... o pauza de bloggerit, fiindca am fost super-prinsi cu evenimentele care au apărut in viata noastra in ultimul timp.
Parintele meu a suplinit la o parohie fara cantaret si am facut toti naveta la slujbe. A fost greu, dar am simtit o mare bucurie sufleteasca.
Am avut doua accidente cu avarie totala (o masina a noastra, un a tatalui meu) din care, slava Domnului, nimeni nu a avut nici urma de traumatism, numai sperietura a fost.
Am avut si un examen de bacalaureat alături de baiatul cel mare. Totul s-a terminat cu bine, desi am avut ceva emotii. A fost mila Domnului cu el.
Cea mai importantă si mai solicitanta veste a venit insa din partea celei de-a doua fete, care a hotarat sa faca pasul cel mare al casatoriei in aceasta toamna.
Rugati-va și pentru noi sa trecem toate cele ce ne ies in cale cu pace si cu nadejde neclintita in bunatatea lui Dumnezeu!
... lui Dumnezeu voi participa online maine la o conferinta cu pr Mihoc, tata a 13 copii. Anuntul este postat pe un grup de preotese, asa ca probabil va fi "cu usile inchise". Nu stiu daca si cate intrebari imi va fi permis sa pun, dar cred ca vor trebui trecute printr-un filtru/cenzura a vreunei moderatoare.
Nu il cunosc pe parinte, dar mi-ar placea sa fie un om sincer, cu bune si cu rele, fiindca detest ipocrizia mai mult decat neputinta. Eu l-as intreba:
1. Daca a intentionat de la bun început o familie mare sau au lasat lucrurile sa curga de la sine.
2.Cum s-a implicat personal in cresterea si formarea propriilor copii? Cat le-a acordat ingrijire fizica sau cat s-a jucat si cat a vorbit de la suflet la suflet cu fiecare, la diferite varste?
3. Daca a intampinat vreodata piedici serioase (pe motive de sanatate a doamnei preotese, financiare, de resurse psihice, de spatiu insuficient al locuintei) si cum s-a raportat la acestea? Si-au pus vreodata problema restrictionarii vietii de cuplu pe termen mai lung? Daca da, ce consecinte a avut asupra relatiei si atmosferei in casa?
Voi ce intrebari ati pune? Posibil sa nici nu reusesc (lipsa timp) sa ma loghez...
 |
| pregatind o supa pentru melci |
 |
| DOLCE FAR NIENTE |
... Mare de anul acesta a fost prima data cand am empatizat cumva cu suferinta Mantuitorului si am simtit ca ma doare in piept durerea Lui. Si am stiut ca mai mult decat trupul Il durea iubirea de oameni neimpartasita.
In risipirea mea extrema pe care o repet cu neghiobie in fiecare an in saptamana mare a trecut vag prin inima mea un val de mila, apoi o dorinta de a fi eu omul care iubeste si nu se leapada de Cel ce s-a jertfit pentru mine.
Oricine sangereaza duhovniceste fiindca a fost tradat, in orice chip, se poate apropia cu nadejde de Hristos cel vandut prin sarutare si poate gasi odihna sufleteasca, alinare a suferintei si vindecarea celor mai adanci rani.
Domnul poarta pe cruce durerea fiecaruia dintre noi in parte. Ca sa ne tamaduim trebuie doar sa stim sa o punem inaintea Lui cu smerenie si echilibrata prihanire de sine (fiindca niciun om in afara de Preacurata nu este cu totul fara de vina) si sa vrem sa fim launtric ucenicii Lui.
... de dragoste si conectare intensa: Anastasia.
Am sarbatorit fara clasicul tort, dar cu multa bucurie si duiosie. Au fost si cadouri concrete (care consistente, care simbolice, dar toate daruite cu inima si apreciate de ea cu entuziasmul momentului), dar si timp petrecut impreuna cu fiecare dintre cei in viata carora este importanta.
A vrut sa manance paste, paste a mancat, cu verisoara "plefelata" . Si-a dorit sa gateasca (asistata) briose, s-a facut. Bunica a pregatit o tratatie si pentru postitori ☺️. Ne-a amuzat tare o coincidenta: intr-un ou Kinder pe care l-a primit a gasit o veverita zburatoare, iar noi fix asa o supra-numim de ceva vreme, fiindca ii place enorm sa fie purtata in zbor prin casa (desi s-a cam lungit si cred ca etapa asta se va incheia in curand).
I-am cantat "La multi ani" in mai multe randuri si in diverse ipostaze (inclusiv cand se spala pe maini) si in mai multe variante: de cand a vizionat "Veronica" , nu concepe sa fie aniversare fara melodia sarbatoritei din film si a fost nevoie si de o melodie mai ritmata pe care sa poata topai cu foc ("De ziua ta" fragmente)
Mai adaug cateva poze si rog pe cine a avut rabdare sa citeasca pana aici sa trimita un gand bun spre noi:
... o jertfa saraca, gata de plecare cu tt la biserica pt liturghia din aceasta noapte:
Acest cosulet si felul in care am reusit sa pun toate in el (am cotrobait prin ce am avut la indemana, in graba, fara un gand temeinic la cei adormiti, intrerupandu-ma adesea in mod prozaic) ma duce cu gandul la asezarea mea duhovniceasca precara.
Iarta-ma, Elena! Tu stii ca te iubesc!
... dovezi clare ca esti pe o pista falsa:
*sa te agiti pentru evenimente al caror curs nu il poti influenta
*sa te amorsezi prematur pe baza unor predictii indoielnice.
De aceea zic: nu stiu ce-i pe la voi, dar in lumea mea nu e razboi. E liniste si soare si am plecat cu mic cu mare la cumparat de martisoare.
Nu ma misca cu nimic traditia si simbolistica martisorului ca vector al iubirii si pretuirii unei femei. Totusi, nu vreau sa se intristeze careva ca nu a primit martisorul cuvenit, asa ca imi fac datoria de mama de scolari. In plus, imi plac lucrurile mici si frumoase, asa ca nu ma deranjeaza sa port in piept o brosa draguta ca marker vestimentar al mult-asteptatei primaveri.
Multumesc lui Dumnezeu ca acum am cu ce sa iau martisoare la doamnele profesoare, caci au fost ani in care contributiile de 1 si 8 martie erau foarte greu de acoperit de veniturile noastre. Chiar si pentru copii erau momente dificile, fiindca veneau tot felul de oferte de cadouri surpriza (cani, magneti, ceasuri) pe care sa le faca mamei impreuna cu doamna, dar mai toate costau cam mult pentru noi.
Cum procedam ca sa trecem peste aceste mici incercari? Pai alegeam cele mai ieftine variante cu putinta si de indata ce copilul respectiv arata putina maturitate in gandire ii explicam ca nu pretuiesc decat comportamentul lui frumos, ca iubirea nu rezida in obiecte si ca unii oameni folosesc aceste traditii ca sa mai castige si ei un ban, ceea ce nu este neaparat un lucru rau, doar ca noi nu putem sa ii ajutam pe moment.
... am spart gheata la capotolul igienizat masina personala: am renuntat sa astept sa atinga standardele masculine de murdarie si am fost doar eu cu piticii sa o spal. Am profitat din plin de soare, de spectacolul inedit pe care il reprezinta spalatul in sine si de leaganul pt clienti ca sa imbinam utilul cu placutul😉
Ma simt recunoscatoare ca suntem sanatosi!
... ieri ziua lui Ioan al meu, am facut o incercare de a sparge putin tiparul intrunirilor de onomastica pentru a ii da o turnura mai duhovniceasca. E clar ca nu ne adunaseram laolalta ca sa mancam pizza tonno sau fish fingers, ci pentru ca tinem la Ioan si stim ca toti Ioanii de la Ioan Botezatorul isi trag "seva" in esenta. Totul a fost bine si frumos pana cand am propus sa facem pentru el o foarte scurta rugaciune comuna izvorata din dragostea inimii, fiindca, fiind adunati toti la un loc, daca ne unim in duh intr-o privinta, altfel urca rugaciunea la cer. Nu am dorit o rugaciune in forma prestabilita, clasica, fiindca ar fi durat prea mult, ci sa fie ceva liber si sincer, eventual fiecare in tacere, dar sa binecuvantam toti la unison.
M-am izbit de multe prejudecati, de o rigiditate si un formalism pe care nu eram constienta ca le deranjez intr-atat:
Parerea mea e ca nu are rost
Vrei sa faci show, ca sectantii
Vrei sa faca toata lumea ce simti tu
Ori acatist, ori altceva nu
Faci oamenii sa se simta prost
Am sfarsit prin a imi imbratisa doar eu copilul si a rosti singura niste cereri care ma dureau de mult. Nu imi place sa silesc pe nimeni, dupa cum nici mie nu imi place sa imi fie fortata libertatea. Cine mi s-o mai fi alăturat in taina, Dumnezeu stie...
Si stiti ceva? Am decis ca merita sa fiu penibila cateva momente pentru o cauza duhovniceasca, de dragul adevarului interior. Daca nici in familie nu imi pot manifesta iubirea cum simt , doar nu o sa joc un teatru ieftin ca sa par altceva decat sunt!
... cantam, colindam, acasa la bunici, unde am avut pretentia sa stea televizorul inchis, ca sa interactionam mai intens. Am sacrificat vizionarea unui meci (Borussia-Dortmund vs FC Bayern München) care de voie, care de nevoie, dar in final toti s-au simtit bine.
...cadouri sub brad (Iuliana e de vina😉)
Nici nu stiau ca asa se face. A si zis cineva: "ce idee smechera!" de parca ar fi fost ceva original😄
Am gatit un milion de sarmale si o tona de salata boeuf si atat, dar mi-a trecut si pofta de mancare de cat efort si tulburare desarta intre copii au acompaniat procesul de producție. Dupa mine, as fi facut doar o ciorba de sir de porc si nimic mai mult, dar abia am apucat sa enunt ideea si a venit peste mine o avalansa de comentarii negative. Ca sa fentez valul de ostilitate, am trecut pe modul "people pleaser", desi tanjesc dupa simplitate.
... sunt intr-o viroza de toata frumusestea in doi timpi: intai febra mare + dureri abdominale, apoi respirator cu muci, tuse, expectoratie etc. Non-covid, pe testatelea.
Cei mari colinda pe rupte si pregatesc cadouri secretoase pentru colegi, prieteni.
Eu: plang cu cei ce plang si ma bucur cu cei ce se bucura.
