Postul sfintilor apostoli mi s-a parut de data asta foarte greu. Ciresele sunt fructele mele preferate si le-am consumat brusc in cantitati mari, drept pentru care in primele zile am fost acompaniata de o multime de senzatii neplacute si, daca n-as fi citit ca asa se intampla cand organismul mai evacueaza din toxine, as fi fost foarte tentata sa renunt.
Intre timp simptomele respective s-au diminuat si ma simt mult mai bine. Daca nu m-ar deranja faptul ca pe alimentatie de post trebuie sa suplimentez cu pastile cu calciu (cu toata halvaua cu susan pe care o consum), cred ca as deveni o vegetariana convinsa. Incercam sa stam cat mai mult la soare ca sa avem stoc de vitamina D, dar vremea nu prea tine cu noi :(
In postul asta am invatat inca o data ca daca ceva nu merge bine in viata mea explicatia o pot gasi cu siguranta in delasarea cu care tratez aspectul duhovnicesc al vietii. Vocea delicata a constiintei intotdeauna mi-a soptit discret unde gresesc, desi as fi avut destule argumente lumesti pentru a ma indreptati.
In cel mai bun caz greseala mea a fost aceea ca am lasat garda jos la capitolul rugaciune si am creat o bresa prin care sa se strecoare vrajmasul, sa strambe lucrurile si sa bruieze comunicarea cu oamenii la care tin. De indata ce vine "Mangaietorul", se risipesc norii lucrarii vrajmase si ies la iveala adevarurile si bunele intentii din spatele unor atitudini discutabile.