Ieri dupa-amiaza Ecaterina a muscat dintr-un mar. Apoi a strigat la mine:
"Mami, fii atenta ca nu ma mai doare!"
"Ce nu te mai doare?"
"Pai inainte nu puteam sa musc din mar, ca ma dureau rau dintii astia din fata. Nu stii ca imi taiam felii? Acum ma gandeam la ceva si am uitat sa nu musc, dar vad ca nu ma doare deloc..."
Pentru mine evenimentul acesta a fost o mare victorie, fiindca m-am tot luptat sa aduc cat de cat dieta noastra pe un fagas al sanatatii si fiindca am insistat mai ales pentru Eca sa ia anumite suplimente si sa fie mai drastica in evitarea zaharului. Astea au fost cele mai prietenoase metode prin care am aflat si eu ( de pe net) ca s-ar putea vindeca micul ei defect.
Sincer vorbind nu eram 100% convinsa ca voi reusi ceva, iar presiunea pe care o simteam cand impuneam restrictii incepuse sa fie prea mare. Deja se milogeau prea tare pentru o ciocolata, deja iritam rudele care se gaseau sa ne ofere ceva dulce cand veneau in vizita. Mica izbanda de ieri m-a motivat sa nu renunt.
Nu stiu alte femei (Heather, de exemplu a redus drastic si consumul de zaharuri din fructe sau miere, dar a reusit sa vindece spectaculos caria fetitei ei) ce vointa au, ce fel de a-si impune conceptiile legate de alimentatie in fata copiilor, dar mie mi se pare o lupta destul de grea, mai ales ca nu am intotdeauna ca aliati adultii care ma inconjoara.
Oricum, constat zilnic cat de adevarat este ca hrana este unul dintre cei mai puternici factori de influentare a starii de sanatate.