Duhule cel întru tot sfânt, atotputernic și făcător de viață,
Care din Tatăl purcezi și în Fiul Te odihnești,
Lumina cea gândită, neînserată și mai presus de înțelegere,
Puterea cea neasemănată și vie,
Cel ce risipești munții,
Cel ce faci pe cele ce nu sunt,
Cel ce ții toată zidirea întru a fi,
Cel ce ai făcut podoabele cele cerești,
Cel ce dai tuturor, după stăpânire, să se îndulcească de-a pururea de suflarea Ta cea sfințitoare,
De la Tine s-au despărțit limbile.
De la Tine se înnoiește toată zidirea, alergând iarăși la starea cea dintâi.
De la Tine tot sufletul viază și cu curăția se înalță.
De la Tine se însuflețește toată vietatea.
Cel ce miști toată zidirea și o însuflețești,
Cel ce toate le cuprinzi și tuturor le stai de față,
Cel ce tuturor celor vrednici le dai sfințenia după măsura faptei bune,
slava cea minunată,
bucuria cea negrăită,
veselia cea mai presus de minte,
vistieria cea cu totul neînțeleasă a vieții celei veșnice,
adâncul darului,
Cel ce luminezi cugetele noastre spre înțelegerea minunilor Tale,
Cel ce toate le împlinești și nu te împuținezi,
Cel ce primești rugăciunile tuturor,
Cel ce toate le ții, le înțelepțești, le luminezi și le arăți, dovedind că ești de o ființă cu Tatăl și cu Fiul,
Cel ce povățuiești mintea spre privirea celor nevăzute prin Scripturile cele dumnezeiești,
Cel ce lucrezi toate întru toți spre folos, după măsura fiecăruia, și celor lucrători, și celor văzători,
înălțimea cea neajunsă și adâncul cel nemăsurat de care se poartă toate,
Cel ce duci de mână la ceruri,
Cel ce sfințești,
Cel ce de-a doua zi zidești, deși ești mâniat și întărâtat de noi de-a pururea,
Insuți, dar, Mângâietorule bune, să nu mă părăsești pe mine, cel ce în fiecare zi Iți greșesc și Te întărât.
Să nu Te depărtezi de la mine, ci "ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele".
Și mă rog bunătății Tale, Stăpâne, dă dar și pricepere ticăloșiei mele, ca să lucrez și să înțeleg cele bineplăcute Ție și de folos mie.
Întărește-mă, ca să nu fiu răpit și dus împreună cu cei deșerți.
Și dăruiește-mi ca să mă smeresc,
să pătimesc împreună cu cei ce pătimesc,
să sufăr ispitele și
să lucrez voile Tale fără fățărnicie.
Așa Stăpâne al tuturor, Preabunule, curățește-mă de păcatele mele și păzește-mă de ispitele ce vin asupra mea.
Izbăvește sufletul meu și la umbra aripilor Tale voi alerga.
Doamne, înaintea Ta sunt, fă cu mine milă și ajută sărăciei mele, bătând război cu vrăjmașii mei, care-și varsă răutatea lor cea meșteșugită asupra mea.
Ție se cuvine să mă izbăvești, Doamne, că Tu cunoști și mai înainte le vezi pe toate.
Și-mi dăruiește ca cealaltă rămășită a vieții mele să o săvârșesc în curățenie și neprihănire, ca să aflu har înaintea Ta.
Și mă salasluiește întru fericirea Ta cea cerească, pentru bunătatea Ta cea covârșitoare și milostivirea Ta cea negrăită.
Că întru Tine și de la Tine este viața mea, cunoștința și toată înțelegerea cea bună.
Și Ție slavă, laudă, mulțumire și închinăciune înalț eu păcătosul și nevrednicul robul Tău, cu buze nevrednice, împreună și Părintelui și Pricinuitorului Tău cel fără de început și Fiului Său cel de o ființă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
No comments:
Post a Comment