Un cap spart

Maria a avut un mic accident vineri seara in prima saptamana de post.

La bucatarie aveam un coltar acoperit cu vinilin. Una dintre banchete se deteriorase si am incercat sa gasesc un mester. Toti care au raspuns la telefon au zis ca e cazul sa renunt la ea, ca nu se merita efortul de a o repara. Consumeristi convinsi! Data fiind situatia am dus-o la gunoi.

Fata mea s-a urcat in picioare pe ceea ce mai ramasese din coltar ca sa ia niste banane de pe un raft. Uitand ca lipseste bancheta respectiva a pus piciorul ca si cum ar fi pasit pe ea si, bineinteles, a cazut. S-a lovit la cap intr-un dulapior si si-a peforat nitel scalpul. A curs ceva sange, dar nu a fost grav.

Saracuta, tocmai gandea in sinea ei "aproape a trecut prima saptamana din post si nu au fost cine stie ce ispite". S-a speriat, fireste, si chiar a fost marcata emotional un timp.

Acum i-a trecut si glumim pe tema asta cum ca am probat faptul ca autosugestia nu functioneaza: bancheta n-a fost acolo oricat de sigura era Maria ca o va gasi la locul stiut :))

L-am intarcat...

...pe Gheorghita. Intr-un fel regret, dar a trebuit sa imi accept limitele modeste ca mamifer :)
Totul a decurs cum nu se poate mai usor. A protestat decat o noapte (in care a dormit cu tati fiindca eram moarta de oboseala), apoi nu a mai cerut san, nici macar cand sa adoarma, desi eu i-am stat la dispozitie. Tragea de doua trei ori si parea ca se ingretoseaza.
Mai nou ne odihnim amandoi mai bine. Desi a fost intarcat brusc si nu m-am muls deloc, nu am nici un fel de noduli, ceea ce imi confirma ca oricum secretia lactata era semnificativ redusa.

Speechless

Imi plac schimburile de experienta cu parinti de familii cu multi copii. acum ceva vreme am purtat o discutie de genul acesta cu un tatic respectabil. Vorbeam printre altele de neplacerile primelor luni de sarcina, care la unele femei (cum e si cazul meu. dar si al sotiei lui) capata dimensiuni de-a dreptul tragice. Mi-a spus cu amaraciune ca din cauza lor sotia lui are o frica de a ramane insarcinata si ca, mai ales in primii ani, asta l-a facut sa i se para viata de familie urata, ba chiar a creat o prapastie intre ei. Am ramas fara cuvinte...

Oare nu e firesc ca cineva sa se teama de durere? Si de ce sa te instrainezi de cineva doar pentru ca are o neputinta trupeasca? Desigur, nimeni nu ar vrea un corp care sa reactioneze anapoda la sarcina, dar daca deja porti aceasta cruce, mi se pare coplesitor sa traiesti langa cineva care se scarbeste sa imparta cu tine suferinta. Tocmai omul de la care astepti iubire si care e impreuna responsabil cu tine de zamislirea pruncului sa se dezica de tine la greu?! Poate nu inteleg conditia barbatului ale carui placeri sunt umbrite de astfel de atitudini ale partenerei, dar nu prea vad ce treaba are crestinismul cu asteptarea ca in viata de familie partea barbatului sa fie o nestingherita distractie. Iertati-mi indignarea!

Nu-mi ramane decat sa constat ca situatiile dificile in viata de familie pot fi folosite ca prilejuri de a costrui fie o prapastie, fie un pod al empatiei intre cei doi. Aici se vede calitatea omului si orientarea lui duhovnicesca. Dumnezeu sa ne dea tuturor puterea de a iubi jertfelnic pe cei de langa noi.

Panica

O prietena de-a mea are doi baieti, unul de 4 si altul de 8 ani. A incercat tot felul de tratamente conventionale pentru problemutele lor de sanatate ( unul cu repetate bronsiolite si pneumonii iar celalalt cu o polakiurie deranjanta) si nu au avut rezultate. In cele din urma a mers pe tratament homeopat administrat de o doctorita pediatra si starea sanatatii lor s-a imbunatatit considerabil. Mai nou insa se confrunta cu o alta problema cei mici au un fel de atacuri de panica in diverse momente ale zilei plang si ii spun ca le e frica, dar nu stiu ce anume ii sperie. La amandoi au aparut manifestarile acestea la scurt timp de la intreruperea tratamentului. Mama sta cu ei acasa si sustine ca nu ii lasa sa priveasca desene violente sau alte scene de groaza.
Acesta nu este primul caz de atacuri de panica dupa tratament homeopat de care aud. Nu se poate constitui intr-o proba "infailibila" a corelatiei, dar e destul de sugestiv...