In viata reala

Mi-a spus o prietena ca are niste cunostinte care ma stiu de pe blog si le-ar face placere sa ma intalneasca. Fratilor, ceea ce merita cunoscut la mine se afla in mare parte pe blog. Restul e... pamant, tarana. Faptul ca am mai scris niste postarici despre felul in care vad eu maretia si frumusetea misiunii de mama nu inseamna ca zilele mele se scurg senine, fara rivalitati intre frati, intr-o atmosfera de ascultare desavarsita care-mi da prilejul de a ma bucura la fiecare pas de roadele educatiei pe care m-am straduit sa le-o dau copiilor mei. Nici gand!

Ceea ce am, in schimb, e gandul catre Domnul care ma insoteste in mare in tot ceea ce fac. Detest sa fiu crestin doar la slujba, sa am o fata de biserica si una care sa placa lumii. Vreau ca prin tot ceea ce fac sa-mi inchin viata lui Hristos si asa ii invat si pe copii. Urmand calea asta am intr-adevar bucurii, dar ele reprezinta niste pauze de lupta, niste "remindere", daca vreti, ale bunatatilor imparatiei ce va sa fie. Altminteri stramtorarile si "durerile in trup" ale celor casatoriti de care vorbeste sf apostol Pavel mi-ar coplesi intreaga existenta.

Strecuram...

...laptele. Nimic neobisnuit.

Mai greu e daca ai un bebelus care vrea in brate intre timp.

In ultimul timp il rugam pe Grigo sa vina sa ma ajute si sa-mi tina strecuratoarea. Faceam asta si pentru ca imi e drag sa-l mai implic in treburile mele, sa facem impreuna ceva util, altminteri Gheorghita e cuminte si nu scanceste ca vrea in brate (se distreaza de minune cu ceea ce gaseste prin sertarele din bucatarie).
Fiindca de data asta isi dorea sa se joace cu lego, dar nu voia nici sa ma lase la greu :) Grigo a asezat strecuratoarea ca in imagine. Pana la varsta asta pe mine nu m-a dus capul :))

La intalnire...

...am stabilit ca se merge impreuna cu fratii si surorile. M-am inspirat dupa modelul propus de Duggari.

Mi-ar fi placut intr-adevar sa am parte de tentative de "prietenie" mai spre sfarsitul liceului. Nu zic sa nu discute cu nimeni, ci sa nu urmareasca exclusiv pe cineva. Din perspectiva emotionala as zice ca e vorba mai degraba o perioada de observare, analiza, cunoastere si autocunoastere.

Sustin ideea asta pentru ca si daca gasesti persoana potrivita de la 14 ani, sunt putine sanse sa pastrezi o relatie platonica 4 ani si mai bine. Inseamna ca ai dat peste un tanar cu adevarat cucernic. Sunt cam sceptica in privinta asta. Duhovnicii pot confirma (sau nu?) acestea.

Abordarea asta de intalnire in grup a reusit sa se constituie intr-un test al intentiilor si profunzimii pe care o vor tinerii in relatie cu sexul opus. Se pare ca la o anumita varsta baietii nu sunt interesati de fetele care nu sunt o prada usoara. Eu le-am avertizat despre fenomenul acesta dinainte, dar daca ma opuneam intalnirii nu aveau ocazia sa si traiasca adevarul spuselor mele. Sper ca aceasta lectie de viata sa le spulbere naivitatea specifica varstei.

Punct in cruce...

cusut cu rabdare

de mainile bunicii

Fiindca vreau...

...ca inocenta din ochii copiilor sa nu fie umbrita de nimic, cand plec de acasa incerc sa iau la mine in geanta si rooter-ul. Internetul e o unealta pe cat de utila pe atat de periculoasa si nu vreau sa fiu tocmai eu cea care le-o inmaneaza copiilor dupa care sa ii las nesupravegheati sa exploreze.
Nu zic ca n-am deloc incredere in copiii mei, dar paza buna trece primejdia rea.

O pereche...

de botosei Attipas

descoperim roata :)

Am comentat ceva intr-o postare mai veche despre incaltarile astea, fara sa le fi probat vreodata. Am cumparat o pereche, fiindca am vazut la cineva cu un copil ff energic si descaltacios :) ca accepta tipul acesta de botosei. Sunt multumita: nici Gheorghita nu pare deloc deranjat de ei.

Baile mari...

... cu spatiu mult pe langa wc, chiuveta si cada de rigoare mi se pareau mai demult lipsite de sens. in afara de un dulapior pentru detergenti si produse de igiena, o masina de spalat, una de uscat rufe si un bideu ce sa mai amplasezi acolo?

Dupa ce are omul copii se dezvolta brusc o serie de nevoi aferente: o cadita speciala unde sa-ti speli sugarul sau macar un suport unde sa pui cada de plastic pe care o folosesc muritorii de rand si, eventual si o masa de infasat. Nu am nici una, nici alta. Cadita o puneam pe masina de spalat cat erau mici, si apoi in cada mare fiindca stropeau prea tare imprejur. Masa de infasat a fost intotdeauna patul :)

Cand sugarul mai creste si incepe sa mearga (fie si in 4 labe) o adevarata problema e sa-l tii pe dinafara in fata usii inchise de la baie. Daca mi-as permite, cred ca mi-as lua in baie si un tarc rezistent unde sa asez bebelusul cu cateva jucarii ca sa stam amandoi linistiti si in siguranta.

Cand mai e cineva de incredere prin preajma, lasi copilul cu el. Daca esti singura, sau, mai rau, cu alti copilasi mici si neastamparati, mersul la toaleta devine un stres. Sa-ti faci un dus ca lumea e cu atat mai putin posibil in conditiile astea :(

Ma gandesc la insistent la bai :)) fiindca intentionam sa ne mutam cuibul... Asteptam sa vedem ce ne randuieste Stapana (datori suntem sa pomenim numele binefacatoarei noastre intru tot neamul si neamul). Intre timp ne rugam cu nadejde. Chiar daca nu am reusi nimic, ne raman bucuriile duhovnicesti ale impreuna-slavirii lui Dumnezeu.

cu mic, cu mare, la cantarea paraclisului