornicia cu care se succed ziua si noaptea  ne da fara sa constientizam o oarecare siguranta existentiala. Anotimpurile se deruleaza si ele intr-o ordine indiscutabila, ceea ce ajuta intreaga faptura sa se ancoreze corect in timp.
Chiar si in organismul nostru exista ritmuri circadiene ale proceselor fiziologice care au o exactitate remarcabila.
Intotdeauna, cand omul are de a face cu o situatie neprevazuta, el o percepe la nivel biochimic ca stres si reactioneaza ca atare. Am retinut demult, dintr-o conferinta a d-lui Virgiliu Gheorghe, ca orice schimbare, cat de mica, fie ea si o schimbare pozitiva, este un proces consumator de energie.

Rutina, prin faptul ca o anticipam mental, nu solicita cu nimic niciun mecanism adaptativ.  Acest mic detaliu este de o importanta colosala atunci cand esti mama a multi copii si nu ai resurse energetice de canalizat spre pierderi.

Mai mult, rutina usureaza mult misiunea de disciplinare a copiiilor: ei stiu la ce sa se astepte, ce urmeaza sa faca si se pliaza mai usor pe evenimente decat cand totul este nou si nu au habar ce trebuie sa se intample. Astfel copiii se vor simti mai in siguranta, vor sti implicit ca nu traiesc intr-o lume a haosului si vor putea la randul lor sa inteleaga ce este acela program.

Nu in ultimul rand, cei care beneficiaza cel mai mult de instalarea rutinelor zilnice sunt bebelusii, chiar daca s-ar parea ca ei au o dezordine totala a succesiunii nevoilor vitale. Reperele fixe date de rutine (cum ar fi baita) ii ajuta sa simta mai repede pulsul familiei in care traiesc.

Cand ma gandesc la rutina asociez cumva si cu experimentul Pavlov dar si cu fenomenul de "ancorare" psihologica, in sensul ca anumiti stimuli exteriori ajuta pregatirea interioara (inteleasa ca secretii fiziologice sau ca asezare psihica). Zgomotele date de punerea mesei la o anumita ora in fiecare zi pregatestc corpul pentru digestie. Lumina scazuta, un cantecel, o povestioara si putin masaj relaxant ajuta copilasul sa doarma. In fiecare seara o lumanare aprinsa, un bob de tamaie si o citire linistita sau o cantare duioasa te propulseaza mai repede in starea de rugaciune.

Societatea actuala prin rețelele de socializare ne inoculeaza prin toti porii ideea ca noutatea, aventura si hiperstimularea de orice fel sunt experiente valoroase, fara de care viata noastra este anosta si lipsita de valoare. Din proprie experienta am invatat sa pretuiesc monotonia exterioara si sa sorb pe indelete din cupa ei nectarul adevaratei odihne si al linistii interioare.

Asa arata...

...psaltirea mea, pe care o am din liceu, de pe vremea cand abordam totul cu meticulozitate: toata e data cu markerul si subliniata unde ma impresiona cate ceva

Acum ma distreaza, dar atunci ma simteam cat se poate de profunda 😀

De ce...

... nu imi plac tocatoarele de plastic

Si asa, oricat de vegan si de bio ai fi, la nivel microalimentar papi plasticut😊

Ieri...

... urcand obosita pe scari cu Anastasia in brate:
-Am imbatranit carand bebelusi in brate, zic eu, nu neaparat cu gand de cartire.
-Bine ca n-ai imbatranit functionar public ingropat in acte prin vreun birou...m-a redresat fata mea cea mare.
Tuturor ne trece viata cumva. Important este sa ne umplem inimile cu iubire si recunostinta. Adevarul este ca imi place ce fac, chiar daca este extrem de solicitant.

O regula...

...usor de aplicat pentru evitarea caderii duhovnicesti insidioase, dar sigure. Spun usor fiindca este vorba de a interveni cu autocontrol in afara situatiilor de criza, cand esti inca stapanul propriilor decizii si nu o marioneta a patimilor.

Este nevoie de putina trezvie pentru a identifica sub ce forma parut buna/inofensiva/amuzanta sunt deghizate aceste rautati. Odata depistate, iti mai trebuie putina hotarare de a nu fi preocupat de popularitatea ta mai mult decat de curatarea inimii de mizerii. Tatal ceresc va compensa in ascuns efortul pe care il faci pentru a fi placut lui si vei simti multa liniste sufleteasca.