... o jertfa saraca, gata de plecare cu tt la biserica pt liturghia din aceasta noapte:
Acest cosulet si felul in care am reusit sa pun toate in el (am cotrobait prin ce am avut la indemana, in graba, fara un gand temeinic la cei adormiti, intrerupandu-ma adesea in mod prozaic) ma duce cu gandul la asezarea mea duhovniceasca precara.
Iarta-ma, Elena! Tu stii ca te iubesc!
... dovezi clare ca esti pe o pista falsa:
*sa te agiti pentru evenimente al caror curs nu il poti influenta
*sa te amorsezi prematur pe baza unor predictii indoielnice.
De aceea zic: nu stiu ce-i pe la voi, dar in lumea mea nu e razboi. E liniste si soare si am plecat cu mic cu mare la cumparat de martisoare.
Nu ma misca cu nimic traditia si simbolistica martisorului ca vector al iubirii si pretuirii unei femei. Totusi, nu vreau sa se intristeze careva ca nu a primit martisorul cuvenit, asa ca imi fac datoria de mama de scolari. In plus, imi plac lucrurile mici si frumoase, asa ca nu ma deranjeaza sa port in piept o brosa draguta ca marker vestimentar al mult-asteptatei primaveri.
Multumesc lui Dumnezeu ca acum am cu ce sa iau martisoare la doamnele profesoare, caci au fost ani in care contributiile de 1 si 8 martie erau foarte greu de acoperit de veniturile noastre. Chiar si pentru copii erau momente dificile, fiindca veneau tot felul de oferte de cadouri surpriza (cani, magneti, ceasuri) pe care sa le faca mamei impreuna cu doamna, dar mai toate costau cam mult pentru noi.
Cum procedam ca sa trecem peste aceste mici incercari? Pai alegeam cele mai ieftine variante cu putinta si de indata ce copilul respectiv arata putina maturitate in gandire ii explicam ca nu pretuiesc decat comportamentul lui frumos, ca iubirea nu rezida in obiecte si ca unii oameni folosesc aceste traditii ca sa mai castige si ei un ban, ceea ce nu este neaparat un lucru rau, doar ca noi nu putem sa ii ajutam pe moment.
... postul. Nu stiu cand si cum, dar observ in jurul meu ca incet incet cei mai credibili apologeti ai posturilor, si mai ales ai posturilor mai aspre, au devenit vegetarienii. Preotii nu prea au priza la public cand cer oamenilor sa posteasca (fiindca in acceptiunea generala a maselor ei inca sunt doar sarlatani care pun altora reguli si restrictii pe care ei insisi nu le tin).
Am si citit o postare care incepea frumos, cu o descriere a randuielii postului mare, apoi continua penibil cu o oferta de mentorare in post in care se preciza ca persoana in cauza a studiat si tinut legatura cu experti in post, dand exemplu nume de naturopati total straini de Biserica.
Undeva, pe parcursul istoriei s-a pierdut veriga de legatura cu marii asceti ai Bisericii si nu mai avem niciun postitor contemporan care sa ne indrume?
Au si veganii meritul lor de a fi experimentat, studiat si consemnat tot felul de reactii somatice la diverse diete stricte si de a fi detaliat aspectul vindecator trupesc al postului cu alimente cat mai neprocesate.
Postul duhovnicesc insa este altceva decat un regim disperat pe care il tine cineva de groaza mortii. El nu este o calatorie in cautarea sanatatii si vitalitatii trupesti. Se mai foloseste inca expresia de a "omori trupul", adica a ajunge la o slabire a lui astfel incat patimile sa nu mai fie lucratoare. Postul nevoitorilor presupune uneori o lipsa de grija (nepasare) fata de hrana trupului (centrand preocuparea pe paza inimii) , deloc asemanatoare cu bibileala cu suculete si smoothie-uri vegane. Prin unele carti chiar se mentioneaza ca unii calugari se imbolnaveau in urma nevointelor peste masura, ceea ce ne indica precis ca procesul de curatire prin postul duhovnicesc nu este sinonim cu acea curatire limfatica din terapiile naturiste.
Nu spun sa mancam numai eugenii de post ca sa nu mai purtam grija mancarii si sa ne despatimim, dar nici ocuparea mintii cu programul si aportul alimentar nu este de dorit pentru un post cu folos.
Cateva criterii cheie pentru un echilibru in aceasta privinta ar fi:
-macar 50% cruditati
-cat mai neprocesat industrial, cat mai simplu preparat
-mananca ceea ce simti ca nu iti da somnolenta sau orice alt disconfort in timpul digestiei
-mananca mai multe categorii de alimente, dar nu exagera cu ideea de varietate (exista oameni care tin diete monofruct)
-nu te speria de eventuale fenomene neplacute care semnifica detoxifierea
-chiar daca nu ai aportul ideal, intr-o luna si jumatate de alimentație "mai altfel" nu iti poti crea carente deosebit de grave
-se spune ca in ultima instanta mancarea este "informatie"
-mananca recunoscator pt ceea ce a creat Dumnezeu spre hrana ta
-cauta pacea si cheama-L pe Duhul Sfant in inima ta
... gata cu febra si durerile.
Cum ma simteam eu asa, ca un caine batut, m-am gandit sa abordez un subiect care pe mine ma dezgusta: transformarea interactiunii cu duhovnicul (sau orice alt preot disponibil) intr-o consultatie medicala. Mai ales femeile, in cautare neconstientizata de atentie, au acest prost obicei de a se vaicari cu lux de amanunte, uneori dintre cele mai penibile. Sunt persoane care, din ignoranta si neobrazare, consuma astfel timpul pretios al duhovnicilor.
Am avut in viata foarte multe momente în care am experimentat intens senzatii dintre cele mai neplăcute, insotite de stari psihice pe masura. Am considerat insa de bun simt sa nu sun niciodata vreun preot ca sa ii povestesc in ce fel ametesc, pe unde ma junghie, care picior imi ingheata si care ma furnica. Daca a fost o situatie extrema, am trimis mesaj pt rugaciune specificand ca sunt bolnava, in ideea de a fi pomenita la maslu. Atat.
Cu preotul, in calitate de preot, se discuta chestiuni duhovnicesti si cred ca el este primul care trebuie sa educe credinciosii cum sa se raporteze la el. Daca el permite si se complace in postura de vraci, care stie cand sa te dai cu alifie, cand sa iei pastile si cand sa te ințepi, acest lucru spune ceva despre spiritualitatea lui.
Desigur, un preot poate purta in particular discuții cu caracter medical cu oricine, dar nimeni nu trebuie sa adauge acestor vorbe o valoare de adevar stiintific mai mare doar pentru ca sunt spuse de un preot, absolvent de teologie.
Nadajduind ca nu am fost inteleasa gresit si ca maretia preotiei va fi respectata cu sfiala de tot mai multi dintre laici, va las in compania amuzanta a doi actori a caror punere in scena imi pare ca aduce putin cu lucrurile de care tocmai am vorbit 😉
... care e cauza exacta, dar am reusit iar sa ma imbolnavesc. Ma simt usor slabita, am tahicardie, subfebrilitati in fiecare dupa-amiaza, o vaga inflamatie a amigdalelor, o usoara tuse seaca. Cel mai tare ma chinuie o otita externa (cu dureri de toate felurile, iradiate in toate direcțiile) careia de vreo 3 zile nu reusesc sa ii fac fata cu rivanol, apa oxigenata, picaturi Otis si niste creme naturiste bune in infectii ale pielii.
Pe de o parte e neplacut si neproductiv sa fii bolnav. Pe de alta parte doar asa imi gasesc mai mult timp pentru dulcea vorbire cu sufletele indumnezeite si cu Facatorul meu. Ma bucur ca am ajutoare si cei mici nu sufera foarte mult din cauza inactivitatii mele. Slava Tie, Doamne, Celui ce ai facut toate!
... ma gandesc la alaptare, cum ca extrem de puține mame nu au lapte cu adevarat si am ajuns la concluzia ca cel mai elocvent exemplu sunt femeile care "nu au avut lapte" la primii copii, dupa care au reusit sa ii alapteze pe urmatorii. Este totusi vorba de aceeasi persoana, deci constelatia biochimica interioara este in mare aceeasi. Ce difera, totusi? Ce se intampla de fapt?
Voi mentiona cateva elemente importante, dupa care va invit sa ma completati in sectiunea comentarii, impartasind experienta voastra, indiferent cand va randui Dumnezeu sa cititi aceste randuri.
*insistenta/perseverenta in a pune copilul regulat la san, indiferent daca ti se pare ca nu mai are nimic de supt. Conteaza mult sa ai si pe cineva care sa te incurajeze.
*rabdare si nadejde (completare la primul punct 😉) fiindca la unele mame lactatia se instaleaza mai greu. Se poate merge o perioada pe alimentatie mixta, daca e cazul.
*atentie: poti primi sfaturi anti-alaptare sau poti fi chiar descurajata sa mai hranesti copilul cu lapte de mama chiar de catre personalul medical (in maternitate / medicul de famile)
*pozitionare corecta la san, ca sa previi ragadele (daca totuși apar, nu e motiv de intarcare definitiva, exista solutii)
*o hidratare buna, eventual cu ceaiuri care stimuleaza lactatia. Nu as zice 4l/ zi cum am mai auzit, fiindca mi se pare o supraincarcare volemica, dar macar 2l. Fiecare simte cand sunt prea multe lichide.
*odihna, atat cat isi poate permite o mama cu nou-nascut si poate si cu alti copii
*eliminarea tensiunilor nervoase si a stresului. In lupta interioara cu gandurile poti recurge la absolut orice simti ca ajuta: rugaciune, citire, auditii muzicale, convorbiri cu prietenele, filme, plimbari, masaj etc
*un truc de care am aflat intr-o conversatie recenta si care se pare ca functioneaza: o perioada, pama la reglarea lactatiei, mananca alimente gustoase, care iti plac mult.
... am venit catre biserica pe la 16 ani si m-am indragostit de tot ce am aflat despre spiritualitatea ortodoxa.
Am si avut privilegiul de a avea acces la informatie altfel decat strict prin babe superstitioase sau prin vreun "popa" plictisit si fara dictie. Am intalnit oameni vii, ravnitori, am ascultat muzica bisericeasca bună, am auzit predici bine pregatite si conferinte duhovnicesti selecte, am avut posibilitatea sa cumpar carti valoroase, sa merg in excursii la manastiri si sa comunic cu tineri cu preocupari spirituale.
Toate acestea m-au hranit interior, m-au mangaiat, mi-au raspuns la intrebari si mi-au linistit framantarile interioare. Cu toate astea, pana tarziu in viata, desi am trecut prin numeroase spovedanii, nu am parcurs un proces elementar de autocunoastere si constientizare. Nu mi-am formulat limpede ce anume caut cu adevarat in biserica, ci am mers mai mult pe firul trairii si al emotiei spre ceea ce ma odihnea launtric.
Pe langa o intelegere a felului in care se dobandeste NEMURIREA sufletului omenesc si o cale de a transcende materia, intelegand rostul lucrurilor si accesand PUTERI neobisnuite, sufletul meu tanjea in primul rand dupa IUBIREA lui Dumnezeu cea atotcuprinzatoare si atotvindecatoare.
... care incearca sa isi traiasca intens religia lor cad in capacana de a nu se raporta corect la cei de alta religie si la atei, consderandu-i fara discernamant fie rai, fie vicleni, fie vrednici de dispret, fie pierduti cu desavarsire.
Pe mine m-au atins la inima sfintii care au daruit tamaduiri si au facut minuni si cu paganii. M-a induiosat parintele Serafim Rose cand explica unui potrivnic al bisericii, revoltat ca se construia o manastire in Platina, ca acela este un loc in care se va slavi Dumnezeu, AI CARUI COPII SUNTEM TOTI. M-a limpezit un parinte care, povestindu-si pacatele tineretii, printre care si faptul de a cocheta cu filosofia orientala, a exprimat atat un profund adevar: CAUTAM SI EU PE CEL VIU INTRE CEI MORTI.
Tu cum ii simti in inima pe cei care nu au acelasi crez cu tine?
... important in viata este sa stii sa faci diferenta dintre a sacrifica si a dedica si, mai ales, daca Dumnezeu te aduce intr-o anumita situatie, cum sa faci trecerea spre trairea celui din urma verb ca sa ti se deschida o alta perspectiva, prin care sa simti implinire si bucurie.
In prezent eu nu simt ca ma sacrific pentru familia mea, ci am bucuria de a ma dedica acestei slujiri, fara sa simt vreun regret ca nu sunt cu alti oameni, in alt loc decat in casa mea. Simt si inteleg ca aceasta este lucrarea mea si nu imi pun problema ca m-am irosit in vreun fel, alegand acest fel de vietuire.
Cred ca e de la sine inteles ca nu m-am nascut cu mentalitatea asta. Nici cu mentalitatea carierista nu cred ca se naste careva. Toate se educa in functie de sistemul de valori al fiecaruia, asa ca am ales sa "imbrac" gamdirea care imi aduce pace si bucurie in contextul credintei mele si nu cred ca am gresit.
... al casei care necesita curatenie si organizare este reprezentat de "hartiile" importante ale familiei, dintre care unele au caracter permanent, iar de altele tre sa ne debarasam periodic.
Cand platim impozitele la primarie simt intotdeauna ca a venit momentul pt refresh si in sertarele cu acte 😉 in care, fie vorba intre noi, in timp, se mai aduna o multime de nimicuri care nu au ce cauta acolo (beculete, pastilute, casti mici cu fir, monede, iconite, mirulete, etc)
Folosesc mape si dosare cu sina in care pun folii de plastic cu documente. In mare sunt impartite cam asa
*acte copii: certificate de nastere si buletine, fiecare in folie cu cate 10-15 copii, sa fie acolo la nevoie
*actele parintilor (buletine, diplome, adeverinte de la serviciu, deciziile pt concedii, plicuri cu pensia privata etc)
*acte apartament, contractul de achizitionare si cele de utilitati, contract de vanzare a fostului apartament si acte ale casei bunicilor
*acte auto (administrate exclusiv devdl sot)
*facturi, impozite (pe categorii, pastrate cate un an)
*garantii ale produselor electrocasnice (scrise mare cu carioca sa stiu cand expira)
*acte centrala de gaze, aragaz (le-am pus separat de alte garantii, fiindc sunt ff multe hârtoage aferente)
* telefonie mobila (toate cele x abonamente si n telefoane au in spate hartii si hartiute)
*documente medicale (din fericire nu suntem cu boli cronice) unde depozitez temporar iesiri din spital, radiografii, diagnostice mai importante etc.
Si cum le puneam eu asa la loc, pe categorii, am constatat ca ne lipseste documentatia pe ceva ff important: mormantul Elenei! Nu stiu ce am facut cu ele in cosmarul de atunci (posibil inclusiv sa le fi aruncat careva din greseala) dar situația trebuie cat mai curand rezolvata.
Ma doare chiuveta cu vase murdare
Ma doare si ciorba ce fierbe pe foc
(Ce vrea condimente, verdeata si sare)
Si toate cate asteapta sa fie puse la loc
Ma dor si rufele ticsite prin cosuri
Ce stau sa fie de mine sortate
Spalate-n masina, apoi ude, snopuri
Intinse cu grija, uscate, calcate
Ma striga podeaua, sa fie-aspirata
Ferestrele cer sa fie sterse de praf
Gunoiul trebuie dus, hartia reciclata
O zi daca stau, toata casa-i un jaf.
Ma arde mereu un dor de tainica ruga
Scripturile stau nedeschise pe raft
Iubirea-mi prin joc la prunci vrea sa ajunga
Viata imi cere concret a ce am doar in "draft"...
... o comparatie foarte sugestiva despre ce inseamna cu adevarat persoana toxica:
Precum este o sticla care contine otrava, dar care are eticheta de remediu, din care daca tot bei ca sa te simti mai bine, te otravesti, la fel te distruge si o persoana care ocupa in viata ta un post cheie, de unde astepti in mod firesc iubire, dar ea revarsa asupra ta comportamente si cuvinte nocive.
Mea culpa: mai ales mama trebuie sa aiba grija ce emana in prezenta copiilor si cu trezvie sa aleaga sa exprime doar ceea ce este compatibil cu dragostea de mama.
... flirtul narcisistilor, cateva elemente pentru o intelegere mai buna:
*N flirteaza de fata cu partenerul (desi i se face observatie) fiindca nu are empatie si deci nu il intereseaza cum il face pe acesta sa se simta
*N flirteaza adesea fara a urmari alta finalitate decat propria validare, pentru a isi suplimenta resursele pozitive (sunt eligibil, sunt apreciat, sunt placut)
*prin flirt N obtine si resurse negative, inducand partenerului o stare neplacuta
*N nu isi asuma propriile fapte, iar daca o face, proiecteaza vina asupra celuilalt (tu nu mai arati bine, tu nu te porti cum trebuie, deci eu ma reorientez)
*N foloseste flirtul pentru a crea sentimentul de nesiguranta, fiindca ii place sa vada reactia celuilalt atunci cand nu este sigur de relatie
*bineinteles, daca incerci sa atragi atentia asupra atitudinii neserioase, vei avea parte fie de o criza de manie narcisista sau iti va pune binecunoscuta placa cu "ti se pare" sau "exagerezi"
*flirtul N nu este intotdeauna unul cu tenta amoroasa evidenta (o exagerare a orientarii atentiei catre cineva, o logoree spontana, o schimbare brusca de atitudine) si o incercare ostentiva de a atrage admiratia cuiva) de aceea distorsionarea realitatii fata de partener este foarte usor de realizat
*o particularitate contemporana este flirtul virtual, si aici nu ma refer doar la paginile dedicate intalnirilor cu scop amoros
... ca nu am avut de-a lungul vietii un jurnal. Mi-ar fi placut sa-l recitesc si sa inteleg rostul si finalitatea duhovniceasca a experientelor de atunci prin prisma intelegerii de acum.
Tot ceea ce sunt acum este rezultatul mai multor decizii si influente, dintre care unele chiar toxice, dar care au fost transformate in binecuvantari si bucurie prin bunatatea lui Dumnezeu. Ii mulțumesc si Il slavesc pentru toate!
... asta ii va veni mai bine peste un an, doi, cand va fi mai inalta si mai plinuta. Pana atunci o va purta asa cum ii vine, stil clopotel rigid, fiindca are valoare sentimentala 💙
Si o perla de-a Anastasiei de azi: tot facea boacane, minutul si prostiuta, asa ca cineva i-a zis "mai, tu esti o bomba cu ceas", la care ea a raspuns filosofic "nu, eu doar sunt libera" 😄
... petec de zapada (chiar daca veche si inghetata) si primii ghiocei cu care au interactionat iarna asta a fost exploatat la maxim: si ca material de bulgareala, si ca ghetus, si pt modelaj😉🤫
... iar online. Grigo si-a parasit biroul in favoarea blatului de bucatarie, pentru ca acolo, pe balcon, are liniste, comparativ cu camera lui "bantuita" 🙂
