A fost...

.... conferinta pr Mihoc. Cel mai mult mi-au placut doua idei, care nu au fost din raspunsurile la intrebarile mele:

O familie de preot face misiune si prin copii :acolo unde adultii nu pătrund cu o propovaduire clasica, copiii, in comunitatile in care sunt, printre prietenii lor transmit lumina bisericii in felul lor de a se comporta, de a vorbi, de a se imbraca, de a face anumite alegeri etc

Viata in Dumnezeu poate fi inteleasa prin analogie cu mersul in intuneric la lumina unei candele. Nu stii ce va fi pana la capat, dar in lumina lui Hristos prezentul se faureste in chip minunat sub ochii nostri. 

Am retinut si cum povestea ca studia cu copiii pe langa dansul, mangaindu-l si jucandu-se cu barba lui🙂.

Au fost si multe cuvinte prea inalte pentru mine (despre dragostea si dorul dupa Dumnezeu). Unele discutii si intrebari nu aveau o tinuta specifica unei conferințe, fiind mult prea personale si nu ceva de larg interes.

Am observat ca parintele nu acorda mare importanta micilor neajunsuri ale comportamentului copilaresc, ci le lua ca fiind parte integranta a imaturitatii lor. Nu a subliniat ideea, dar am inteles ca nu trebuie sa ma cramponez atat de frecusurile zilnice ale interactiunilor dintre cei mici, ca sa pot sa mai am vreun dram de pace.

A facut si o afirmatie care m-a deranjat putin, cum ca nu exista sa iti slabeasca sarcinile starea de sanatate. Dimpotrivă, se spune ca te intaresc. Poate pe acolo pe la Sibiu sunt altfel de femei, dar eu nu pot contesta ca sarcinile multiple, mai ales la diferenta mica intre ele, epuizeaza organismul, oricat de robust ar fi fost acesta initial. 

Despre infranare, pentru care a acceptat decat motivele de sanatate, a subliniat ca se face cu rânduiala duhovnicului si din dragoste de oameni. 

M-am bucurat de aceste momente ale conferintei, fiindca a fost in intalnire entuziasta, plina de viata, interactiva,in care am putut lua pulsul vietii duhovnicesti in alte colturi ale lumii. 

Un interviu...

... viu☺️ pro viata

Text...

... preluat de aici, cunosc familia si apreciez taria lor de caracter

 "Bună, eu sunt Maria! Pentru cei care nu mă cunosc, mai am 12 frați. Voi face încă de la începutul acestei postări precizarea că, prin această postare, nu doresc milă! Milă are doar Dumnezeu. Oamenii sunt cel mult empatici. Cel mult. Unii nici măcar atât nu sunt. Mereu m-a deranjat mentalitatea oamenilor față de familiile cu mulți copii. Mă rog, nu știu exact ce înseamnă mulți copii pentru că în ziua de azi și un copil e mult pentru unii. Dacă s-ar putea jumătate, ar fi super. Revin:majoritatea oamenilor au impresia că familiile cu mulți copii mor de foame, nu au casă/mașină/haine/bani, etc... Posibilități în general. Sau cred că sunt romi. Oare doar romii mai fac copii? Știți ce mă deranjează cel mai mult? Faptul că sunt oameni care la rândul lor au avut mulți frați și au exact aceeași mentalitate. Oameni buni... Ați murit de foame? Nu ați ajuns oameni de bine? (după eforturile fiecăruia de a ajunge om de bine, normal). Acum vreo 50 de ani, familiile aveau mai mulți copii, deoarece nu se punea problema de avort, de metode contraceptive ș.a.m.d. Nu înțeleg de ce ar trebui să îmi fie rușine? Nu mi-am ales eu familia. Nu cred că și-a ales-o nimeni. Nici nu alegi dacă ești primul copil sau al treisprezecelea. Mai auzi oameni care spun: i-a murit un copil! Lasă că mai are... Pe bune? Cum să gândești în halul ăsta?

Familia mea este minunată! Nu mă simt oropsită de soartă. Am primit educație, bună îmi place să consider. Bine... Dintre toți frații mei, eu sunt oaia neagră. Eu nu mai ofer respect celor care nu oferă la rândul lor respect. Am făcut asta până m-a secat de vlagă. Nu suntem milionari cum nici trei sferturi din țara asta nu este. Am fost obișnuiți să muncim pentru ce vrem. Ai mei nu au luat niciodată burse sau ajutoare sociale. Toți frații am avut burse pentru medie, de merit sau pentru rezultate la olimpiade. Am doi frați la doctorat... Eu am fost și sunt o lepră. Eu, spre deosebire de ei, îmi folosesc capul doar pentru ce vreau. Decât să învăț matematică jumătate de zi mai bine scot pietre din râu. Asta nu înseamnă că nu am făcut nimic cu viața mea sau nu îmi câștig existența prin munca mea sau că nu duc un trai decent. Cei mici ne ajung din urmă ca rezultate. Însă fiecare e special în felul lui. Eu nu fac matematică, eu nu cânt la vioară, eu nu știu fizică, eu cânt la mixer. Dar știți ce e mișto? Că ceilalți frați sunt buni la ce nu sunt eu și pot să mă bazez pe ei.

Am avut și noi lipsuri. Ca toată lumea. Doar de asta muncesc oamenii. Și milionarii muncesc sau au muncit cândva. Nu am să înțeleg niciodată de ce se consideră că ești pârlit dacă ai mulți frați...Noi nu suntem pârliți. Ce-i drept nu deținem nici afaceri cu țiței, dar de... Cine deține? Am fost învățați că mult sau puțin este relativ, că mult sau puțin se datorează doar ție, se datorează efortului pe care îl depui pentru a avea mult sau puțin. Poți avea puțin și să fii fericit cu puținul tău sau poți avea mult și să nu îți ajungă niciodată. Am fost învățați că și din puțin și din mult poți să împarți celor care poate nu au nici măcar cât tine, lucru pe care l-am făcut mereu după posibilități. Eu nu consider că un om care are mai multă avere decât mine îmi este superior. Nu îl consider inferior nici pe cel care are mai puțin. Ceea ce diferențiază oamenii în opinia mea, este educația, cultura și bunul simț. Pe care le poți găsi atât la săraci cât și la bogați.

De-a lungul timpului, m-am simțit afectată de această mentalitate a oamenilor. Oameni care locuiesc poate într-un apartament dat de Ceaușescu cu buletinul. Ce să le spun eu oamenilor ăstora? Că ne-am mutat dintr-un apartament cu 4 camere într-o casă mai mare, cu toate că mai am 12 frați?

Ce vreau să subliniez: Oameni buni!!! Renunțați la această mentalitate și nu mai compătimiți familiile cu mulți copii. Compătimirea voastră nu ajută la nimic. Dacă vedeți o familie cu mulți copii care are nevoie de ajutor, ajutați-o. Și dacă nu are nevoie și vreți să faceți pomană, faceți! Dar nu le mai plângeți de milă că nu cred că au nevoie. Dumnezeu trimite fiecare copil cu pâinea lui sub braț pe lume. Nu vă mai uitați la copiii care provin din familii cu mulți copii ca la niște sărăntoci că poate au mai mult decât are copilul vostru, unul singur. Sunt atât de mulți oameni geniali și în țara asta și pe glob, care au avut mulți frați....Vedeți-vă de viața voastră, de copiii voștri cei pe care îi aveți sau cei pe care i-ați avortat pentru că nu i-ați dorit și ați crezut că e mai ușor așa, dacă puteți să ajutați pe cineva, ajutați, dar nu mai  desconsiderati copiii cu mai mulți frați. Nu aveți idee ce mult afectează un copil această concepție, total idioată, a celor din jur..."

Exceptand...

... situatiile in care apar probleme de sanatate in familie, perioada in care primii doi copii sunt mici este perioada cea mai solicitanta din viata de mama, atat fizic, cat mai ales psihic. 

Chiar si cele care nu au primit niciun ajutor in cresterea copiilor si nici nu asteapta vreunul, pot avea la al treilea copil o surpriza placuta din partea copilului mai mare, fiindca de obicei el este dornic sa se implice in ingrijirea bebelusului si, cu putina indrumare, poate fi de un real folos. Nu trebuie subestimat confortul pe care il aduce degrevarea de micile sarcini pe care el le poate indeplini: sa aduca un scutec, o hainuta sau o crema pt fundulet, sa supravegheze bebelusul 1-2 minute, sa ii amuze cu jocuri simple pe fratii mai mici. 

Un avantaj in plus ar fi acela ca mama intra de data aceasta mai usor in rutina vietii cu cu nou bebelus, nu mai are atatea nelamuriri si spaime ca la inceput. Este mai sigura pe ea in tot ceea ce face ca mama si stie in mare cam la ce sa se astepte in fiecare etapa a vietii sugarului. Nu se mai alarmeaza la fel nici in cazul micilor incidente ale copilasilor, de genul cucuielor sau degustarilor de pietre si talpi de papuci. Nu mai e preocupata in aceeasi masura sa il dezinfecteze intempestiv sau sa il schimbe obsesiv la cea mai mica pata pe tricou ca sa arate ca bebelusii din reclame. E per total mai echilibrata pentru simplul fapt ca stie din experienta ca nu va dura o vesnicie pana cand se vor termina toate micile neplaceri si se va bucura altfel de dragalasenia pruncului.

Orice inceput e greu, dar a fi deschizator de drumuri pentru dezvoltarea propriei familii este cu atat mai greu cu cat in zilele noastre lupta vazutilor si nevazutilor vrajmasi este mai apriga si oamenii mai lipsiti de darzenie. 

Cele care aveti mai mult de doi copii puteti impartasi in mod constructiv in comentarii experienta voastra ca sa le imbarbatam impreuna pe surorile noastre aflate la inceput de drum si poate descurajate in lupta cu ispitele care erodeaza familia crestina. 

Astazi...

...as vrea sa va impartasesc cateva creatii ale unei prietene dragi, o doamna preoteasa distinsa in adevaratul sens al cuvantului. Nu doreste sa ii dezvalui numele, bucuria ei fiind ca aceste imagini sa marturiseasca in sufletul oamenilor ceva despre Dumnezeu.

Nu pot...

sa distribui fiindca nu are buton dar recomand o postare a unei doamne preotese care aduce doua marturii minunate din viata ei. De citit si comentariile.

Una dintre

... piedicile in calea nasterii de prunci este opinia publica nefavorabila. Sunt si eu patita, desi in cazul meu nu a prevalat aceasta isipta. Si parintii, si socrii, si colegii, si vecinii aveau de comentat mai mult sau mai putin agresiv despre "inconstienta" noastra, desi nu au fost niciodata implicati sa preia responsabilitatile noastre. Am primit zeci de intrebari indecente, ironice chiar si de la necunoscuti pe strada, fiindca populatia noastra are potential huliganic considerabil.

Acesta este un alt motiv al existentei acestui blog: implinirea nevoii de comunicare intre femei prigonite in acelasi mod. Sa stiti ca simpla auzire a unei povesti de viata similare ajuta foarte mult.

Va multumesc mult! Eu stau bine cu teoria, sufletul se impotriveste! E foarte greu caci toti m au facut in fel si chip de la Al treilea copil, salvarea a fost fond baietel, au acceptat mai usor! Stiu ça am multa mandrie, altfel nu mi ar pas asa de mult ce cred altii! Pana si fetita a venit plangand de la scoala caci o colega i a spus ça am o problema ,fiindca a anuntat o de sarcina! In familia sotului inca nici nu am anuntat! Ultima oara am fost facuta moldoveanca, caci stiu sa fac doar copii, ça sunt ça nu stiu ciné ça n am auzit de contraceptie, acum cel mai adesea sunt sfatuita sa mi leg trompéle! Noi suntem in Belgia, financier nu sunt problème. Problema mea este ça nu ma rog si Cad mereu si mereu ! Domnul sa va rasplateasca, m ati mangaiat mult prin aceste cuvinte!

Eu am un baiat, urmat de 3 fete. Tot timpul au fost sicanari, din partea celor apropiati. Mi-am dorit toti copii, chiar daca e atat de greu cateodata. La ultimele sarcini, doar sotului i-am spus rezultatul testului(si ne-am bucurat pentru), la ceilalti abia dupa 3-4-5 luni. Tocmai pentru ca nu vroiam ca gandurile lor negre sa-mi afecteze odorul. Copiii isi mai doresc fratiori(chiar ziceau ieri ca ar vrea sa fiu in fiecare an insarcinata :).
Parintele duhovnic imi zicea: "cand cad in deznadejde, il las pe diavol sa ma judece." Nu trebuie sa ii permitem sa isi bata joc de noi. Mie de Dumnezeu sa imi fie frica.
Legat de rugaciune, am gasit acest cuvant al Arhim. Emilianos Simonopetritul care vorbeste despre Casatorie(cred ca il voi citi periodic ca sa ma intaresc)
http://www.cuvantul-ortodox.ro/casatoria-taina-cea-mare/
TeodoraM

Acestea sunt doar doua din miile de cazuri care traiesc efectiv o prigoana pentru simplul fapt ca au mai multi copii decat majoritatea. Prima marturie este de la o doamna din Belgia la care nu intra in discutie factorul lipsurilor materiale.
Solutia este sa ne intarim interior cu gandul ca daca noi lucram ceea ce este bineplacut lui Dumnezeu nu trebuie sa ne ingrijoreze iritarea altora. Aceia au o problema si nu noi suntem responsabili de solutionarea ei. Sunt oameni care nu stiu sa respecte niste granite de bun simt fata de viata intima a altor familii. Mai este si vrajmasul care ii instiga, le creeaza un disconfort chiar daca nu participa ei la cresterea copiilor.

Situatia se poate detensiona si tinand legatura online cu mame de multi copii si aratand constant copiilor imagini, articole, filme cu familii numeroase. In felul acesta nu se vor mai simti la fel de singuri si ciudati. Voi mai reveni cu idei de slabire a presiunii puse de societatea uratoare de viata noua...

Un cuvant...

...de la o doamna preoteasa (care ma cunoaste si imi stie si ispitele si stradania) care mi-a prins tare bine intr-o vreme in care ma necajeam ca numai aparentele/imaginea sunt de noi:

"Iti multumesc tie, dar si copiilor, si bineinteles lui Dumnezeu pentru ca mi-a asezat in fata aceasta imagine. M-am bucurat mai ales fiindca desi mama trece prin atatea chinuri ale facerii si cu trupul si cu sufletul iata ca vine vremea in care se vede ca a avut rost si ca cel putin pret de catava vreme a asezat inaintea oamenilor frumosul duhovnicesc. Chiar daca luptele de peste zi sunt altele si asta poate parea decat o poza, acea poza a marturisit candva in viata cuiva ceva despre Dumnezeu si tot are rost."

Mai spre nord

Tributara fiind conceptiilor autohtone despre protejarea excesiva de frig a copiilor am avut de suferit de pe urma claustrarii in apartament cateva luni bune pe an alaturi de bebelusi. Fiindca ma preocupa ideea importantei iesirilor in aer liber impreuna cu copiii in anotimpul rece m-am simtit inspirata de stilul de viata al nordicilor. De curand am avut bucuria sa cunosc on-line pe cineva care locuieste acolo (ceea ce face relatarea ei mult mai credibila) si am indraznit sa o rog sa ne scrie cateva randuri pe tema asta. A fost tare draguta si mi-a trimis un mail pe care il voi reda mai jos. Multumim!

ACTIVITATI IEFTINE SI OBISNUITE IN TARILE NORDICE

In primul rand, eu stau in Belgia. Nu e tara nordica, e la marea Nordului: iarna sunt 0 gr, vara 15-20 gr, 200zile pe an innorat, peste 100 zile cu ploaie (de obicei mocaneasca dar vin si averse, 10-20 zile pe an cu vant de 40-50km/h). Fie vara fie iarna, scolile scot copiii jumatate de ora la 10:00 afara, si 1 ora dupa masa de pranz. Au si o parte acoperita, dar tot ies. Timpul asta se face pt a se aerisi clasele.  Dupa 3 jumate, cand se termina activitatile, deseori raman numai afara (vara) sau afara + interior dupa ce se insereaza (iarna). 

De ce e nevoie de iesit afara? aici se intuneca repede, fiind mai la nord decat Dorohoiul (bine, si verile avem mai multa lumina :) ). Noiembrie, decembrie ianuarie si ceva febr. este lumina intre  08:30 si 16:00. Mai la nord e si mai putin, o parte a  Finlandei vede lumina doar 2-3 ore pe zi. Ce probleme dau? probleme cu ochii de la lumina artificiala, dar si lipsa de vit. D este strans legata de oboseala, imunitate, si mai ales energie jos si moralul si mai jos. Asa ca recomandarea medicala e sa profite de cele 2-3 ore de iesit afara si sa alerge. 
Sunt medici care suplimenteaza vitamina D, sunt 2 pareri contrare aici, dar tot mai multi sunt constienti ca suplimentul chimic nu ajunge. In tarile nordice se consuma mult peste, gras, animale marine. Daca acum sute de ani perioada de iarna era folosita de oameni pt o hibernare aparenta si odihna, astazi trebuie sa fim la fel de activi (profesional / intelectual) fie vara fie iarna, asa ca lipsa de soare o resimtim.

  
Activitati afara: Scoala catolica unde e fiica mea ii duce la biserica. Ce daca ploua, toti merg la biserica, pe jos. Alte activitati de examinat melci/iarba/muguri de copac/promenada in cartier etc, daca ploua vin cu cizme de cauciuc si pelerine cu gluga (aici sunt o necesitate, umbrelele se rup repede la vant). De la 8 ani au tabara de ski 1 saptamana in februarie, in aprilie tabara la mare, vara tabara la tara (cu clasa). Singurii care se vaita de asa ceva sunt... da, mamele romance. Copiii iau telefoane in tabara, se pun poze si informatii pe site-ul intern al scolii in fiecare seara. 

La crese e ceva obisnuit sa doarma cu geamul putin deschis. Temperatura de 16-18 gr in dormitor e suficienta. In Olanda la unele crese ii lasa sa doarma pe o ..veranda, inveliti in saci speciali / blana de oi. Daca scade sub 0gr ii iau inauntru.

Tarile nordice au f. multe activitati afara. In fiecare zi plec impreuna cu un finlandez si am mai discutat ocazional cu un norvegian. Au 2 sapt  tabere iarna de  ...ski, apoi ora de patinaj (zilnic), piscina saptamanal, toate se incep de la 2,5 - 4 ani.  Dar la piscina mi se face mila de ei, ii vad cu pielea vanata clantzanind si sarind fericiti in apa....

Copiii aici sunt ... foarte golas imbracati. La 5 gr copii/mame in sandale - e prea mult pt mine, pantaloni 3/4 si sosete dar se vad copanele goale in carut. Caciuli sunt f. rar, pt bebelusi se gasesc niste fesuri si cam atat, caciuli cu urechi numai rusii si romanii au. Azi desi erau -2 gr dim. jumatate din copii de gradinita/clase primare erau cu gluga in cap si atat.

Un lucru care imi place este ca nu ies cu mancare/jucarii in parc. Astfel, fetita mea care e o pofticioasa nu se va lovi de tentatiile altora. Uimitor pt mine, copilul considerat de pediatru in Bucuresti pe curba fix sub media greutatii aici e pe curba de deasupra mediei. Difera curbele de greutate intre tari????
Un lucru trist: alaptat putin. Fata mea a fost alaptata pana la 8 luni juma (si as fi alaptat mai mult daca aveam cu ce) aici insa 2 luni este un record. 

Cea mai mare invidie o am la adresa suedezilor si finlandezilor. Concediu de maternitate este de 3 ani, platit la 80-90% din salariu, unul din parinti poate opta sa stea, pot opta sa stea 1 an, apoi sa ia periodic 2luni concediu cate unu din parinti. Astfel parintii cu 3 copii pot avea posibilitatea sa isi pastreze serviciul, dar si sa fie unul din parinti 4-6 luni in concedii pe an cu copiii undeva pana la varsta de 7-10 ani. 
In plus, scoala finlandeza (nu stiu sigur de cea suedeza) este concentrata pe lucru in echipa. Au proiecte de mici: ies la dezapezit, construiesc iglu din zapada etc  - profita de orice ce se poate face la pranz in cele cateva ore de lumina , dar si gatesc impreuna, deseneaza impreuna, citesc impreuna, pregatesc planse si machete impreuna, fac prezentari in fiecare saptamana/luna de 2-3 minute. Dupa o varsta (o data mi-a zis Ilke ca la 6 ani alta data la 8 ani, e posibil sa inteleg eu gresit) incep sa raspunda si la intrebari in fata clasei.  Asta ii motiveaza pe copii sa citeasca, sa studieze, sa cerceteze si sa inteleaga.

O alta activitate extraordinara este mini biblioteca clasei. La 1 sept. ducem cate o carte care ii place copilului, scoala ii pune coperta de plastic si eticheta. In fiecare sapt. copilul isi alege o carte. Deseori nu ne place, dar multe sunt nemaipomenite. Astfel ca si copiii saraci din clasa invata sa citeasca. Acum am triat jucarii de acasa si carti si ducem la clasele mai mici - un lucru frumos din partea multor familii cu situatie bune.
A, si de la impozit pot deduce 50% din donatiile care le fac la scoala. Scoala e una saraca (nu are termopane, nu are calculatoare, nu are proiectoare) dar cu donatii si colecte de bani au reusit sa schimbe niste banci de la cei mici.

O idee din amintirile mele: in copilarie/ in bucuresti mai ieseam la dezapezit. In bucuresti mai rar ca nu erau asa zapezi ca in nordul Moldovei. Acum mai mergem la plimbare sa hranim pasarelele. Si sambata si duminica.