Doua categorii...

...de oameni tradeaza o satisfactie aparte cand vine vorba de moartea Elenei:

• cei care sunt pro-vaccin si care au o dovada ca "uite dom'le ca nu vaccinurile ne omoara" si ca "daca era vaccinata sigur astia dadeau vina pe vaccin"
• altii care nu considera alimentatia un factor relevant pentru intretinerea sanatatii " cat te-ai straduit tu sa le dai sa manance sanatos nu a contat. Cand e sa te imbolnavesti, te imbolnavesti si gata."

 Nu intru la discutii, ca sa nu ma tulbur, fiindca cel mai greu e sa lupti cu minciuna pe care omul o adaposteste in cuget. E clar ca sanatatea e afectata de mai multi factori de risc si nu e totuna daca mai eliminam sau nu din ei, dar oamenii inchid ochii unde vor ei si dau atentie doar la ce le convine.

Observ...

...in viata noastra de familie cum neputintele si limitarile acestui trup stricacios in care locuim o vreme ne impiedica sa ne iubim aproapele si sa avem rabdare unii cu altii. Astfel, desi casnicii mei sunt oamenii la care tin cel mai mult, nici macar cu ei nu pot vietui in pace si intelegere desavarsita.

Cand am nevoie disperata de putin somn dupa-amiaza foiala copiilor e una dintre cele mai grele incercari pentru rabdare si blandete. Imi este intr-adevar rau daca nu ma odihnesc, dar ei nu inteleg asta. Daca ii bruschez, le ranesc increderea si dragostea. Daca ma las prinsa de resentimente, am pierdut lupta cea buna cu totul.

Exemple in care dragostea e eclipsata de nevoi si dureri trupesti sunt multe. Ramane de vazut cum sa ma strecor printre jaloane :)

Calea cea ingusta e sa fiu delicata, sa incerc sa gasesc solutii alternative si in ultima instanta sa am incredere ca Dumnezeu stie in ce situatie ma aflu si imi poarta de grija, iar partea mea e sa pazesc poruncile Lui.

😊

• Ionut: "Mami, ai grija, eu nu vreau sa devenim o familie trista de acum!"(desi nu m-am lamentat niciodata, se pare ca am cam uitat sa zambesc)
• Gheorghita ma intreba in fiecare zi unde e Elena. Ii mai spuneam suparata ca a murit. El, foarte mirat, ma intreba: "Cum, si azi a murit?!"
• Tot Gheorghita cugeta intr-o zi in drumul spre cimitir: "Uite, oriunde plecam, vine si soarele cu noi..."
• Ecaterina, la ecograf (da, i-am cautat pe toti, de stres, de prostie, de presiune sociala, si nu au nimic) " Am fluturi in stomac...aia se vad la ecograf?"
• In ultimul timp baietii mici au facut pe rand varicela, apoi toti ne-am pricopsit cu o draguta de viroza la 40 de grade, ca sa nu ne plictisim. In vreme ce zacea pleostit in pat, Gheorghita mi-a spus deodata: "Mami, ma duc si eu intr-un loc mai bun..." apoi a prins a canta Doamne miluieste cu voce stinsa. M-a terminat!

Nu sunt vrednice...

...patimirile vremii de acum de marirea care ni se va descoperi.

Din pacate aceste cugetari nu se pliaza intru totul pe structura mea interioara stricata. Omul trupesc primeste anevoios realitatile mistagogice.

A trecut...

... iubita noastra la cele vesnice. Adormirea ei a fost un prilej sa cunoastem mai bine cat de firava e credinta noastra in viata vesnica.

Ne luptam sa punem invatura (intamplator sau nu, aceasta este ziua in care am aflat diagnosticul, dupa cum aveam sa constatat mai tarziu) bisericii in locul slabiciunii omenesti.