Astazi...

...am avut chef de spalat geamuri. Ma bucur pentru mine: e semn ca incep sa ies din mecanismele de autoconservare care ma tineau blocata.

Pana acum putina mea energie era canalizata spre Anastasia si pregatirea hranei pentru familie. Pentru restul treburilor casnice absolut necesare am cerut ajutorul altor membri ai familiei, ca sa pot sa ma refac cat de cat. Curatenia generala de Paste a fost anul acesta mai mult decat superficiala: in plus fata de cea saptamanala am reorganizat dulapurile, fiindca se impunea accesul usor la hainele pentru sezonul cald.

Imi e draga locuinta mea si imi place sa o ingrijesc astfel incat sa fie un loc odihnitor si reconfortant pentru noi toti. Cand nu am resurse pentru a transforma acest gand in realitate ma simt cumva neimplinita. In acest scop caut colaborarea celorlalti, dar nu isi gasesc intotdeauna timp si dispozitie sa ma sustina. De cand cu carantina au stat si ei mai mult acasa si au intrat mai mult in interactiune cu propriile camere, deci au inceput sa simta altfel nevoia de ordine, curatenie, luminozitate si estetica in interior. Ma refuza mult mai rar si comenteaza mai putin atunci cand ii solicit cu cate ceva.

Datorita lor sunt mai motivata, dar si mai puternica: ma simt inteleasa si stiu ca am aliati ☺️.