...sufleteasca e greu de purtat. Daca nu ai grija sa te cenzurezi si sa iti iei masuri de protectie mila si empatia te pot termina interior, o vorba in vant aruncata la nervi de cineva te tine zile in sir in intristare, observi si intuiesti starile emotionale subtile ale altora si te nelinistesti din cauza lor si pentru toate astea esti catalogat drept mandru, egoist, judecator de aproapele si chiar ti se atribuie un soi de nebunie.
Nu pot sa descriu in cuvinte ce amploare ia aceasta sensibilitate pe fondul sarcinii si al alaptarii. Ca sa fiu pe deplin linistita ar trebui o acordare cosmica 😄 a intregului univers la starea mea, caci si o zi ploioasa, plansul unui pisic abandonat sau un copacel vandalizat au rasunet interior in momentele acestea.
Daca asa ceva nu se poate pretinde, mi-as fi dorit cel putin ca omuletii din familia mea sa lucreze la armonia casnica, dar se pare au si ei problemele lor si sunt neputinciosi. Ma vad nevoita sa aplic diverse strategii psihologice, sa imi sadesc in mine atitudini detasate care sa ma ajute sa supravietuiesc emotional si sa afisez echilibrul care odihneste pe toata lumea.
Daca ar fi sa gasesc o comparatie pentru impactului interior a ceea ce mi s-a intamplat de-a lungul vietii, mai ales in materie de relatii interumane, as spune ca ma simt ca o manusa de dantela 😊 folosita doar la gradinarit si zidarie. Minunat este faptul ca lucratura delicata a firii mele plasmuite de Creator nu s-a distrus si inca nu m-am netrebnicit cu totul.
Nu, nu sunt deloc un om puternic, asa cum ma arata interfata sociala. Rezist pentru ca maica noastra, Biserica, ne pune la indemana tot felul de bandaje si plasturi duhovnicesti cu care sa ne intarim la vreme de incercare si ne reface urzeala fina a sufletelor prin lucrarea sfintelor taine.
Saturday, March 30, 2019
Picioare...
...de gravida 39-40 saptamani dupa ortostatism pret de o vecernie si un paraclis cantat:
gambe fara edeme. Nici pirozis nu am avut. Eu zic ca postul e "de vina".
La urmatorul...
...tantrum al acestui "ingeras de copil" cred ca sun la 112. Or fi ele vindecatoare, dar daca nu as fi avut ajutoare, cred ca ma biruia piticul. Nu le face niciodata cand e taica-sau acasa, ci doar cu mine. De altfel eu sunt totdeauna vinovatul principal pentru ce nu ii merge bine sau greseste el, chiar si atunci cand nu sunt de fata.
Nu e un simplu rasfatat care se supara ca nu isi face voia. Cauta lucruri imposibil de acceptat ca sa se poata enerva pe interdictia mea. Daca ii dai de zece ori ceea ce cere inventeaza o a unsprezecea dorinta utopica ca sa aiba motiv sa imi serveasca o criza.
In plus e foarte (auto)agresiv si cauta sa distruga lucruri importante (la care tinem noi sau chiar la care tine el). Nici vorba sa ma enervez pe el. Initial ma socheaza, ma sperie putin si apoi efectiv ma cuprinde mila si uneori chiar plang.
Ultimul episod a fost la sfarsitul unei saptamani in care s-a impartasit de doua ori si a fost ultra stropit cu agheasma si superdat cu mir😊. Le iau pur si simplu ca pe niste furtuni in creierasul lui si ca pe un "canon" pe care trebuie sa il port cu rabdare.
Friday, March 29, 2019
Acesta...
...este sotul meu
De abia dupa 40 de ani (retard curat) vad ca se infiripa in mine dragostea aceea detasata si atotcuprinzatoare, cu radacini adanci in Domnul. Din pricina obisnuintelor rele si a statornicirii in gandire lumeasca nu pot sa o simt in chip lucrator in toata vremea. Ma bucur insa de licarirea ei odihnitoare din cand in cand, nu stiu de ce mai ales cand sunt de fata si el liturghiseste, ca astazi.
- fata de care am pacatuit in fel si chip cu cuvantul si cu gandul,
- pe care l-am iubit cu iubire omeneasca degrab trecatoare, dependenta si egoista,
- pe care nu l-am inteles adanc, fiind prea preocupata de mine si de ceea ce voiam sa primesc de la el,
- pentru care nu m-am rugat destul
- si in care nu am avut destula incredere sa ascult asa, a la sf Ioan Gura de Aur.
De abia dupa 40 de ani (retard curat) vad ca se infiripa in mine dragostea aceea detasata si atotcuprinzatoare, cu radacini adanci in Domnul. Din pricina obisnuintelor rele si a statornicirii in gandire lumeasca nu pot sa o simt in chip lucrator in toata vremea. Ma bucur insa de licarirea ei odihnitoare din cand in cand, nu stiu de ce mai ales cand sunt de fata si el liturghiseste, ca astazi.
Oare...
...aceste lucrari de improspatare a marcajelor rutiere (si altele, mai ample) pe strazile aglomerate ale orasului nu se pot efectua pe timp de noapte cand traficul e incomparabil mai lejer, deci se incomodeaza mult mai putini conducatori auto?
Azi toate trecerile de pietoni de pe bulevardul nostru aratau cam asa si se circula extrem de greu.
Azi toate trecerile de pietoni de pe bulevardul nostru aratau cam asa si se circula extrem de greu.
Cateva...
...mici bucurii de azi: pomenirea unor sfinti dragi mie si o cantare de la ceasul al treilea:
Iuli a venit de la ultima intalnire ASCOR dezamagita putin, fiindca tinerii erau excesiv preocupati sa "aduca oameni" la biserica, dar orientarea noastra in calitate de crestini nu este fata de numar, sa fim cat mai multi, ci cautam mai ales autenticitatea relatiei cu Dumnezeu oglindita in dragostea pe care o purtam aproapelui.
In primul rand orientarea lucrarii trebuie sa fie catre noi insine, spre dobandirea Duhului, care de la Sine va lumina inaintea oamenilor.
Si eu, tanara fiind, bateam pe multi la cap cu biserica mea. Mi-a luat insa ceva timp sa inteleg ca acel ceva care tine omul aproape de biserica trebuie sa vina din inima lui si ca trebuie mult discernamant sa simti cand, cui si cum sa vorbesti.
Altfel, lucrarea de propovaduire e la fel de penibila ca o incercare de a convinge pe cineva sa se indragosteasca prin argumente. Trebuie sa fii indragostit de Hristos ca sa ii ramai alaturi pana in sfarsit. Orice alipire formala de sanul Bisericii are deznodamant tragic.
Iuli a venit de la ultima intalnire ASCOR dezamagita putin, fiindca tinerii erau excesiv preocupati sa "aduca oameni" la biserica, dar orientarea noastra in calitate de crestini nu este fata de numar, sa fim cat mai multi, ci cautam mai ales autenticitatea relatiei cu Dumnezeu oglindita in dragostea pe care o purtam aproapelui.
In primul rand orientarea lucrarii trebuie sa fie catre noi insine, spre dobandirea Duhului, care de la Sine va lumina inaintea oamenilor.
Si eu, tanara fiind, bateam pe multi la cap cu biserica mea. Mi-a luat insa ceva timp sa inteleg ca acel ceva care tine omul aproape de biserica trebuie sa vina din inima lui si ca trebuie mult discernamant sa simti cand, cui si cum sa vorbesti.
Altfel, lucrarea de propovaduire e la fel de penibila ca o incercare de a convinge pe cineva sa se indragosteasca prin argumente. Trebuie sa fii indragostit de Hristos ca sa ii ramai alaturi pana in sfarsit. Orice alipire formala de sanul Bisericii are deznodamant tragic.
Thursday, March 28, 2019
Fie...
...ce o fi, mi-am luat echipament sport pentru picioare gonflabile😊 si maini libere.
Ma tot gandesc asa, dar nu pot sa cuprind inca moartea in fragila mea pace interioara. As vrea sa ne intorcem sanatoase acasa. Stiu teoretic ca daca as pleca la Domnul ar fi oarecum de bine pentru mine, dar mintea mea nu poate sa priceapa cum ar fi bucuria mea deplina daca pe pamant copiii mei ar plange.
Cei de parte barbateasca cu care am mai vorbit, precum si femeile in varsta, care sunt "in afara oricarui pericol", par sa nu inteleaga ca e firesc sa ai temeri si la a suta nastere.
Nimeni nu are precontract ca lucrurile vor merge bine. De fapt, prin toate rugaciunile pe care le-am facut pana acum, m-am straduit sa schitez unul, dar vom vedea cat am fost de convingatoare 😊.
Ma tot gandesc asa, dar nu pot sa cuprind inca moartea in fragila mea pace interioara. As vrea sa ne intorcem sanatoase acasa. Stiu teoretic ca daca as pleca la Domnul ar fi oarecum de bine pentru mine, dar mintea mea nu poate sa priceapa cum ar fi bucuria mea deplina daca pe pamant copiii mei ar plange.
Cei de parte barbateasca cu care am mai vorbit, precum si femeile in varsta, care sunt "in afara oricarui pericol", par sa nu inteleaga ca e firesc sa ai temeri si la a suta nastere.
Nimeni nu are precontract ca lucrurile vor merge bine. De fapt, prin toate rugaciunile pe care le-am facut pana acum, m-am straduit sa schitez unul, dar vom vedea cat am fost de convingatoare 😊.
Tuesday, March 26, 2019
Daca odata..
...cu primavara se trezeste in tine instinctul de gradinar, cu toate ca de o viata stai la bloc, poti sadi ceva in ghiveci.
Pana acum am plantat boabe de fasole si plantute din surprizele lidl, a caror maturizare nu a avut loc niciodata ca sa ne bucuram si noi de roadele microagriculturii noastre si sa simtim vreo satisfactie finala.
Anul acesta tati, inspirat de Ghe care rontaie cu placere frunza verde, a pus la incoltit o telina, din frunzele careia rupem cate putin si tocam in salata sau ciorbita baietelului.
Asa totul capata sens si copilul intelege nemijlocit utilitatea ingrijirii plantelor😊
Pana acum am plantat boabe de fasole si plantute din surprizele lidl, a caror maturizare nu a avut loc niciodata ca sa ne bucuram si noi de roadele microagriculturii noastre si sa simtim vreo satisfactie finala.
Anul acesta tati, inspirat de Ghe care rontaie cu placere frunza verde, a pus la incoltit o telina, din frunzele careia rupem cate putin si tocam in salata sau ciorbita baietelului.
 |
| sus pe hota |
Tot e la moda...
...teoria inteligentelor multiple, asa ca am identificat si eu un tip de inteligenta care mi se pare esential: inteligenta duhovniceasca 😊.
Fara ea dai in gropi pe urcusul spre mantuire. D-aia auzim uneori de oameni simpli ca sporesc mai usor decat doctoranzi in teologie, fiindca duhovniceste sunt mai inteligenti, desi nu se pricep la discursuri academice.
Fara ea dai in gropi pe urcusul spre mantuire. D-aia auzim uneori de oameni simpli ca sporesc mai usor decat doctoranzi in teologie, fiindca duhovniceste sunt mai inteligenti, desi nu se pricep la discursuri academice.
Tot cu balonul...
...la centru 😊 ma gasesc, tot in cizmele mele largi, fiindca nu-mi vine sa imi cumpar pantofi speciali pt picioare umflate in ultima saptamana de sarcina.
La ultimul control ginecologul mi-a spus ca daca intr-o luna nu se intampla nimic sa vin la spital totusi. Eu am glumit si i-am spus ca ma apuc de sarit coarda. Deschizand eu poarta la poante, un fost coleg de facultate prezent acolo m-a sfatuit sa apelez la sot, ca e mai eficient.
Lasand umorul deoparte, acesta e iar un subiect dezbatut la nivel bisericesc freatic: sexul in timpul sarcinii. Parintele Arsenie Boca e foarte transant in acest sens, altii sunt mai ingaduitori.
Eu cred ca si pentru cei mai ravnitori lucrurile sunt destul de dificil de indeplinit. Daca mergem acrivic pe firul conceptiei parintelui lucrurile devin aproape imposibile. In primul rand o buna perioada nu stii daca esti sau nu gravida, deci teoretic, ca sa tii la sange prescriptia parintelui, ar trebui sa ai o singura unire trupeasca dupa care sa astepti mai bine de o luna ca sa vezi daca ai test pozitiv sau nu. Altfel fapul ca ai tinut curatie in timpul sarcinii e doar un mit (de la bun inceput ai stricat randuiala). Unde mai pui ca poti interfera chiar cu procesul de nidatie si atunci totul capata alte dimensiuni, intrand in sfera avortului provocat.
Apoi nu toate femeile sunt casatorite cu adepti ai acestei teorii care sunt dispusi sa isi regleze bioritmul la o impreunare o data la cativa ani (sarcina +alaptare). Ce e de facut cu aceste familii?
Fata de raul preconizat de parinte, tensiunile sau cearta pe tema infranarii impuse de femeie sunt variante mai bune? Ce e mai de dorit, un fat dezvoltat sub imperiul hormonilor sexuali sau unul crescut cu adrenalina la maxim?Drept sa spun, daca e sa fie o concentratie hormonala mare in sangele mamei, ea exista si fara manifestare sexuala expresa, daca se infraneaza trupeste fara sa aiba mintea curata taie doar ultima veriga a lantului. Cat despre ceea ce trece din compozitia spermei dincolo de bariera dopului gelatinos, e dificil de estimat. Oricum, nu stiu daca se gasesc in lichidul seminal cantitati impresionante de testosteron.
Dar sugestia ca sotul sa isi rezolve singur problema? Nu e imaginatia mea, am intalnit femei care gandesc asa. Pai casatoria are ca scop, printre altele ferirea de desfranare. Dintre o unire legiuita si o preadesfranare (sau malahie) de ce sa optezi pentru pacatul de moarte? Pe motiv ca lupti pentru virtutile viitorului nascut? Nu e curata ipocrizie sa crezi ca plamadesti un rod sfant pe temelia caderii in pacate de moarte a tatalui sau?
Cel mai nimerit ar fi ca oamenii sa nu forteze nota unul cu altul, nici in sensul infranarii, nici in descatusarea placerilor trupesti. Daca ar prima iubirea de oameni, nici nu s-ar ajunge la astfel de problematizari jenante. Dat fiind faptul ca suntem neputinciosi, avem nevoie ca altii sa ne poarte neajunsurile.
Lasand umorul deoparte, acesta e iar un subiect dezbatut la nivel bisericesc freatic: sexul in timpul sarcinii. Parintele Arsenie Boca e foarte transant in acest sens, altii sunt mai ingaduitori.
Eu cred ca si pentru cei mai ravnitori lucrurile sunt destul de dificil de indeplinit. Daca mergem acrivic pe firul conceptiei parintelui lucrurile devin aproape imposibile. In primul rand o buna perioada nu stii daca esti sau nu gravida, deci teoretic, ca sa tii la sange prescriptia parintelui, ar trebui sa ai o singura unire trupeasca dupa care sa astepti mai bine de o luna ca sa vezi daca ai test pozitiv sau nu. Altfel fapul ca ai tinut curatie in timpul sarcinii e doar un mit (de la bun inceput ai stricat randuiala). Unde mai pui ca poti interfera chiar cu procesul de nidatie si atunci totul capata alte dimensiuni, intrand in sfera avortului provocat.
Apoi nu toate femeile sunt casatorite cu adepti ai acestei teorii care sunt dispusi sa isi regleze bioritmul la o impreunare o data la cativa ani (sarcina +alaptare). Ce e de facut cu aceste familii?
Fata de raul preconizat de parinte, tensiunile sau cearta pe tema infranarii impuse de femeie sunt variante mai bune? Ce e mai de dorit, un fat dezvoltat sub imperiul hormonilor sexuali sau unul crescut cu adrenalina la maxim?Drept sa spun, daca e sa fie o concentratie hormonala mare in sangele mamei, ea exista si fara manifestare sexuala expresa, daca se infraneaza trupeste fara sa aiba mintea curata taie doar ultima veriga a lantului. Cat despre ceea ce trece din compozitia spermei dincolo de bariera dopului gelatinos, e dificil de estimat. Oricum, nu stiu daca se gasesc in lichidul seminal cantitati impresionante de testosteron.
Dar sugestia ca sotul sa isi rezolve singur problema? Nu e imaginatia mea, am intalnit femei care gandesc asa. Pai casatoria are ca scop, printre altele ferirea de desfranare. Dintre o unire legiuita si o preadesfranare (sau malahie) de ce sa optezi pentru pacatul de moarte? Pe motiv ca lupti pentru virtutile viitorului nascut? Nu e curata ipocrizie sa crezi ca plamadesti un rod sfant pe temelia caderii in pacate de moarte a tatalui sau?
Cel mai nimerit ar fi ca oamenii sa nu forteze nota unul cu altul, nici in sensul infranarii, nici in descatusarea placerilor trupesti. Daca ar prima iubirea de oameni, nici nu s-ar ajunge la astfel de problematizari jenante. Dat fiind faptul ca suntem neputinciosi, avem nevoie ca altii sa ne poarte neajunsurile.
Saturday, March 23, 2019
Daca vrei...
...de BunaVestire peste sau fructe de mare poti opta pentru urmatoarele variante: produse proaspete, congelate sau conserve. Toate acestea au subcategorii in functie de felul in care au fost crescute: fie provin din crescatorie, fie sunt captura din oceane si mari.
La conserve in general nu ma uit, fiindca din start nu le consider ca optiune pentru noi. Cele congelate de captura trebuie verificate pe eticheta si cautat online (exista harti de avertizare) zona de pescuit FAO sa nu fie una contaminata radioactiv/cu metale grele in exces. Chiar aseara am pus inapoi la raft niste peste si fructe de mare din supermarket pe motiv ca zona din care era pescuit aparea ca interzisa.
E bine de stiut ca in procent ridicat fructele de mare etichetate ca fiind proaspete de pe la noi sunt doar decongelate si puse pe gheata. Prin congelari si decongelari repetate, mai ales cele care se efectueaza la temperatura camerei, se inmultesc necontrolat bacteriile din produsul respectiv, de aceea gasim indicatii sa decongelam brusc sau in frigider.
La pescaria din apropiere ma simt in elementul meu, macar e peste crescut in apele noastre, desi cineva meticulos poate gasi si acolo nereguli. Cred ca de Florii trimit baietii la pescuit, daca nu cumva o fi perioada de prohibitie.
La conserve in general nu ma uit, fiindca din start nu le consider ca optiune pentru noi. Cele congelate de captura trebuie verificate pe eticheta si cautat online (exista harti de avertizare) zona de pescuit FAO sa nu fie una contaminata radioactiv/cu metale grele in exces. Chiar aseara am pus inapoi la raft niste peste si fructe de mare din supermarket pe motiv ca zona din care era pescuit aparea ca interzisa.
E bine de stiut ca in procent ridicat fructele de mare etichetate ca fiind proaspete de pe la noi sunt doar decongelate si puse pe gheata. Prin congelari si decongelari repetate, mai ales cele care se efectueaza la temperatura camerei, se inmultesc necontrolat bacteriile din produsul respectiv, de aceea gasim indicatii sa decongelam brusc sau in frigider.
La pescaria din apropiere ma simt in elementul meu, macar e peste crescut in apele noastre, desi cineva meticulos poate gasi si acolo nereguli. Cred ca de Florii trimit baietii la pescuit, daca nu cumva o fi perioada de prohibitie.
Friday, March 22, 2019
Ma deranjeaza...
...teribil conceptia ca ingrijirea copiilor precum si jertfa propriei comoditati in favoarea familiei este exclusiv apanajul mamei.
Este total antibiblica prin aceea ca nu accepta pe cel mai mare sa slujeasca celui mai mic si nici pe cel tare sa poarte slabiciunile celor neputinciosi. Crestinii care vad casatoria barbat-femeie dupa modelul Hristos-Biserica inteleg implicit si jertfa lui Hristos ca arhetip comportamental al barbatului.
Sigur ca in casa cei doi au indatoririle impartite si rolurile lor nu sunt complet interschimbabile, dar a accepta cu seninatate ca lucrarea muceniceasca in purtarea crucii casatoriei revine doar firii femeiesti mi se pare o viziune cel putin sclavagista. Constat cu indignare ca aceasta conceptie este intretinuta si perpetuata mai ales de catre femeile mai in varsta.
Unele o fac din inconstienta, minunandu-se de gesturi minime de afectiune paterna sau de ingrijiri bazale acordate de tatici propriilor copii ca de ceva nemaivazut. Ce e asa maret ca un parinte sa se priceapa sa isi sustina copilul in situatii obisnuite? Ghe vrea sa faca pipi. Eu cu burta la gura ma aplec ff greu sa il ajut. Daca il solicit pe tati si el il ajuta pe fiu-sau in problema de mai sus, toata lumea prezenta ramane in extaz. Daca ma duceam eu sa il rezolv, nu era nimic grandios. Stiu o parohie unde era rusinos ca barbatul sa care apa sau sa isi duca plozii in brate.
Altele povestesc cat de napasatori au fost sotii lor in tinerete si lauda excesiv o implicare banala a altor barbati. Imi lasa impresia ca au si un dram de invidie pe femeile ai caror soti sunt ceva mai responsabili si nu s-ar da in laturi de la a le face sa se simta incompetente sau chiar vinovate pentru ajutorul primit. Aceste istorioare ale lor nu fac decat sa creeze un mediu propice pentru infatuarea barbatilor care catadicsesc sa lase fotbalul pentru putin timp de calitate petrecut cu familia.
Mai este o categorie de promovatoare a mentalitatii ca sotii grijulii si iubitori in familie sunt o nefericita exceptie: miloasele. Ele deplang eforturile facute de barbati in sprijinul familiei si glorifica atitudini masculine normale in postura de hranitor al familiei, in paralel cu minimalizarea oricarui demers feminin pro-familie. (Saracul X, s-a sculat de la 5 sa mearga la lucru. Nu conteaza ca nevasta lui X merge la 7 la serviciu pe trei carari ca n-a dormit toata noaptea fiindca a vomitat copilul. Toate am trecut prin asta, sa moara deci si capra vecinei.)
Cele mai periculoase sunt mamele de baieti care cresc viitori barbati in spiritul lenevirii indreptatite si al nepotrivirii genetice intre cromozomul Y din dotare si gesturile practice legate de cresterea copiilor.
Postarea asta nu e scrisa de dorul aprecierilor altora, ci ca o chemare la dizolvare pacifista a unei paradigme familiale (pe care o observ in jur, mai ales in mediul rural modern) in care cred eu ca Hristos nu se odihneste: aceea in care barbatul sta pe fb sau la telefon (daca nu cumva la un pahar in plus) in timp ce femeia nu stie cum sa se imparta intre casa, serviciu, ograda si copii.
Este total antibiblica prin aceea ca nu accepta pe cel mai mare sa slujeasca celui mai mic si nici pe cel tare sa poarte slabiciunile celor neputinciosi. Crestinii care vad casatoria barbat-femeie dupa modelul Hristos-Biserica inteleg implicit si jertfa lui Hristos ca arhetip comportamental al barbatului.
Sigur ca in casa cei doi au indatoririle impartite si rolurile lor nu sunt complet interschimbabile, dar a accepta cu seninatate ca lucrarea muceniceasca in purtarea crucii casatoriei revine doar firii femeiesti mi se pare o viziune cel putin sclavagista. Constat cu indignare ca aceasta conceptie este intretinuta si perpetuata mai ales de catre femeile mai in varsta.
Unele o fac din inconstienta, minunandu-se de gesturi minime de afectiune paterna sau de ingrijiri bazale acordate de tatici propriilor copii ca de ceva nemaivazut. Ce e asa maret ca un parinte sa se priceapa sa isi sustina copilul in situatii obisnuite? Ghe vrea sa faca pipi. Eu cu burta la gura ma aplec ff greu sa il ajut. Daca il solicit pe tati si el il ajuta pe fiu-sau in problema de mai sus, toata lumea prezenta ramane in extaz. Daca ma duceam eu sa il rezolv, nu era nimic grandios. Stiu o parohie unde era rusinos ca barbatul sa care apa sau sa isi duca plozii in brate.
Altele povestesc cat de napasatori au fost sotii lor in tinerete si lauda excesiv o implicare banala a altor barbati. Imi lasa impresia ca au si un dram de invidie pe femeile ai caror soti sunt ceva mai responsabili si nu s-ar da in laturi de la a le face sa se simta incompetente sau chiar vinovate pentru ajutorul primit. Aceste istorioare ale lor nu fac decat sa creeze un mediu propice pentru infatuarea barbatilor care catadicsesc sa lase fotbalul pentru putin timp de calitate petrecut cu familia.
Mai este o categorie de promovatoare a mentalitatii ca sotii grijulii si iubitori in familie sunt o nefericita exceptie: miloasele. Ele deplang eforturile facute de barbati in sprijinul familiei si glorifica atitudini masculine normale in postura de hranitor al familiei, in paralel cu minimalizarea oricarui demers feminin pro-familie. (Saracul X, s-a sculat de la 5 sa mearga la lucru. Nu conteaza ca nevasta lui X merge la 7 la serviciu pe trei carari ca n-a dormit toata noaptea fiindca a vomitat copilul. Toate am trecut prin asta, sa moara deci si capra vecinei.)
Cele mai periculoase sunt mamele de baieti care cresc viitori barbati in spiritul lenevirii indreptatite si al nepotrivirii genetice intre cromozomul Y din dotare si gesturile practice legate de cresterea copiilor.
Postarea asta nu e scrisa de dorul aprecierilor altora, ci ca o chemare la dizolvare pacifista a unei paradigme familiale (pe care o observ in jur, mai ales in mediul rural modern) in care cred eu ca Hristos nu se odihneste: aceea in care barbatul sta pe fb sau la telefon (daca nu cumva la un pahar in plus) in timp ce femeia nu stie cum sa se imparta intre casa, serviciu, ograda si copii.
Eu, una...
...nu sunt capabila sa imi mentin echilibrul interior cand am de facut de eforturi in salturi: fie ma panichez ca nu voi reusi, fie ma enervez ca am ajuns in situatia respectiva, fie deznadajduiesc si nici nu imi vine sa ma mai apuc de nimic.
De aceea, orice obiectiv de mare amploare as avea de realizat, recurg la trucul de a nu il privi in ansamblu decat pentru a il diviza in sectiuni mai mici a caror abordare mi se pare mai accesibila. Indiferent de tipul de obstacol pe care il am de depasit, daca il "feliez" inteligent inainte, nu ma mai sperie la fel.
Asa ii invat si pe copiii mei sa procedeze, desi nu stiu cat se prinde acum de ei. Uneori poti recupera pe ultima suta de metri, dar in general nu poti "ingrasa porcul in ajun".
Ai materie multa de studiat la examen? Programeaza capitole de invatat pe zile. Ai de facut curatenie intr-un spatiu descurajant de murdar? Fa cate un sfert de ora pe zi si se va limpezi cu timpul. Vrei sa iti tonifiezi musculatura? Antreneaza-te constant in sedinte de durata rezonabila si nu ti se va parea imposibil. Vrei sa iti echilibrezi o carenta? Tine-te de suplimentele pe care le ai de luat. Vrei sa formezi caracterul unui copil? Fii gata sa modelezi in fiecare zi la el, chiar daca simti uneori ca o iei de la zero.
Cheia succesului real in orice domeniu adesea consta in abordarea strategica si perseverenta si doar rareori e data de specularea unei conjuncturi de moment.
De aceea, orice obiectiv de mare amploare as avea de realizat, recurg la trucul de a nu il privi in ansamblu decat pentru a il diviza in sectiuni mai mici a caror abordare mi se pare mai accesibila. Indiferent de tipul de obstacol pe care il am de depasit, daca il "feliez" inteligent inainte, nu ma mai sperie la fel.
Asa ii invat si pe copiii mei sa procedeze, desi nu stiu cat se prinde acum de ei. Uneori poti recupera pe ultima suta de metri, dar in general nu poti "ingrasa porcul in ajun".
Ai materie multa de studiat la examen? Programeaza capitole de invatat pe zile. Ai de facut curatenie intr-un spatiu descurajant de murdar? Fa cate un sfert de ora pe zi si se va limpezi cu timpul. Vrei sa iti tonifiezi musculatura? Antreneaza-te constant in sedinte de durata rezonabila si nu ti se va parea imposibil. Vrei sa iti echilibrezi o carenta? Tine-te de suplimentele pe care le ai de luat. Vrei sa formezi caracterul unui copil? Fii gata sa modelezi in fiecare zi la el, chiar daca simti uneori ca o iei de la zero.
Cheia succesului real in orice domeniu adesea consta in abordarea strategica si perseverenta si doar rareori e data de specularea unei conjuncturi de moment.
Thursday, March 21, 2019
Niciodata...
...nu am fost genul de femeie cu vocatie in materie de divertisment pentru copii. Fiind o fire sobra, mereu a fost nevoie sa ma silesc pentru a ma cobori la mintea lor ca sa ne prostim cand si cand impreuna.
Cand eram mai tanara imi venea mai usor, dar in ultimul timp chiar ma simt lipsita de energia si vitalitatea necesare jocurilor copilaresti. Imi place sa relationez cu ei mai ales conversand, citind impreuna, plimbandu-ne, nicidecum prin interactiuni ultradinamice, expeditii, harjoana, intreceri sau lupte.
Desi stiu ca un copil nu asta cauta in primul rand in relatia cu mama, ma urmaresc complexele de inferioritate ca nu sunt o mamica destul de amuzanta pentru baietei.
Daca ar fi sa le analizez in stil patristic 😆 le-as categorisi drept fiice ale posesivitatii, surori cu gelozia, rude de departe cu dorinta de slava desarta, intr-un cuvant niste ispite de dreapta ale principiului fals al maternitatii omnipotente.
Cand eram mai tanara imi venea mai usor, dar in ultimul timp chiar ma simt lipsita de energia si vitalitatea necesare jocurilor copilaresti. Imi place sa relationez cu ei mai ales conversand, citind impreuna, plimbandu-ne, nicidecum prin interactiuni ultradinamice, expeditii, harjoana, intreceri sau lupte.
Desi stiu ca un copil nu asta cauta in primul rand in relatia cu mama, ma urmaresc complexele de inferioritate ca nu sunt o mamica destul de amuzanta pentru baietei.
Daca ar fi sa le analizez in stil patristic 😆 le-as categorisi drept fiice ale posesivitatii, surori cu gelozia, rude de departe cu dorinta de slava desarta, intr-un cuvant niste ispite de dreapta ale principiului fals al maternitatii omnipotente.
Atat de smerit...
...este Domnul, ca umbla cu binele dupa oameni care Ii intorc spatele si Il calca in picioare.
Unul dintre cele mai triste lucruri mi se pare faptul ca oamenii traiesc bine-mersi fara sa isi inteleaga dimensiunea vesnica, fara sa se gandeasca la Dumnezeu si sa incerce o apropiere sincera de El si mai ales fara sa constientizeze cum El le poarta de grija.
Cel mai infricosator este sa observ ca se furiseaza uraciunea asta in viata copiilor mei. Vad cum actioneaza legile duhovnicesti in viata lor si cum ei esueaza in a le identifica. Uneori ii ajut, punctand anumite elemente si subliniind legaturi pe care ar fi trebuit sa le faca. Alteori simt ca as fi prea intruziva (raportat la receptivitatea lor) si nu pot sa le vorbesc. Intr-un fel e ca atunci cand invatau sa mearga si ii lasam sa se redreseze singuri sau chiar sa mai cada😊.
Unul dintre cele mai triste lucruri mi se pare faptul ca oamenii traiesc bine-mersi fara sa isi inteleaga dimensiunea vesnica, fara sa se gandeasca la Dumnezeu si sa incerce o apropiere sincera de El si mai ales fara sa constientizeze cum El le poarta de grija.
Cel mai infricosator este sa observ ca se furiseaza uraciunea asta in viata copiilor mei. Vad cum actioneaza legile duhovnicesti in viata lor si cum ei esueaza in a le identifica. Uneori ii ajut, punctand anumite elemente si subliniind legaturi pe care ar fi trebuit sa le faca. Alteori simt ca as fi prea intruziva (raportat la receptivitatea lor) si nu pot sa le vorbesc. Intr-un fel e ca atunci cand invatau sa mearga si ii lasam sa se redreseze singuri sau chiar sa mai cada😊.
Wednesday, March 20, 2019
De unde....
...pana acum ma chinuiam cumplit cu insomniile, de duminica incoace in mod subit dorm in stil mare😊: ma culc devreme, ma scol tarziu, nu ma mai duc la toaleta noaptea, daca ma trezesc piticii (uneori Grigo coboara in timpul noptii din patul lui de la etaj doar ca sa ma imbratiseze, dragul de el) si adorm la loc aproape instantaneu.
Pe langa faza nocturna, ar mai fi si un lung somn de care am nevoie dupa-amiaza, precum si doua reprize scurte de motaiala, una dimineata si una pe inserat.
Somnolenta asta ma deranjeaza mult mai putin decat senzatia de neputinta si ameteala pe care o incercam in perioadele de insomnie.
Pe cat pot, voi incerca sa raspund nevoii crescute de odihna, fiindca stiu ca ma asteapta oboseli crunte si vreau sa imi refac rezervele pe cat pot.
Ma bucur in sinea mea de comutarea asta a bioritmului si cred ca este doar mila lui Dumnezeu (am inceput postul si duminica m-am impartasit) care m-a eliberat de canonul nedormirii.
Pe langa faza nocturna, ar mai fi si un lung somn de care am nevoie dupa-amiaza, precum si doua reprize scurte de motaiala, una dimineata si una pe inserat.
Somnolenta asta ma deranjeaza mult mai putin decat senzatia de neputinta si ameteala pe care o incercam in perioadele de insomnie.
Pe cat pot, voi incerca sa raspund nevoii crescute de odihna, fiindca stiu ca ma asteapta oboseli crunte si vreau sa imi refac rezervele pe cat pot.
Ma bucur in sinea mea de comutarea asta a bioritmului si cred ca este doar mila lui Dumnezeu (am inceput postul si duminica m-am impartasit) care m-a eliberat de canonul nedormirii.
Tuesday, March 19, 2019
Se mai intampla...
...pe lumea asta tot felul de nedreptati, dar daca incerci sa le integrezi in contextul unitar al vietii tale in raport cu Dumnezeu le poti intelege rostul si folosul duhovnicesc.
- la simularea de examen, proba la limba romana, cu o jumatate de ora/douazeci de minute inainte de terminarea timpului acordat in mod oficial cadrele didactice care supravegheau au obligat copiii sa predea lucrarile (ca si asa nu se trec niciunde). Daca fata mea a vrut sa isi termine de verificat ceea ce scrisese, au inceput niste hartuiri penibile pe teme religioase (iti faci rugaciuni sa iei nota mare, iti inchini lucrarea etc)
- vii de la scoala si mergi linistit prin centru, ziua in amiaza mare si deodata te trezesti cu trei golani total necunoscuti ca te opresc sa te intrebe ceva doar ca pretext, garnisind incidentul cu capace si suturi apoi dispar pana sa iti dai seama bine ce s-a intamplat.
- eu, ca mama a lor, ma intristez pentru aceste experiente neplacute. Ele fac insa parte din realitatea cotidiana a acestui oras si Dumnezeu stie de ce ingaduie sa intalnim astfel de situatii in viata. Le-am povestit ca si noi, ca adulti am fost adesea tinta intentiilor rele ale altora, dar am vazut in ele mai mult decat o succesiune de fapte absurde. Sunt incercari care te ajuta sa iti vezi pacatele si sa intelegi inraurirea vrajmasului asupra celor care ii deschid usa inimii. Important este sa nu iesim din ele cu ura fata de oameni sau cu neincredere in pronia cereasca.
Monday, March 18, 2019
Imi facui...
Nu e nimic sofisticat de luat acolo, desi am vazut ca multe mamici isi fac o multime de griji pe tema asta.
- camasa pt sala de nasteri si tampoane king size confectionate acasa din vata si tifon
- pijamale, halat
- papuci (unii cu care sa nu aluneci in baie dc gasesti ud pe jos)
- lenjerie intima (dc vrei speciala pt alaptat +/- absorbante pt lapte)
- un sapun bland, prosop, periuta si pasta de dinti, perie par, hartie igienica
- nu tu crema pt ragade, nici sprayuri pt perineu sau branule de acasa, doar Elevitul sau macar niste MgB6
- incarcator telefon
- bineinteles niste bani daca e nevoie sa imblanzim pe careva
- cel mai important e bagajul de curaj, echilibru si credinta in Dumnezeu pe care trebuie sa le iau cu mine in cantitati uriase ca sa imi ajunga pentru ziua termenului. Ma tot intreaba un frate mai glumet de la biserica: " Si cand zici ca ai examen, preoteaso?" Exigent examen nasterea asta...
Sunday, March 17, 2019
Am vazut...
...pe net filmulete si articole scrise de monahi atoniti in care barbatii erau sfatuiti sa isi numeasca sotiile "iubita mea" spre aducere aminte a frecventei pe care trebuie sa se desfasoare comunicarea dintre ei.
As propune si eu, parafrazand celebra replica din Alba ca Zapada, un apelativ mult mai putin comod pentru barbati, dar foarte aproape de adevar, cred eu: "oglinda, oglinjoara"
As accentua ca ar trebui sa o numeasca asa mai ales cand se loveste de aspecte neplacute ale comportamentului ei. Nu ii place cum se prezinta femeia lui? El este prima cauza a discomfortului sau alaturi de ea. De ce?
In primul rand pentru ca ea reflecta intelepciunea cu care a facut el alegerea de a ramane cu ea o viata, cat de bine a cunoscut-o inainte, cata dibacie a avut in a ii depista eventuale neajunsuri, cat de duhovniceasca i-a fost optiunea si cat de mult l-a implicat pe Dumnezeu rugandu-se pentru statornicirea voii Lui in viitoarea casatorie.
Apoi, daca intelege unirea lor ca fiind ingaduita de Dumnezeu, trebuie sa priveasca si neajunsurile incorigibile ale sotiei ca pe niste prilejuri de sporire duhovniceasca, de exersare a iubirii de aproapele si in ultima instanta a rabdarii.
Inainte de a lua in mod fatalist comportamentul inacceptabil al femeii, ar trebui sa munceasca cu perseverenta si jertfire de sine la formarea ei, sa nu inceteze sa o povatuiasca bland si sa se roage pentru ea. El este cel care trebuie sa o ajute sa progreseze pe calea virtutilor. Nu eu spun asta, ci insasi Scriptura , facand o paralela intre raportarea barbatului la femeie si aceea a lui Hristos la Biserica, accentueaza ca el trebuie sa o curateasca cu baia apei prin cuvant si sa si-o infatiseze siesi fara intinaciune ori prihana (Efes. 5)
E ceva ce nu iti place la ea? Nu cumva ai observat asta de la inceput si ai trecut cu vederea, minimalizand totul? Sau poate nici macar nu ai bagat de seama, luat pe sus de exaltarea patimasa a indragostirii? Te critica "oglinjoara"? Cauta nepartinitor si vezi daca nu cumva are dreptate! Poate ii dai cu adevarat pricina sa te defaime si ceri respect desi faci fapte care nu iti fac cinste. Nu te mai iubeste? Dar tu esti indeajuns de atent si afectuos cu ea? Ii dai iubirea cuvenita? Nu vrea sa mai aveti copii? Tu esti suficient de implicat in cele ale familiei si oferi un suport real in momentele ei de slabiciune astfel incat sa simta ca nu duce singura aceasta cruce? E prea preocupata de podoabe si haine scumpe? Arata-i ca nu o iubesti pentru infatisare si ca in general nu asta apreciezi la o femeie.
Lista poate continua. Bineinteles nu consider barbatul ca unic determinant al starii sufletesti a femeii, dar inainte de a se scarbi de ea si a renunta la lupta pentru dragostea din casnicie, ar trebui ca si el sa se oglindeasca in femeia lui un timp. Cu siguranta lucrurile s-ar mai indrepta daca s-ar incetateni acest obicei.
As propune si eu, parafrazand celebra replica din Alba ca Zapada, un apelativ mult mai putin comod pentru barbati, dar foarte aproape de adevar, cred eu: "oglinda, oglinjoara"
As accentua ca ar trebui sa o numeasca asa mai ales cand se loveste de aspecte neplacute ale comportamentului ei. Nu ii place cum se prezinta femeia lui? El este prima cauza a discomfortului sau alaturi de ea. De ce?
In primul rand pentru ca ea reflecta intelepciunea cu care a facut el alegerea de a ramane cu ea o viata, cat de bine a cunoscut-o inainte, cata dibacie a avut in a ii depista eventuale neajunsuri, cat de duhovniceasca i-a fost optiunea si cat de mult l-a implicat pe Dumnezeu rugandu-se pentru statornicirea voii Lui in viitoarea casatorie.
Apoi, daca intelege unirea lor ca fiind ingaduita de Dumnezeu, trebuie sa priveasca si neajunsurile incorigibile ale sotiei ca pe niste prilejuri de sporire duhovniceasca, de exersare a iubirii de aproapele si in ultima instanta a rabdarii.
Inainte de a lua in mod fatalist comportamentul inacceptabil al femeii, ar trebui sa munceasca cu perseverenta si jertfire de sine la formarea ei, sa nu inceteze sa o povatuiasca bland si sa se roage pentru ea. El este cel care trebuie sa o ajute sa progreseze pe calea virtutilor. Nu eu spun asta, ci insasi Scriptura , facand o paralela intre raportarea barbatului la femeie si aceea a lui Hristos la Biserica, accentueaza ca el trebuie sa o curateasca cu baia apei prin cuvant si sa si-o infatiseze siesi fara intinaciune ori prihana (Efes. 5)
E ceva ce nu iti place la ea? Nu cumva ai observat asta de la inceput si ai trecut cu vederea, minimalizand totul? Sau poate nici macar nu ai bagat de seama, luat pe sus de exaltarea patimasa a indragostirii? Te critica "oglinjoara"? Cauta nepartinitor si vezi daca nu cumva are dreptate! Poate ii dai cu adevarat pricina sa te defaime si ceri respect desi faci fapte care nu iti fac cinste. Nu te mai iubeste? Dar tu esti indeajuns de atent si afectuos cu ea? Ii dai iubirea cuvenita? Nu vrea sa mai aveti copii? Tu esti suficient de implicat in cele ale familiei si oferi un suport real in momentele ei de slabiciune astfel incat sa simta ca nu duce singura aceasta cruce? E prea preocupata de podoabe si haine scumpe? Arata-i ca nu o iubesti pentru infatisare si ca in general nu asta apreciezi la o femeie.
Lista poate continua. Bineinteles nu consider barbatul ca unic determinant al starii sufletesti a femeii, dar inainte de a se scarbi de ea si a renunta la lupta pentru dragostea din casnicie, ar trebui ca si el sa se oglindeasca in femeia lui un timp. Cu siguranta lucrurile s-ar mai indrepta daca s-ar incetateni acest obicei.
Nu stiu...
...cu adevarat ce inseamna sa fii smerit, dar cu siguranta nu are nimic in comun cu:
complexele de inferioritate
timiditatea penibila
negarea propriilor calitati
stresul ca vei fi criticat
lipsa de atitudine in societate
teama de exprimare a valorilor crestine in care crezi
complexele de inferioritate
timiditatea penibila
negarea propriilor calitati
stresul ca vei fi criticat
lipsa de atitudine in societate
teama de exprimare a valorilor crestine in care crezi
In forma...
 |
| de ou de dinozaur😊 |
 |
| pe scaunelul isihast |
 |
| purtand la biserica si pe nenascuti |
si acasa purtand in inima grija tuturor,
indiferent de varsta
Saturday, March 16, 2019
Ca sa mai elimin...
...motivele de cearta si invidie intre copii ("fetele au o camera mai frumos colorata, mai luminoasa, are fiecare biroul ei si la noi e urat") am facut schimbari de mobilier si in camera baietilor mici.
Nu am simtit miros intepator decat in primele doua zile, acum chiar e ok. Cred ca era de la adezivul pt canturi, nu din foaia de pal. Oricum, aerisim des, pentru orice eventualitate.
 |
| doar Grigo avea loc la picioare, Ghe nu |
 |
| sifonier prea voluminos |
 |
| delimitari clare= =fara lupte pt teritoriu |
 |
| dimensiuni si compartimentare adaptate nevoilor a doi baieti |
Friday, March 15, 2019
Vineri...
...in saptamana duhovniceasca, programare de nunta de argint, cu fast, cu fotografi cu drone care asteptau fumand linistiti sa termine popa cu liturghia darurilor mai inainte sfintite.
E bine totusi ca oamenii se raporteaza la Dumnezeu in momente cruciale, dar ar fi si mai bine sa fie dinainte informati in legatura cu randuiala bisericii. Ma indoiesc ca au celebrat evenimentul cu mancare uscata si cantari specifice postului mare. Stiu ca e o slujba de multumire, nu o nunta in sensul primar. Si totusi...macar sa fi foat Duminica.
Cu putina demnitate se poate renunta la atitudinea servila in fata oamenilor cu bani si chiar cred ca aceasta ar fi un mare castig pentru Biserica.
E bine totusi ca oamenii se raporteaza la Dumnezeu in momente cruciale, dar ar fi si mai bine sa fie dinainte informati in legatura cu randuiala bisericii. Ma indoiesc ca au celebrat evenimentul cu mancare uscata si cantari specifice postului mare. Stiu ca e o slujba de multumire, nu o nunta in sensul primar. Si totusi...macar sa fi foat Duminica.
Cu putina demnitate se poate renunta la atitudinea servila in fata oamenilor cu bani si chiar cred ca aceasta ar fi un mare castig pentru Biserica.
Thursday, March 14, 2019
Printre alte...
...analize banale pe care mi le-am facut ca sa nu zic ca nu m-am cautat deloc inainte de nastere (ma interesa mai ales sa vad daca nu m-am ales, mi-a venit ideea sa imi dozez si un colesterol si trigliceride. Valorile (dupa saptamana de harti si cea a branzei in care recunosc ca am poftit sa mananc ultragras) erau cam astea:
Cunoscutii si rudele carora le-am spus ce rezultate am au avut doua tipuri de reactii: unii pareau ingrijorati, altii neincrezatori in corectitudinea masuratorilor.
E bine de stiut ca toate categoriile de lipide cresc in sarcina, mai ales in ultimul trimestru, si ca acest lucru este chiar benefic pentru fat. Mai citisem pe undeva ca pentru a ajuta in mod natural fertilitatea femeilor li se suplimenta dieta cu grasimi saturate.
Aceste modificari metabolice revin la normal in mod echilibrat datorita alaptarii (cu atat mai rapid cu cat folosesti mai putin lapte praf in completare) ce urmeaza in mod firesc nasterii. Un motiv in plus pentru a intelege alaptarea exclusiva ca factor de restabilire a sanatatii materne😊
Wednesday, March 13, 2019
Nu stiu in ce fel...
... ajunge acest blog sa fie selectat ca loc de reclama pentru vrajitori iscusiti, care rezolva orice problema. Eu am impresia ca am un grup de cititori in care majoritari sunt oamenii cu mintea intreaga si care iubesc Biserica.
In ultimele luni am inceputprimesc spre publicare comentarii cu recomandari de vrajitori. Regret, dar nu voi publica aceste invitatii (unele poate bine intentionate) fiindca intra clar in contradictie cu ceea ce cred eu despre Bine si nu vreau sa fiu partasa la mediatizarea unei piste false catre fericire.
In rest, dupa cum s-a observat de-a lungul timpului, am hotarat sa fiu onesta si sa las spre citire opiniile diferite de conceptia mea precum si replicile mai acide ale unora, chiar si atunci cand aveau tendinte sarcastice sau vulgare.
In ultimele luni am inceputprimesc spre publicare comentarii cu recomandari de vrajitori. Regret, dar nu voi publica aceste invitatii (unele poate bine intentionate) fiindca intra clar in contradictie cu ceea ce cred eu despre Bine si nu vreau sa fiu partasa la mediatizarea unei piste false catre fericire.
In rest, dupa cum s-a observat de-a lungul timpului, am hotarat sa fiu onesta si sa las spre citire opiniile diferite de conceptia mea precum si replicile mai acide ale unora, chiar si atunci cand aveau tendinte sarcastice sau vulgare.
Pentru acest...
...cuvant al sfintei Maria Egipteanca, am randuit la noi in familie ca in post sa nu se asculte muzica lumeasca
Intra insa in sufletul meu si pofta necugetata a cantecelor desfranate, tulburandu-ma chinuitor sa cant cantecele dracesti pe care le-am invatat.
Dar eu indata lacrimam si-mi loveam pieptul cu mainile si-mi aduceam aminte de fagaduinta ce-am facut-o cand am plecat in pustie. Ma duceam cu mintea la icoana Nascatoarei de Dumnezeu, chezasuitoarea mea, si plangeam in fata ei, cerand sa alunge gandurile mele cele rele care atacau astfel nenorocitul meu suflet. Dupa ce lacrimam indeajuns si-mi bateam cu putere pieptul, vedeam o lumina care stralucea imprejurul meu. Si din aceasta clipa, peste potopul de ganduri venea o liniste statornica.
Acum nu stiu cat ma asculta copiii in momentele in care nu sunt supravegheati, dar macar au un dreptar la care sa se raporteze. Stiu sigur ca unii dintre ei inca nu inteleg nimic din asta. Nadajduiesc intr-o inteleptire a lor, cu timpul.
Intra insa in sufletul meu si pofta necugetata a cantecelor desfranate, tulburandu-ma chinuitor sa cant cantecele dracesti pe care le-am invatat.
Dar eu indata lacrimam si-mi loveam pieptul cu mainile si-mi aduceam aminte de fagaduinta ce-am facut-o cand am plecat in pustie. Ma duceam cu mintea la icoana Nascatoarei de Dumnezeu, chezasuitoarea mea, si plangeam in fata ei, cerand sa alunge gandurile mele cele rele care atacau astfel nenorocitul meu suflet. Dupa ce lacrimam indeajuns si-mi bateam cu putere pieptul, vedeam o lumina care stralucea imprejurul meu. Si din aceasta clipa, peste potopul de ganduri venea o liniste statornica.
Acum nu stiu cat ma asculta copiii in momentele in care nu sunt supravegheati, dar macar au un dreptar la care sa se raporteze. Stiu sigur ca unii dintre ei inca nu inteleg nimic din asta. Nadajduiesc intr-o inteleptire a lor, cu timpul.
Azi...
...sotul meu a slujit liturghia sf Vasile cel Mare. Nimic iesit din comun. Probabil majoritatea preotilor o fac.
Doua aspecte deosebite as puncta, ca preoteasa:
Doua aspecte deosebite as puncta, ca preoteasa:
- O brusca rautate launtrica a mea asupra lui. Chiar daca sentimentele mele se bazau pe lucruri reale, traite in relatia cu el, totusi intensitatea launtrica a tinerii de minte a raului m-a facut sa inteleg ca o lentila a vrajmasului imi acopera ochiul mintii si nu mai gandesc corect. Am incercat sa nu fac jocurile celui rau si sa nu exteriorizez tot ce urla in mine...
- O rezolvare neasteptata a unei probleme pe care o am de la inceputul anului: medicul care imi urmarea sarcina, caruia de la inceputul lui ianuarie i-am dat mesaje text si apeluri aproape saptamanal fara sa primesc raspuns, mi-a scris azi la pranz ca ar vrea sa ma vada maine.
Saturday, March 9, 2019
Nu stiu...
Mi-a placut insa descrierea de la inceput a atmosferei duhovnicesti in familie, si m-a impresionat felul in care explica inraurirea intregului neam asupra copiilor, indemnandu-ne la rugaciune pentru toti cei adormiti ai nostri.
Povestitoarea (mama baietelului) are o voce dulce si un zambet cald si am privit-o si pt ca ma relaxa efectiv. Lui Grigo i-a placut sa auda partea cu previziunile si detaliile despre dinozauri.
Sper sa nu va fie pricina de sminteala. Alegeti ca albinutele ce vi se pare folositor😊 lasand restul in judecata Domnului.
Saptamana asta...
...se manca miercuri si vineri o data pe zi, seara, de dulce. Nu am tinut de traditia asta niciodata si am zis sa o popularizez pt cei mai ravnitori. Nu am stiut nici de ce ajunul Bobotezei s-a tinut anul asta vineri, de dulce, iar sambata s-ar fi mancat de trei ori pe zi de post. Inteleg ca pt a nu ajuna sambata, desi pravila mea scrie ca se tine post riguros in orice zi ar pica...
Oricum, astea sunt lucruri prea rafinate pt mine si Anastasia, care ne luptam cu o pofta stupida pentru ciocolata, cacao si derivatele lor. Cu ocazia saptamanii branzei am fost mult mai delasatoare in general cu restrictiile mele alimentare, lucru rau in sine, dar care mi-a folosit totusi sa imi cimentez convingerea ca pentru organismul subsemnatei lactatele (si mai ales laptele dulce) dar si glutenul (mai intens decat ele) sunt o sursa sigura de disconfort abdominal, retentie de lichide si ameteala (si la propriu si la figurat).
Abia astept sa inceapa postul si sa ne profilam pe verdeturi😊
Oricum, astea sunt lucruri prea rafinate pt mine si Anastasia, care ne luptam cu o pofta stupida pentru ciocolata, cacao si derivatele lor. Cu ocazia saptamanii branzei am fost mult mai delasatoare in general cu restrictiile mele alimentare, lucru rau in sine, dar care mi-a folosit totusi sa imi cimentez convingerea ca pentru organismul subsemnatei lactatele (si mai ales laptele dulce) dar si glutenul (mai intens decat ele) sunt o sursa sigura de disconfort abdominal, retentie de lichide si ameteala (si la propriu si la figurat).
Abia astept sa inceapa postul si sa ne profilam pe verdeturi😊
Acel moment...
...cand esti cat pe ce sa nasti prematur fiindca te-ai neglijat mai bine de jumatate din zi ca sa porti de grija altora si stii sigur ca nu se observa cat ai fortat nota in ceea ce te priveste (doar ai facut ceva ce trebuia sa faci) cu atat mai mult nu isi va aminti nimeni episodul ca pe ceva deosebit.
Azi chiar m-am obosit peste masura si a trebuit sa zac in pat toata seara, fiindca ma simt datoare sa las totul rezolvat in urma atunci cand voi naste. Fiindca a venit pe neasteptate vremea calda, am inceput inspectia prin dulapurile baietilor, in cautare de haine mai subtiri. Am inceput cu Ionut, care efectiv a expandat de anul trecut, asa ca tot ce avea in sifonier a fost frumusel expediat la bunica acasa in asteptarea lui Grigo.
M-as fi dus la second hand, ca sa fac economie, dar la second te duci cand ai timp, energie si partener rabdator de cautare, nu cand esti presata din toate cele trei directii.
Am facut deci o incursiune in magazine dupa noi tricouri (Ionut e o specie care nu poarta bluze cu maneca lunga nici iarna) hanorace (neaparat cu fermoar si gluga) pantaloni de trening lungi si scurti. Pana am gasit, pana a probat, pana a facut fitele de rigoare, au trecut vreo trei ore de stat in picioare.
Mi-a venit rau pana la urma si nu am mai stat sa isi ia si camasi (macar una pt botezul sora-sii, ca in rest nu are ochi sa vada nici macar tricouri polo) si pantaloni clasici. Chiar incepusem sa cartesc, ca am umblat dupa desertaciuni, si mai ales ca am irosit atatia bani. Am ajuns acasa pe la 14.30 hipoglicemica, cu picioarele butuc, uterul facut ghem si cu dureri mari de spate.
In seara asta insa, am primit o mangaiere: o mica atentie venita de departe, de la un parinte drag noua: cateva sticle de vin pt slujba (confirmare pt parintele meu sa indeseasca savarsirea sf liturghii) si un plic cu bani pt mine (cam cat am cheltuit de dimineata) ca sa nu ma mahnesc peste masura cand dau cezarului ce e al cezarului.
Azi chiar m-am obosit peste masura si a trebuit sa zac in pat toata seara, fiindca ma simt datoare sa las totul rezolvat in urma atunci cand voi naste. Fiindca a venit pe neasteptate vremea calda, am inceput inspectia prin dulapurile baietilor, in cautare de haine mai subtiri. Am inceput cu Ionut, care efectiv a expandat de anul trecut, asa ca tot ce avea in sifonier a fost frumusel expediat la bunica acasa in asteptarea lui Grigo.
M-as fi dus la second hand, ca sa fac economie, dar la second te duci cand ai timp, energie si partener rabdator de cautare, nu cand esti presata din toate cele trei directii.
Am facut deci o incursiune in magazine dupa noi tricouri (Ionut e o specie care nu poarta bluze cu maneca lunga nici iarna) hanorace (neaparat cu fermoar si gluga) pantaloni de trening lungi si scurti. Pana am gasit, pana a probat, pana a facut fitele de rigoare, au trecut vreo trei ore de stat in picioare.
Mi-a venit rau pana la urma si nu am mai stat sa isi ia si camasi (macar una pt botezul sora-sii, ca in rest nu are ochi sa vada nici macar tricouri polo) si pantaloni clasici. Chiar incepusem sa cartesc, ca am umblat dupa desertaciuni, si mai ales ca am irosit atatia bani. Am ajuns acasa pe la 14.30 hipoglicemica, cu picioarele butuc, uterul facut ghem si cu dureri mari de spate.
In seara asta insa, am primit o mangaiere: o mica atentie venita de departe, de la un parinte drag noua: cateva sticle de vin pt slujba (confirmare pt parintele meu sa indeseasca savarsirea sf liturghii) si un plic cu bani pt mine (cam cat am cheltuit de dimineata) ca sa nu ma mahnesc peste masura cand dau cezarului ce e al cezarului.
Taman...
...de 8 martie, din pura coincidenta, mi-am facut cadou niste cearsafuri noi, colorate care ma bine-dispun instantaneu cand le privesc. Nu va imaginati ceva iesit din comun, nici ca pret, nici ca aspect (sunt de bbc, uni). Pur si simplu nu sunt avariate, sunt bine dimensionate si asta e suficient.
Postez asta fiindca stiu ca in familiile numeroase in care parintii dorm cu copiii sectorul cearsafuri e mereu unul spinos (daca exista preocupare pt felul in care arata casa).
Toata viata am avut un disconfort vis-a-vis de lenjeriile de pat in dotare. In afara de faptul ca se uzau incredibil de repede, fiindca trebuiau spalate mult mai des decat obisnuit (trafic intens, de!) mereu se gasea cate un pici care sa le pateze iremediabil sau sa le decupeze/agate macar putin.
Aveam eu si cuverturi pentru pat, dar rareori stateau asa cum le asezam. Toata ziua le rearanjam si incepusera sa reprezinte niste consumatori de timp si sursa de conflicte cu copiii. De aceea am renuntat la ele, lasand pe saltele doar "fitted sheets" plus protectii impermeabile. Acestea macar acopereau bine si nu se deplasau dupa reprize de sarit in pat.
Nepermintandu-mi sa le schimb ca pe sosete, le foloseam asa, cum reuseam sa le salvez in urma activitatilor creative, intelectuale sau chiar gastronomice ale copiilor mei. Desi stiam ca sunt spalate (ca doar eu insami faceam asta) aspectul lor imi dadea mereu o impresie de mizerie si ma simteam chiar complexata😊.
Acum, fiindca suntem o familie cu un procent mult mai mare oameni responsabili si grijulii sper sa ma tina mai mult satisfactia de a avea paturi cu lenjerii ingrijite. Regret ca nu gasesc pt saltele huse cu imprimeu. As putea sa imi fac singura, dar simt ca m-as complica prea tare.
Am investit in zona asta, fiindca mi se pare important sa adormi intr-un spatiu care te odihneste estetic si in care ai senzatia de curatenie, de igiena.
Postez asta fiindca stiu ca in familiile numeroase in care parintii dorm cu copiii sectorul cearsafuri e mereu unul spinos (daca exista preocupare pt felul in care arata casa).
Toata viata am avut un disconfort vis-a-vis de lenjeriile de pat in dotare. In afara de faptul ca se uzau incredibil de repede, fiindca trebuiau spalate mult mai des decat obisnuit (trafic intens, de!) mereu se gasea cate un pici care sa le pateze iremediabil sau sa le decupeze/agate macar putin.
Aveam eu si cuverturi pentru pat, dar rareori stateau asa cum le asezam. Toata ziua le rearanjam si incepusera sa reprezinte niste consumatori de timp si sursa de conflicte cu copiii. De aceea am renuntat la ele, lasand pe saltele doar "fitted sheets" plus protectii impermeabile. Acestea macar acopereau bine si nu se deplasau dupa reprize de sarit in pat.
Nepermintandu-mi sa le schimb ca pe sosete, le foloseam asa, cum reuseam sa le salvez in urma activitatilor creative, intelectuale sau chiar gastronomice ale copiilor mei. Desi stiam ca sunt spalate (ca doar eu insami faceam asta) aspectul lor imi dadea mereu o impresie de mizerie si ma simteam chiar complexata😊.
Acum, fiindca suntem o familie cu un procent mult mai mare oameni responsabili si grijulii sper sa ma tina mai mult satisfactia de a avea paturi cu lenjerii ingrijite. Regret ca nu gasesc pt saltele huse cu imprimeu. As putea sa imi fac singura, dar simt ca m-as complica prea tare.
Am investit in zona asta, fiindca mi se pare important sa adormi intr-un spatiu care te odihneste estetic si in care ai senzatia de curatenie, de igiena.
Thursday, March 7, 2019
Clatite cu...
...acatiste am facut in seara asta si au mers foarte bine impreuna, astfel incat mi-am zis sa postez combinatia la categoria tips and tricks pt mamicile ocupate care sufera de dorul rugaciunilor citite.
Ce-i drept, daca operatiunea se desfasoara cu copii pofticiosi in imediata apropiere, demersul mistic esueaza. N-ai incotro si tre sa explici ce ingrediente pui, de ce ti s-a ars prima clatita, cand au voie sa se napusteasca asupra teancului fierbinte si cate bucati revin fiecaruia.
Daca insa ai sansa de a le pregati in absenta lor si tot stai in picioare la tigaie facand (pret de 3l de coca) una dintre cele mai monotone activitati, poti sa te detasezi de repetitivitatea ei stupida si in acest mod.
Ce-i drept, daca operatiunea se desfasoara cu copii pofticiosi in imediata apropiere, demersul mistic esueaza. N-ai incotro si tre sa explici ce ingrediente pui, de ce ti s-a ars prima clatita, cand au voie sa se napusteasca asupra teancului fierbinte si cate bucati revin fiecaruia.
Daca insa ai sansa de a le pregati in absenta lor si tot stai in picioare la tigaie facand (pret de 3l de coca) una dintre cele mai monotone activitati, poti sa te detasezi de repetitivitatea ei stupida si in acest mod.
Wednesday, March 6, 2019
Stie cineva...
...ce e acela "partener de nasit"? La noi in zona nu am intalnit asa ceva. O fi echivalentul moasei...
Later edit,
Ambele le-am comis... Nu stiu cat sunt de valabile, fiindca nu au trimiteri catre niciun alt canon, deci banuiesc ca sunt pravile locale nevalidate de biserica in general.
Later edit,
Ambele le-am comis... Nu stiu cat sunt de valabile, fiindca nu au trimiteri catre niciun alt canon, deci banuiesc ca sunt pravile locale nevalidate de biserica in general.
Tuesday, March 5, 2019
In parculet...
...dupa slujba, o femeie in toata firea se joaca foarte frumos cu copiii mei. Rad, glumesc, vorbesc despre lego. Credeam ca e sigura la biserica. Nici vorba. Copiii ei, de aprox aceeasi varsta cu ai mei, erau lasati in grija sotului, care deja incepuse sa isi piarda rabdarea cu ei.
Fiecare lucru trebuie facut la timpul potrivit. Daca prin casa e vraiste, nu ai o mancare calda pentru copii, n-ai mai povestit cu ei de ceva vreme, nu ti-ai gasit demult timp sa investesti in relatia cu sotul, in chiuveta te asteapta un morman de vase si cosurile de rufe dau pe dinafara nu e momentul sa fii creativa, sa cauti pe net tips and tricks la tehnica servetelului si nici macar sa te apuci de acatiste, metanii sau de vizitat bolnavi.
Deschide ochii si vezi ce e prioritar, care e lucrarea pe care o ai cu adevarat de facut si cine e de fapt aproapele tau, fiindca adesea ispitele vin sub forma unor initiative laudabile in sine, dar deplorabile atunci cand sunt privite contextual. Si mai ales "nu plange mortul altuia" .
Fiecare lucru trebuie facut la timpul potrivit. Daca prin casa e vraiste, nu ai o mancare calda pentru copii, n-ai mai povestit cu ei de ceva vreme, nu ti-ai gasit demult timp sa investesti in relatia cu sotul, in chiuveta te asteapta un morman de vase si cosurile de rufe dau pe dinafara nu e momentul sa fii creativa, sa cauti pe net tips and tricks la tehnica servetelului si nici macar sa te apuci de acatiste, metanii sau de vizitat bolnavi.
Deschide ochii si vezi ce e prioritar, care e lucrarea pe care o ai cu adevarat de facut si cine e de fapt aproapele tau, fiindca adesea ispitele vin sub forma unor initiative laudabile in sine, dar deplorabile atunci cand sunt privite contextual. Si mai ales "nu plange mortul altuia" .
Prima zi...
...de gradi la Gigicul meu, dupa un an in care a declarat sus si tare ca nu vrea sa auda de "doamne si colegi". De cateva zile ne-am trezit ca seara isi pregatea ghiozdanelul si il aseza la usa alaturi de al lui Grigo: maine merg si eu la scoala. Nu stiu carui fapt se datoreaza schimbarea asta brusca, dar pentru mine e o usurare, fiindca imi faceam deja probleme ca nu il voi convinge sa mearga in clasa zero.
Am dus deci copilul in colectivitate, sa profitam de valul favorabil al dorintei lui.
Fiindca am ca termen de comparatie gradinite de stat cu nspe copii in sala de clasa, ma asteptam sa il gasesc la sfarsitul programului matait si stors de energie. Da de unde! Parca il dusesem la incarcat de baterii: era vesel si plin de energie. Mutrita lui vesela din pozele facute de doamna precum si alte detalii de postura m-au facut sa inteleg ca s-a integrat repede, a comunicat pasnic cu copiii si a fost foarte multumit de ceea ce a gasit la gradi.
Nu stiu ce ma fac cu el, ca din prima zi s-a intors indragostit 😄.
Am dus deci copilul in colectivitate, sa profitam de valul favorabil al dorintei lui.
Nu stiu ce ma fac cu el, ca din prima zi s-a intors indragostit 😄.
Monday, March 4, 2019
O petrecere...
 |
| 19 ani |
Hranindu-si sufletul mult din vietile sfintilor ea nu si-a dorit nici acest tort. Eu sunt capul rautatilor pentru a ii fi facut ziua mai lumeasca. Si-ar fi dorit sa faca o milostenie, dar neavand un ban al ei, am zis ca eu si tati ii vom face cadou cate ceva de care se va bucura la rai. Tati a ales sa ia ceva pentru biserica, eu, pentru oameni mai necajiti ca noi.
Cum si-a petrecut ziua? Dimineata a fost la sfanta liturghie si s-a impartasit, apoi a venit cu noi sa guste si sa isi aleaga un tip de tort, dupa care a facut o plimbare pana la gradinita sa il ia pe Gheorghita (a fost prima lui zi de gradi). Noi l-am cules pe Ghe de pe traseul spre casa, iar ea a ramas cu bunica sa ii ia un cadou. A cerut o psaltire noua. Acasa am mancat de pranz (ceva total banal: linte cu urzici, oua fierte si branza) si ne-am odihnit. Spre seara a triat cateva hainute din dulapul ei pentru o fetita de la parohie si a mai facut teme. Pe urma au venit bunicii pe la noi si am strans randurile in bucatarie.
In jur de 22, a coborat putin, fiindca a sunat-o prietenul ei ca ar vrea sa ii daruiasca ceva. Nu a dat niciun semn de viata toata ziua din pricina unor neintelegeri pe care le aveau de cateva zile. Eu, una, nu cred ca as fi avut smerenia de a raspunde invitatei.
Cum de s-a impartasit in conditiile acestea? Am discutat putin si i-am spus ca suferinta de a descoperi incompatibilitate cu persoana de care esti legat sentimental (chiar daca implica si o eventuala constatare ce relatia trebuie incheiata aici) e fireasca si nu e motiv de indepartare de sfintele taine. Am indemnat-o sa faca insa diagnostic diferential cu ura, setea de razbunare, mania care se pot ivi in inima fata de el. Intr-adevar, nu il poti primi pe Hristos in camara inimii pana nu le dai afara pe acestea.
Nu povestesc toate acestea ca sa ma laud, fiindca nu e meritul formarii mele, ceilalti copii ai mei nefiind orientati duhovniceste la fel de puternic, ci spre slava lui Dumnezeu, care efectiv ma rusineaza cateodata pentru neajunsurile mele prin acest copil.
Sunday, March 3, 2019
Scopul...
...vietii crestine este "dobandirea Duhului Sfant". Noi, cei mici in cele duhovnicesti ne dorim macar mantuirea sufletului dupa moarte de osanda cea vesnica.
Calea ascetica, cu specific isihast, este doar una din nenumaratele cai prin care Domnul cheama la El pe cei iubiti ai Sai.
Sigur ca nu exista sfintenie fara rugaciune, dar nu aceasta este unica lucrare care practicata intensiv ne duce pe culmile desavarsirii. Asta pentru ca "nu tot cel ce zice Doamne, Doamne va intra in imparatia cerurilor". Si iarasi uscarea trupului nu este conditia sine-qua-non mantuirii, caci daca "dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste".
Mie, uneia, tare atractive mi s-au parut acestea doua citind despre ele, dar pana in prezent constat ca sunt foarte putin compatibile cu locul in care m-a pus Dumnezeu sa imi ar ogorul.
De aceea foarte mult m-a mangaiat (fiindca am multe pacate la activ si imi doresc sa nu atarne asupra copiilor mei cand voi muri) auzirea unui cuvant al sfantului Clement Alexandrinul:
La drept vorbind, dintre toate trei, post, rugaciune, milostenie, cea mai aproape in mod simtit de dragoste este milostenia.
Ma descuraja ca nu prea am cu ce si cu cine din jurul meu sa fac milostenie, atat de saraca eram eu insami. Mi-am dat seama insa ca si la capitolul milostenie functioneaza legea banului vaduvei: nu conteaza cat dai in valoare absoluta. Daca din putinul tau ceea ce ai dat este procentual mult, mare ti se va socoti milostenia (asa ma incurajam eu😊) Si apoi nu este numai milostenie financiara, ci o multime de cai prin care poti pune in practica mila fata de aproapele.
Calea ascetica, cu specific isihast, este doar una din nenumaratele cai prin care Domnul cheama la El pe cei iubiti ai Sai.
Sigur ca nu exista sfintenie fara rugaciune, dar nu aceasta este unica lucrare care practicata intensiv ne duce pe culmile desavarsirii. Asta pentru ca "nu tot cel ce zice Doamne, Doamne va intra in imparatia cerurilor". Si iarasi uscarea trupului nu este conditia sine-qua-non mantuirii, caci daca "dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste".
Mie, uneia, tare atractive mi s-au parut acestea doua citind despre ele, dar pana in prezent constat ca sunt foarte putin compatibile cu locul in care m-a pus Dumnezeu sa imi ar ogorul.
De aceea foarte mult m-a mangaiat (fiindca am multe pacate la activ si imi doresc sa nu atarne asupra copiilor mei cand voi muri) auzirea unui cuvant al sfantului Clement Alexandrinul:
La drept vorbind, dintre toate trei, post, rugaciune, milostenie, cea mai aproape in mod simtit de dragoste este milostenia.
Ma descuraja ca nu prea am cu ce si cu cine din jurul meu sa fac milostenie, atat de saraca eram eu insami. Mi-am dat seama insa ca si la capitolul milostenie functioneaza legea banului vaduvei: nu conteaza cat dai in valoare absoluta. Daca din putinul tau ceea ce ai dat este procentual mult, mare ti se va socoti milostenia (asa ma incurajam eu😊) Si apoi nu este numai milostenie financiara, ci o multime de cai prin care poti pune in practica mila fata de aproapele.
Mi s-a stricat...
...aragazul in garantie fiind. E un Bosch cumparat anul trecut al carui cuptor pe gaz nu mai coace bine painea de aprox doua luni, flacara fiind prea slaba. La inceput era suficient sa o las mai mult, dar treptat situatia s-a inrautatit si chiar nu mai puteam sa il folosesc.
Domnul care a venit sa il repare a venit croit sa caute motive ca sa nu il repare pe garantie.
In primul rand a obiectat ca bonul era decolorat.
-Si ce vina am eu???
-Pai e hartie termosensibila si daca l-ai tinut la caldura, de asta s-a decolorat.
-L-am tinut in camera, unde era sa il tin, in frigider?!
-Uite, nu se vede nimic pe el.
-Daca eu vad, sa stii ca se vede. Pune-ti ochelarii si priveste.
-Mda. Dar cand ii faci fotografie nu se mai vede nimic.
-Lasa ca fac eu cu telefonul meu si iti trimit pe wapp.
-Da, dar cand il trimiti pana la reprezentanta la Bucuresti nu se mai vede la fel de clar.
-Poftim? Nu are nicio legatura cu distanta. Poti sa trimiti si in America.
-La fiecare transfer se pierde din informatie vreau sa zic.
-Ce vorbesti, pai la cate redistribuiri de poze se fac ar trebui sa primim numai imagini sterse. Fii serios!
Daca vede el ca mai am cate ceva creier pe sub batic, incepe cu nazurile de ordin tehnic:
-Regulator de presiune aveti?
-Da, uitati-va in spatele aragazului.
-Pai bine, doamna, asta e unul foarte prost. Sunt preturi si preturi pe lumea asta. Ne zgarcim si apoi ne miram de ce nu merge treaba bine.
-Pe asta nu l-am ales eu, ci firma care ne-a montat centrala. Nu lucrez in domeniu sa ii iau la intrebari ce fel de piese folosesc. In plus, nu ai nicio dovada ca e deteriorat, mai ales ca focurile de sus de la plita merg foarte bine.
In sfarsit scoate aparatura pe care o avea si deschide cuptorul. Scoate capacul de pe flacara (am aflat ca ii zice dispersator) baga un fir receptor termic inauntru si incepe masuratorile. Imi demonstreaza ca se ating 270 grade inauntru (dupa vreo juma de ora) Deci totul e in regula.
-Probabil nu stiti dvs sa coaceti painea..
-😶...noi mancam de ani de zile paine facuta de mine si coapta in acelasi fel.
-Va spun ca majoritatea reclamatiilor se datoreaza utilizarii necorespunzatoare de catre clienti.
Daca am dat sa ii spun ca masuratoarea lui e inexacta fiindca a pus firul chiar deasupra flacarii si ca ar trebui sa masoare cu dispersatorul montat, m-a luat tare:
- De cand te pricepi dumneata la depanari? Eu dau dispersatorul jos ca sa vad daca moduleaza flacara...
- Pai nu poti sa faci doua diagnostice separat: unul de modulare a flacarii si apoi sa vezi temperatura? Nu gandesti ca orice material interpus intre produsul de gatit si flacara influenteaza transmiterea caldurii? Faptul ca scoti placa asta metalica iti da o eroare la determinare.
- Ma faci si imbecil acuma?
Intre timp m-a sunat cineva si individul a sters-o in absenta mea. Dupa plecarea lui am pus un ibric cu 500 ml apa in cuptor si nu a fiert in 40 de minute.
Domnul care a venit sa il repare a venit croit sa caute motive ca sa nu il repare pe garantie.
In primul rand a obiectat ca bonul era decolorat.
-Si ce vina am eu???
-Pai e hartie termosensibila si daca l-ai tinut la caldura, de asta s-a decolorat.
-L-am tinut in camera, unde era sa il tin, in frigider?!
-Uite, nu se vede nimic pe el.
-Daca eu vad, sa stii ca se vede. Pune-ti ochelarii si priveste.
-Mda. Dar cand ii faci fotografie nu se mai vede nimic.
-Lasa ca fac eu cu telefonul meu si iti trimit pe wapp.
-Da, dar cand il trimiti pana la reprezentanta la Bucuresti nu se mai vede la fel de clar.
-Poftim? Nu are nicio legatura cu distanta. Poti sa trimiti si in America.
-La fiecare transfer se pierde din informatie vreau sa zic.
-Ce vorbesti, pai la cate redistribuiri de poze se fac ar trebui sa primim numai imagini sterse. Fii serios!
Daca vede el ca mai am cate ceva creier pe sub batic, incepe cu nazurile de ordin tehnic:
-Regulator de presiune aveti?
-Da, uitati-va in spatele aragazului.
-Pai bine, doamna, asta e unul foarte prost. Sunt preturi si preturi pe lumea asta. Ne zgarcim si apoi ne miram de ce nu merge treaba bine.
-Pe asta nu l-am ales eu, ci firma care ne-a montat centrala. Nu lucrez in domeniu sa ii iau la intrebari ce fel de piese folosesc. In plus, nu ai nicio dovada ca e deteriorat, mai ales ca focurile de sus de la plita merg foarte bine.
In sfarsit scoate aparatura pe care o avea si deschide cuptorul. Scoate capacul de pe flacara (am aflat ca ii zice dispersator) baga un fir receptor termic inauntru si incepe masuratorile. Imi demonstreaza ca se ating 270 grade inauntru (dupa vreo juma de ora) Deci totul e in regula.
-Probabil nu stiti dvs sa coaceti painea..
-😶...noi mancam de ani de zile paine facuta de mine si coapta in acelasi fel.
-Va spun ca majoritatea reclamatiilor se datoreaza utilizarii necorespunzatoare de catre clienti.
Daca am dat sa ii spun ca masuratoarea lui e inexacta fiindca a pus firul chiar deasupra flacarii si ca ar trebui sa masoare cu dispersatorul montat, m-a luat tare:
- De cand te pricepi dumneata la depanari? Eu dau dispersatorul jos ca sa vad daca moduleaza flacara...
- Pai nu poti sa faci doua diagnostice separat: unul de modulare a flacarii si apoi sa vezi temperatura? Nu gandesti ca orice material interpus intre produsul de gatit si flacara influenteaza transmiterea caldurii? Faptul ca scoti placa asta metalica iti da o eroare la determinare.
- Ma faci si imbecil acuma?
Intre timp m-a sunat cineva si individul a sters-o in absenta mea. Dupa plecarea lui am pus un ibric cu 500 ml apa in cuptor si nu a fiert in 40 de minute.
Saturday, March 2, 2019
Am citit...
...de curand o o postare a Irinei (Dulce Casa) in care vorbea despre mentalitatea de sarac. Am identificat-o si eu de-a lungul timpului la cunoscuti mai instariti, dar care se considerau permanent stramtorati financiar. La inceput credeam ca se vaita din ipocrizie, dar la o analiza mai atenta mi-am dat seama ca ei chiar simt (ca perceptie deformata) saracia in mijlocul abundentei.
Ma intreb cat din aceasta mentalitate e justificata de trairea reala, mai ales in copilarie, a unor perioade de saracie crunta. Am in minte o persoana crescuta in orfelinat care a facut foamea ani de zile. Ca adult, desi sotia avea grija sa fie frigiderul ticsit, mereu se plangea ca nu are provizii suficiente.
Eu nu ma recunosc in aceasta mentalitate, dar am gasit o alta drama inchipuita care imi rapeste bucuria de a fi: mentalitatea de om bolnav. Nu e vorba de ipohondria pe care am experimentat-o ca studenta medicinista😊. Mentalitatea de bolnav mi se trage de la disgravidiile lungi si repetate apoi din perioadele de alaptare combinate cu insomnii crunte. Acestea s-au manifestat ca un cumul de ani intregi de neprefacuta slabiciune trupeasca. Aceasta stare a avut bineinteles un impact psihic si s-a rasfrant si asupra stilului de viata prin multe ingradiri. Treptat s-a incetatenit in fiinta mea o imagine despre mine insami ca bolnava, desi nu permanent eram cu adevarat neputincioasa.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Pantanassa in ultimele luni am inceput sa ma debarasez de acest mod de a ma vedea in care eram inchistata si sa ma simt mult mai libera de povara pe care o simteam in raport cu performantele mele fizice. E un sentiment minunat, de vindecare a unei apasatoare garbovii sufletesti care a durat mai bine de treisprezece ani.
Ma intreb cat din aceasta mentalitate e justificata de trairea reala, mai ales in copilarie, a unor perioade de saracie crunta. Am in minte o persoana crescuta in orfelinat care a facut foamea ani de zile. Ca adult, desi sotia avea grija sa fie frigiderul ticsit, mereu se plangea ca nu are provizii suficiente.
Eu nu ma recunosc in aceasta mentalitate, dar am gasit o alta drama inchipuita care imi rapeste bucuria de a fi: mentalitatea de om bolnav. Nu e vorba de ipohondria pe care am experimentat-o ca studenta medicinista😊. Mentalitatea de bolnav mi se trage de la disgravidiile lungi si repetate apoi din perioadele de alaptare combinate cu insomnii crunte. Acestea s-au manifestat ca un cumul de ani intregi de neprefacuta slabiciune trupeasca. Aceasta stare a avut bineinteles un impact psihic si s-a rasfrant si asupra stilului de viata prin multe ingradiri. Treptat s-a incetatenit in fiinta mea o imagine despre mine insami ca bolnava, desi nu permanent eram cu adevarat neputincioasa.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Pantanassa in ultimele luni am inceput sa ma debarasez de acest mod de a ma vedea in care eram inchistata si sa ma simt mult mai libera de povara pe care o simteam in raport cu performantele mele fizice. E un sentiment minunat, de vindecare a unei apasatoare garbovii sufletesti care a durat mai bine de treisprezece ani.
Un subiect....
Am auzit la un moment dat in interviu o sintagma pe cat de (auto)magulitoare pentru crestini, pe atat de falsa: "noi, crestinii, nu suntem din lume". Mai ales la capitolul reproducere sexuata gasim cele mai elocvente argumente ca ne amagim crezand asta. Indreptarele de spovedanie graiesc foarte sugestiv si cu exemple concrete ca suntem si noi din lumea asta, cu toate predispozitiile ei spre decadenta. Tindem spre dezlipirea de cele trupesti, dar putini dintre noi izbutesc sa le lase in urma.
Apoi exemplul din viata bunicilor, pururea imbracati si cu o pudoare de neconceput pentru contemporani, pare total anacronic. Din pacate nu stiu daca la capitolul gingasie reciproca stateau la fel de bine; mie mi-a ramas impresia ca erau niste oameni aspri si nu se prea indeletniceau cu subtilitatile afective.
Sa zicem ca am face efortul sa translatam asa ceva in prezent. Nici asa nu mi se pare ca am avea un model familial sanatos. Probabil sunt mult prea impregnata de duhul lumesc, dar chiar nu inteleg de ce te-ai feri sa iti privesti sotia. Ca sa cazi in fantezii cu ceea ce vezi involuntar pe strada? Nu cred ca acest artificiu ajuta in mod real castitatea legaturii. Ea izvoraste din dragostea pentru celalalt si e fundamentata pe frica de Dumnezeu.
Si sincer nu mi-ar placea sa fiu protagonista unei reprize de intimitate in stil "animal planet", in care sa nu simt ca m-a placut nimeni, nu m-a mangaiat nimeni si nu s-a bucurat nimeni de mine, ci doar si-a indeplinit o functie biologica in care eu am fost doar un recipient pentru deversat un surplus de substanta.
Cred ca e cazul ca macar duhovnicii sa admita deschis ca relatia trupeasca e o parte integranta a vietii de familie si sa repereze corect unde apar deviatii, nu sa se ascunda dupa idei de genul "noi nu suntem din lumea aceasta".
Disfunctionalitatile in viata intima apar foarte des si in cuplurile crestine. Ele sunt atat comune, de natura medical-anatomica, cat si speciale, dictate de specificul religiei pe care o practicam. Decat sa le evitam in discutii, mai bine le-am identifica si incerca o solutionare a lor.
De asemenea, pe langa cele cateva restrictii pe care invatatura bisericii le are formulate concret in canoane, s-au suprapus si propagat multe altele scornite de oameni mega-piosi care se simt datori sa faca ordine in patul conjugal al altora si care nu fac decat sa tensioneze casnicia (dadea si parintele un exemplu in acest sens).
Tare mi-as dori o disectie a acestor probleme ale intimitatii (din partea marilor duhovnici) si o eliminare a tuturor greselilor de abordare "crestineasca" a lor. Din pacate aceste discutii sunt inca un mare tabu si nu prea are lumea curaj sa le analizeze.
Sub protectia anonimatului se pot da mai usor sugestii, asa ca voua va va fi mai usor sa dati exemple de incidente ale vietii intime la care sunt supusi si crestinii. Sper ca totul se va desfasura in limitele decentei.
Pentru inceput eu am comentat sumar o idee care mi se pare cel putin ciudata, daca nu patologica, aceea de a consuma relatia trupeasca imbracat si cat mai rapid. Am punctat-o fiindca am mai intalnit persoane tributare aceleiasi gandiri: ca sa fii om duhovnicesc trebuie sa practici stilul minimalist in cele placute trupului. Eu as zice ca mai bine renunti de tot, decat sa savarsesti ceva atat de umilitor pentru cea pe care zici ca o iubesti.
Friday, March 1, 2019
Intr-un cimitir...
...plin de namol am incercat o solutie ieftina si usor de pus in practica pentru a acoperi aleile inguste din jurul mormantului. E vorba de niste covoare stil fagure 10 lei/buc (60/40cm) cu picioruse de fixare in sol care se si prind unele de altele formand o plasa. Sunt usoare, de plastic, dar ff rezistente (mi s-a spus ca sunt pt gazon, ca sa se poata trece cu masina pe deasupra fara sa fie complet presat). Peste ele am turnat spartura de marmura. Pe aleea principala nu am mai folosit materiale cumparate, ci am reciclat niste bucati de caramida macinata ca sa putem calca peste mocirla.
Subscribe to:
Posts (Atom)
