Ieri si azi a plouat cu stropi murdari. Poate nu bagam asta de seama daca nu era masina proaspat spalata. Am gasit-o acpoerita cu un praf fin, galbui, altul decat praful nostru gri de bulevard.
Tata are un prieten meteorolog si l-a intrebat, de curiozitate, ce fenomen poate fi acesta. I-a spus ca e vorba de praf din Sahara si nu parea sa vorbeasca despre ceva neobisnuit.
Eu ma si dusesem cu gandul la ceva radioactivitate, mai ales ca suntem in zona centralei de la Kozloduy (din mai 2013 vor sa o redeschida, se pare) si ma simteam ca o furnica neputincioasa...
Sunday, March 31, 2013
In sant
In apropierea orasului nostru are parohia un preot alcoolic (de fapt si el si doamna preoteasa au acest viciu) pe care multa lume il barfeste. Pe mine ma dor lucrurile astea si deseoori ma intreb de ce-i ingaduie Dumnezeu sa necinsteasca obrazul bisericii.
Ieri sotul meu mi-a povestit despre un coleg al lui, pe care de mult il tot ia pe departe ca sa-l determine sa se spovedeasca, (da, exista din pacate chiar si preoti care se lipsesc pe ei de baia sfintei spovedanii, din diferite motive: fie s-au smintit in seminar, fie le este rusine de cei din breasla lor, fie au retineri fata de cei din manastiri fie alte si alte mestesugiri diavolesti, ca altcumva nu stiu cum sa numesc piedicile astea) ca s-a spovedit chiar la..."betivanul ala, ca si el are putere de a lega si dezlega pacatele".
De-asta-l tine Dumnezeu acolo pe acela. Are o lucrare cu el: ca toti care se simt prea cazuti sa nu se rusineze sa se ridice prin punerea mainilor lui, sa nu se planga ca n-au avut la dispozitie pentru spovedanie decat extraterestri preacucernici sau preacuviosi care n-ar arata intelegere fata de slabiciunile lor omenesti.
Nu sunt pentru necaterisirea celor cu pacate de moarte, dar cand acest lucru nu se intampla, decat sa judec, mai bine inteleg ca Dumnezeu poate din orice rau sa scoata un bine.
Ieri sotul meu mi-a povestit despre un coleg al lui, pe care de mult il tot ia pe departe ca sa-l determine sa se spovedeasca, (da, exista din pacate chiar si preoti care se lipsesc pe ei de baia sfintei spovedanii, din diferite motive: fie s-au smintit in seminar, fie le este rusine de cei din breasla lor, fie au retineri fata de cei din manastiri fie alte si alte mestesugiri diavolesti, ca altcumva nu stiu cum sa numesc piedicile astea) ca s-a spovedit chiar la..."betivanul ala, ca si el are putere de a lega si dezlega pacatele".
De-asta-l tine Dumnezeu acolo pe acela. Are o lucrare cu el: ca toti care se simt prea cazuti sa nu se rusineze sa se ridice prin punerea mainilor lui, sa nu se planga ca n-au avut la dispozitie pentru spovedanie decat extraterestri preacucernici sau preacuviosi care n-ar arata intelegere fata de slabiciunile lor omenesti.
Nu sunt pentru necaterisirea celor cu pacate de moarte, dar cand acest lucru nu se intampla, decat sa judec, mai bine inteleg ca Dumnezeu poate din orice rau sa scoata un bine.
Saturday, March 30, 2013
O poveste
...c-un preput
A fost odata un baietel care avea o fimoza larga (doar santul balano-preputial era inaccesibil la decalotare). Mama lui era o femeie care nu era deloc de acord cu medicalizarea excesiva si nu credea ca e obligatorie vreo circumcizie ca toti baieteii sa se dezvolte normal, ci ar fi optat pentru ea doar daca ar fi aparut complicatii sau daca la varsta adolescenta problema ar fi deranjat in vreun fel pe posesorul preputului buclucas.
Evolutia naturala a deschiderii fimozei respective a fost in felul urmator: pana la aproape trei ani zona era igienizata fara ca nimeni sa forteze si totul era ok. Apoi intr-o dupa-amiaza, mama a observat o inflamatie si marire de volum a glandului (asta credea ea inainte sa cerceteze mai in amanunt chestiunea, fiindca odorul n-o lasa sa se atinga de zona). Pe cand praslea a adormit, mama a putut vedea mai bine ce se intamplase: in santul dimprejurul glandului se secretase smegma care se adunase sub aria sigilata de pielea preputului si se produsese o inflamatie locala. Se vedea o portiune alb galbuie (care nu era puroi dupa cum spuneam). Cand puiul s-a trezit a mers la baie si acolo se pare ca a eliminat surplusul de secretie, locul eliminarii fiind inceputul decalotarii naturale care a urmat in lunile urmatoare fara ca vreun adult sa intervina. Am uitat sa spun ca, fiind oarecum stresata, dupa eliminarea reziduului albicios, mama a simtit ca ar linisti-o imersia preputului in apa calduta cu sare si a insistat ca baietelul sa coopereze (desi nu bag mana in foc ca gestul a avut vreo contributie la happy end)
Apoi mama a dat peste aricole de genul celui de aici care i-au gadilat placut urechile avide de discursuri care indeamna la acte medicale rezonabile: fimoza se lasa in pace pana spre pubertate si singura conditie care necesita realmente operata este Balanitis Xerotica Obliterans unde se vede clar un inel fibros albicios care impiedica retractia preputiala.
A fost odata un baietel care avea o fimoza larga (doar santul balano-preputial era inaccesibil la decalotare). Mama lui era o femeie care nu era deloc de acord cu medicalizarea excesiva si nu credea ca e obligatorie vreo circumcizie ca toti baieteii sa se dezvolte normal, ci ar fi optat pentru ea doar daca ar fi aparut complicatii sau daca la varsta adolescenta problema ar fi deranjat in vreun fel pe posesorul preputului buclucas.
Evolutia naturala a deschiderii fimozei respective a fost in felul urmator: pana la aproape trei ani zona era igienizata fara ca nimeni sa forteze si totul era ok. Apoi intr-o dupa-amiaza, mama a observat o inflamatie si marire de volum a glandului (asta credea ea inainte sa cerceteze mai in amanunt chestiunea, fiindca odorul n-o lasa sa se atinga de zona). Pe cand praslea a adormit, mama a putut vedea mai bine ce se intamplase: in santul dimprejurul glandului se secretase smegma care se adunase sub aria sigilata de pielea preputului si se produsese o inflamatie locala. Se vedea o portiune alb galbuie (care nu era puroi dupa cum spuneam). Cand puiul s-a trezit a mers la baie si acolo se pare ca a eliminat surplusul de secretie, locul eliminarii fiind inceputul decalotarii naturale care a urmat in lunile urmatoare fara ca vreun adult sa intervina. Am uitat sa spun ca, fiind oarecum stresata, dupa eliminarea reziduului albicios, mama a simtit ca ar linisti-o imersia preputului in apa calduta cu sare si a insistat ca baietelul sa coopereze (desi nu bag mana in foc ca gestul a avut vreo contributie la happy end)
Apoi mama a dat peste aricole de genul celui de aici care i-au gadilat placut urechile avide de discursuri care indeamna la acte medicale rezonabile: fimoza se lasa in pace pana spre pubertate si singura conditie care necesita realmente operata este Balanitis Xerotica Obliterans unde se vede clar un inel fibros albicios care impiedica retractia preputiala.
Friday, March 29, 2013
Thursday, March 28, 2013
Incurcaturi...
prin Scripturi de care ne putem simlu feri ascultandu-l pe avva Paisie Aghioritul:
- pentru concentrarea ta in general, si mai ales in rugaciune, precum si pentru intarirea sufletului tau, iti este absolut necesara citirea Noului Testament, si a cartilor ajutatoare ale sfintilor parinti pentru a-l intelege. Nu citi inca Vechiul Testament ca sa nu te vatami deoarece nu te afli inca intr-o stare duhovniceasca buna si te vei sminti.(cum m-am smintit eu azi-dimineata cand am citit II Macabei 15 de felul cum a fost ciopartit cadavrul lui Nicanor; si nu e singurul pasaj la care mi se intoarce stomacul pe dos)
- inainte de a incepe citirea ... fa cateva minute de rugaciune ca sa te lumineze Dumzeu sa intelegi noimele dumnezeiesti.
- daca nu-ti ajunge timpul de studiu nu e nevoie sa te grabesti ca sa termini capitolul, deoarece scopul nostru nu este sa terminam capitolele, ci sa intre ceva in capul nostru.
- de asemenea nu citi tiparituri revolutionare care se refera la teme bisericesti ... daca vrei sa ajuti Biserica, inderapta-te pe tine insuti ("Cale catre cer")
Anatomia...
...dupa Grigore, in urma observatiilor pe preparate anatomice expuse in momentul schimbarii pampersilor surorii mai mici:
- diferenta dintre fetite si baietei este ca fetitele au un fund mai mic in fata, in plus fata de cel din spate :)
Wednesday, March 27, 2013
Tuesday, March 26, 2013
Cu intarziere...
...aflu despre o nastere acasa
dupa ce zilele trecute am auzit a N-a poveste de acelasi gen: cea a unei mame care a plecat la Bucuresti la o clinica particulara croita sa nasca natural si a fost hartuita cu amenintari legate de dimensiunile "peste medie" ale fatului (care in final a avut doar 3600g si pc=34cm) si a acceptat o cezariana la doar 40 saptamani si doua zile. In astfel de cazuri m-am gandit c-ar fi o idee bune ca pacienta sa insiste sa primeasca un document parafat de medic in care acesta sa enumere clar pe ce considerente medicale face presiuni pentru cezariana (cum au inceput sa faca parintii pentru vaccinuri)
dupa ce zilele trecute am auzit a N-a poveste de acelasi gen: cea a unei mame care a plecat la Bucuresti la o clinica particulara croita sa nasca natural si a fost hartuita cu amenintari legate de dimensiunile "peste medie" ale fatului (care in final a avut doar 3600g si pc=34cm) si a acceptat o cezariana la doar 40 saptamani si doua zile. In astfel de cazuri m-am gandit c-ar fi o idee bune ca pacienta sa insiste sa primeasca un document parafat de medic in care acesta sa enumere clar pe ce considerente medicale face presiuni pentru cezariana (cum au inceput sa faca parintii pentru vaccinuri)
Bun
 |
| sursa de energie |
- martipan = migdale rehidratate macinate + miere + lamaie
- mar + nuca + fulgi ovaz+miere
- mamaliga de mei + mujdei
- naut fiert, apoi sarat si copt
- bebicii au descoperit deliciul smantanicii simple si al untului mancat cu degetul
Saturday, March 23, 2013
Friday, March 22, 2013
Musca pe caciula
Nu am ascultat manele in viata mea, cu exceptia celor pe care le auzeam vrand nevrand in taxiuri. Saptamana trecuta insa, tot vorbind cu fetele mari despre colegii lor care asculta manele, am si cautat cate ceva pe You Tube, sa nu zica ele ca n-au habar ce fel de comoara artistica pierd.
Din cunostintele mele aproape nule in domeniu, l-am selectat pe Adrian Minune si ne-am "delectat" putin cu cateva din melodiile lui. Nu cred ca am avut rabdare sa ascult vreuna pana la capat, dar mi-a ramas in minte un refren ("Doua vorbe") pe care l-am fredonat involuntar mai toata saptamana. Odata creierul infestat, deparazitarea se realizeaza greu...
Acum doua zile, cand l-am sunat pe par duhovnic sa ne programam la spovedit, mi-a raspuns intr-un mod cu totul si cu totul neobisnuit. Dupa ce m-am prezentat cu numele meu aud la celalalt capat al firului: "Oare? Ea o fi? Credeam ca cine stie ce tiganca ma suna!" :)
Nu cred ca el stie exact ce am facut, dar coincidenta este izbitoare, cu atat mai mult cu cat parintele este un om cu foarte mult bun simt.
Din cunostintele mele aproape nule in domeniu, l-am selectat pe Adrian Minune si ne-am "delectat" putin cu cateva din melodiile lui. Nu cred ca am avut rabdare sa ascult vreuna pana la capat, dar mi-a ramas in minte un refren ("Doua vorbe") pe care l-am fredonat involuntar mai toata saptamana. Odata creierul infestat, deparazitarea se realizeaza greu...
Acum doua zile, cand l-am sunat pe par duhovnic sa ne programam la spovedit, mi-a raspuns intr-un mod cu totul si cu totul neobisnuit. Dupa ce m-am prezentat cu numele meu aud la celalalt capat al firului: "Oare? Ea o fi? Credeam ca cine stie ce tiganca ma suna!" :)
Nu cred ca el stie exact ce am facut, dar coincidenta este izbitoare, cu atat mai mult cu cat parintele este un om cu foarte mult bun simt.
Thursday, March 21, 2013
Monday, March 18, 2013
Si eu...
... am alaptat acu 13 ani un fin de-al meu a carui mama a facut complicatii infectioase la cezariana si nu avea lapte adecvat cererii sugarului (iar apoi din cauza antibioticelor nu putea sa-l alapteze). Dupa ce s-a insanatosit l-a preluat ea si l-a alaptat cu succes inca vreun an. Nu vad de ce ar fi condamnabil... Subscriu protestului de aici
Pregatire
Ieri seara citeam eu la Psaltire in timp ce asteptam sa adoarma cei mici. Eram si eu obosita, chiar mai cucaiam din cand in cand. Cu toate astea, aveam o bucurie duhovniceasca si simteam ca Dumnezeu ne iubeste. Stiu asta, dar rareori o si traiesc. Dupa ce am terminat catisma, am citit din Noul Testament. Din tot capitolul mi-a ramas in minte ca "la Dumnezeu si perii capului vostru sunt numarati". Mi-a trecut prin minte un gand: "Poate Dumnezeu ma pregateste de vreo incercare...", dar nu l-am bagat prea mult in seama.
Azi dimineata m-a sunat mama ca are Zona Zoster pe mai doua radacini nervoase, dintre care una e zona oftalmica. La inceput m-a cuprins panica: de ce doua simultan?... ce anume ar putea sa-i scada imunitatea asa?...sa fie vreun cancer nedepistat? Dupa cateva minute de simtit nisipuri miscatoare sub talpi constiinta m-a tras de maneca: "la Dumnezeu si perii capului vostru sunt numarati". Toata tulburarea a pierit fara urma.
In fond incepe Postul Mare, iar fara focul ispitelor nu dam de aurul bucuriilor duhovnicesti
Azi dimineata m-a sunat mama ca are Zona Zoster pe mai doua radacini nervoase, dintre care una e zona oftalmica. La inceput m-a cuprins panica: de ce doua simultan?... ce anume ar putea sa-i scada imunitatea asa?...sa fie vreun cancer nedepistat? Dupa cateva minute de simtit nisipuri miscatoare sub talpi constiinta m-a tras de maneca: "la Dumnezeu si perii capului vostru sunt numarati". Toata tulburarea a pierit fara urma.
In fond incepe Postul Mare, iar fara focul ispitelor nu dam de aurul bucuriilor duhovnicesti
O etapa obligatorie...
...in folosirea leguminoaselor sau nucilor (si meiul si hrisca) in alimentatia noastra este inmuierea in apa - fermentarea. Explicatii pe intelesul tuturor aici
Sunday, March 17, 2013
Saturday, March 16, 2013
Un sfant mămos
Un fragment care m-a inspirat in lupta cea buna cu nesomnul (al meu - de nevoie, acesta - din nevointa):
Dupa aceea s-a observat ca el indeobste nu se culca, ingaduindu-si doar sa atipeasca in timpul noptii cateva ore intr-o pozitie incomoda: pe scaun, pe podea sau ingenuncheat in fata icoanelor
(Viata Sfantului Ioan Maximovici)
De luat in seama...
...de cei care vor sa se nevoiasca mai mult in saptamana duhovniceasca si sa nu manance nimic in primele zile ale postului mare:
- cine isi propune o pauza digestiva ar face bine sa se ingrijeasca sa nu aiba in intestine resturi proteice pentru ca acestea vor intra in putrefactie generand produsi toxici care vor fi absorbiti in circulatie si vor genera fenomene neplacute (dureri de cap, ameteli). Ideal ar fi sa ne orientam cu cateva zile inainte spre o dieta vegetariana (fara fasole, nuci), apoi sa consumam doar fructe si abia apoi sa trecem la post negru. Aceasta trecere progresiva va usura mult nevointa si nu ne va da probleme de sanatate.
Post cu folos tuturor!
Friday, March 15, 2013
Despre nedezbracare...
...ca fapta buna si izvoratoare de virtuti:
"Cand inca era sfanta in viata aceasta, odata a sezut intr-o caruta pe care o trageau niste catari. Mergand pe drum, din lucrarea diavolului, uratorul de bine al omului,si din pizma pe care o avea asupra ei, pentru sarguinta ei cea buna, deodata s-au speriat catarii si, alergand cu salbaticie, s-a rasturnat caruta si a cazut sfanta. Insa nu a ramas in locul acela in care a cazut, ci s-a agatat de caruta si o tarau catarii, incat s-au sfaramat madularele si s-au zdrobit oasele ei.
Aceasta intamplare a pricinuit multa sminteala celor necredinciosi, cum a lasat Dumnezeu o femeie sfanta sa patimeasca un rau ca acesta. Iar ea, cu toate ca avea atata nevoie de tamaduire, nu a voit sa cheme doctor pentru pentru cautare si vindecare, si aceasta numai ca sa nu vada barbat strain trupul ei. de aceea si-a pus toata nadejdea tamaduirii ei in Dumnezeu, Care, cu judecatile ce stie, a lasat-o sa patimeasca aceasta ispita si dupa aceea iarasi sa o tamaduiasca. De aceea, dupa nadejdea ei cea buna pe care o pusese in Dumnezeu, Mantuitorul sau, a urmat si lucru, caci s-a tamaduit desavarsit, fara doctor." (viata sf. Gorgonia - 233 februarie)
Cine e familiarizat cu citirea vietilor de sfinti si a patericelor stie ca nu e o relatare singulara.
Oare s-ar fi smintit medicul de vederea unui trup zdrobit? Nu prea cred ca e vorba de o ispita grosolana, ci de pierderea la nivel de gand a constiintei castitatii. Oare se simtea chiar ea tulburata? In durerile cumplite care o chinuiau, putin probabil. Oare pentru a nu da pricina clevetirilor sau banuielilor? Poate asa era si mentalitatea vremii. Ca sa te poti dezgoli in fata ochilor altcuiva trebuie sa treci un anumit prag al cuviintei si, odata cu asta, renunti, la un nivel sensibil, la o pavaza menita sa protejeze curatia mintii.
Sa nu uitam ca sfanta era casatorita si avea 5 copii. Ma uit ca in zilele noastre pare de neconceput sa faci fite ca vrei la o femeie medic. Ba, la a doua nastere, chiar in sala, m-am trezit cu o echipa de masteri care venisera sa repare niste ferestre. Desi eram in pozitia gandacului neajutorat, am dat sa protestez, dar am fost temperata ("Lasa, doamna, ca sunt de-ai nostri, de-ai spitalului") Dupa nastere, prin salon treceau grupe intregi de studenti sa monitorizeze sangerarea. Te simti prost la inceput, dar apoi te obisnuiesti. Poti sa spui ceva? Sa stai in calea progresului stiintei?
Poate suntem atat de alienati incat nimanui nu i se mai pare in neregula nimic din toate astea si nu mai simtim finetea unor injurii de acest gen aduse integritatii morale. Ma duc sa ma uit in DEX sa vad cum mai definesc contemporanii nostri cuvantul "decenta".
"Cand inca era sfanta in viata aceasta, odata a sezut intr-o caruta pe care o trageau niste catari. Mergand pe drum, din lucrarea diavolului, uratorul de bine al omului,si din pizma pe care o avea asupra ei, pentru sarguinta ei cea buna, deodata s-au speriat catarii si, alergand cu salbaticie, s-a rasturnat caruta si a cazut sfanta. Insa nu a ramas in locul acela in care a cazut, ci s-a agatat de caruta si o tarau catarii, incat s-au sfaramat madularele si s-au zdrobit oasele ei.
Aceasta intamplare a pricinuit multa sminteala celor necredinciosi, cum a lasat Dumnezeu o femeie sfanta sa patimeasca un rau ca acesta. Iar ea, cu toate ca avea atata nevoie de tamaduire, nu a voit sa cheme doctor pentru pentru cautare si vindecare, si aceasta numai ca sa nu vada barbat strain trupul ei. de aceea si-a pus toata nadejdea tamaduirii ei in Dumnezeu, Care, cu judecatile ce stie, a lasat-o sa patimeasca aceasta ispita si dupa aceea iarasi sa o tamaduiasca. De aceea, dupa nadejdea ei cea buna pe care o pusese in Dumnezeu, Mantuitorul sau, a urmat si lucru, caci s-a tamaduit desavarsit, fara doctor." (viata sf. Gorgonia - 233 februarie)
Cine e familiarizat cu citirea vietilor de sfinti si a patericelor stie ca nu e o relatare singulara.
Oare s-ar fi smintit medicul de vederea unui trup zdrobit? Nu prea cred ca e vorba de o ispita grosolana, ci de pierderea la nivel de gand a constiintei castitatii. Oare se simtea chiar ea tulburata? In durerile cumplite care o chinuiau, putin probabil. Oare pentru a nu da pricina clevetirilor sau banuielilor? Poate asa era si mentalitatea vremii. Ca sa te poti dezgoli in fata ochilor altcuiva trebuie sa treci un anumit prag al cuviintei si, odata cu asta, renunti, la un nivel sensibil, la o pavaza menita sa protejeze curatia mintii.
Sa nu uitam ca sfanta era casatorita si avea 5 copii. Ma uit ca in zilele noastre pare de neconceput sa faci fite ca vrei la o femeie medic. Ba, la a doua nastere, chiar in sala, m-am trezit cu o echipa de masteri care venisera sa repare niste ferestre. Desi eram in pozitia gandacului neajutorat, am dat sa protestez, dar am fost temperata ("Lasa, doamna, ca sunt de-ai nostri, de-ai spitalului") Dupa nastere, prin salon treceau grupe intregi de studenti sa monitorizeze sangerarea. Te simti prost la inceput, dar apoi te obisnuiesti. Poti sa spui ceva? Sa stai in calea progresului stiintei?
Poate suntem atat de alienati incat nimanui nu i se mai pare in neregula nimic din toate astea si nu mai simtim finetea unor injurii de acest gen aduse integritatii morale. Ma duc sa ma uit in DEX sa vad cum mai definesc contemporanii nostri cuvantul "decenta".
Wednesday, March 13, 2013
Felii
Observand evolutia copiilor mei la blatul de bucatarie, constat ca una dintre cele mai dificile achizitii in domeniul culinar, dupa curatarea legumelor pentru ciorba, curatarea usturoiului, tartinat diverse si chiar dupa coacerea clatitelor sau gatirea unor retete mai sofisticate de prajituri este... taierea unei felii uniforme de paine cu o grosime acceptabila pentru un sandwich.
E nevoie de o buna coordonare, precizie si... curaj (ca sa manuiesti un obiect etichetat ca fiind periculos si care ti-a fost interzis o buna parte din viata).
E nevoie de o buna coordonare, precizie si... curaj (ca sa manuiesti un obiect etichetat ca fiind periculos si care ti-a fost interzis o buna parte din viata).
Monday, March 11, 2013
Mangaietorul
Rusine-mi este sa marturisesc, dar de vreo 20 de ani de cand spun rugaciuni citite se petrecea cu mine urmatorul fenomen: rugaciunile incepatoare ma plictiseau grozav, le consideram un fel de adaos cvasiinutil la rugaciunea de baza. Astfel ca le spuneam mecanic, ba uneori, in criza de timp, aveam nesimtirea sa sar peste ele ca sa ajung in miezul problemei.
Azinoapte, insa, intimp ce o alaptam pe Elena si tot incercam sa fac o rugaciune pentru sufletul meu amarat, "Imparate ceresc" mi s-a parut mai dulce ca niciodata. De unde pana acum parea ermetica pentru mine, deodata am simtit ca e exact ce-mi trebuie: ce mangaiere mai mare pot sa cer decat aceea de la insusi Mangaietorul? Daca m-as face Lui salas, s-ar termina cu toate durerile si as radia numai bunatate, iar cei de aproape ai mei m-ar vedea ca pe un izvor de binecuvantare (nu de agitatie si stres , asa cum ma prezint acum).
Cum am avut ragaz, pe parcursul zilei, am tot repetat din minte rugaciunea catre Mangaietorul si de fiecare data mi s-a parut la fel de vie si draga sufletului meu. Nu-mi pare rau decat ca in viata mea descopar atat de tarziu comori pe langa care am trecut (zeci de ani) cu nesimtire.
Cred ca aceste momente deosebite in care se mai face lumina in cate un colt de suflet se datoreaza in cea mai mare parte rugaciunilor parintelui duhovnic.
Azinoapte, insa, intimp ce o alaptam pe Elena si tot incercam sa fac o rugaciune pentru sufletul meu amarat, "Imparate ceresc" mi s-a parut mai dulce ca niciodata. De unde pana acum parea ermetica pentru mine, deodata am simtit ca e exact ce-mi trebuie: ce mangaiere mai mare pot sa cer decat aceea de la insusi Mangaietorul? Daca m-as face Lui salas, s-ar termina cu toate durerile si as radia numai bunatate, iar cei de aproape ai mei m-ar vedea ca pe un izvor de binecuvantare (nu de agitatie si stres , asa cum ma prezint acum).
Cum am avut ragaz, pe parcursul zilei, am tot repetat din minte rugaciunea catre Mangaietorul si de fiecare data mi s-a parut la fel de vie si draga sufletului meu. Nu-mi pare rau decat ca in viata mea descopar atat de tarziu comori pe langa care am trecut (zeci de ani) cu nesimtire.
Cred ca aceste momente deosebite in care se mai face lumina in cate un colt de suflet se datoreaza in cea mai mare parte rugaciunilor parintelui duhovnic.
Sunday, March 10, 2013
Scaunele
Am reinnoit rezerva familiala de scaunele mici care sunt esentiale pentru autonomia (si de ce nu educatia?) unui copil de doi trei ani: usoare, pliante, lavabile, rezistente (ma tin si pe mine),stabile si fara spatar care sa te induca in eroare si sa cazi pe spate cand te relaxai mai bine.
 |
| un ajutor la bucatarie |
 |
| doua, sa nu ne certam |
 |
| prioritati:spalam cartoanele pentru oua |
Saturday, March 9, 2013
Ups and downs
Demult, tare demult, citeam zilnic cate un acatist, un paraclis, doua catisme, cateva capitole din Scriptura si bateam 50-100 metanii si viata era tare frumoasa si toate se randuiau usor de parca o mana nevazuta regiza tot ce mi se intampla.
Cu timpul am tot redus din pravila, dar nu numai pravila citita, ci si gandul meu catre Dumnezeu a fost tot mai slab si mai rar. Tulburari de tot felul au inceput sa se arate, dar eu, in prostia mea, cautam explicatii si remedii lumesti pentru ele. Dupa un timp, printr-un om al sau, Dumnezeu m-a facut sa inteleg unde greseam, dar, desi am priceput totul, nu mi-am schimbat viata prea mult. Inca sunt stapanita (de fapt ma las stapanita) de grija de multe care ma usuca efectiv.
In perioadele in care dadeam sa ridic capul din tarana nepasarii de suflet am inceput sa vad cat de aprig lupta vrajmasul ca nu cumva sa dedic vreo jumatate de ora rugaciunii. Pe langa faptul ca-mi scotea in cale tot felul de alte activitati prioritare, in zilele in care ma straduiam sa fiu cu mintea mai lipita de Tatal meu se petreceau in mod evident evenimente menite sa ma descurajeze (fie mici accidente, fie certuri intre apropiati, fie clevetiri, fie ispite financiare).
De la un timp mi-am zis e o greseala sa tot evaluez relatia cu Dumnezeu pe criteriul linistii exterioare din viata mea. Am considerat ca e lucru bun sa merg inainte cu lucrarea interioara, indiferent de "aversele si descarcarile electrice" care vor mai aparea vreodata. De atunci am o oarecare asezare interioara, in sensul ca inteleg (sau poate doar asa mi se pare) ce e in neregula cu mine si astept sa treaca valul cu ceva mai multa nadejde. Asta e o mare usurare, avand in vedere patternul meu pesimist si degraba cartitor (in loc de preoteasa mi s-ar potrivi mai degraba carcoteasa).
Imi doresc doar bucurie launtrica. Cred ca asta imi lipseste si asta cer foarte des. Toate asa-zisele intristari pe care le are omul sunt fiindca nu are pace duhovniceasca. Pacea e molipsitoare. Asta o vede cel mai limpede cine e inconjurat de prunci. E uimitor cat de repede se acordeaza ei cu starea de spirit a mamei.
Am vazut cum ti se pare tulburarea celorlalti cand esti linistit: parca privesti o piesa de teatru, nu te atinge deloc, ci doar te miri ce ii anima. chiar cand sunt porniti impotriva ta simti ca nu tu esti protagonistul intamplarii si intelegi lucrarea celui viclean care dezbina.
Nu recitesc ce am scris fiindca nu-mi place sa cosmetizez ideile. Ele au farmecul si valoarea lor daca sunt lasate asa, cum au iesit din "putul gandirii" :)
Cu timpul am tot redus din pravila, dar nu numai pravila citita, ci si gandul meu catre Dumnezeu a fost tot mai slab si mai rar. Tulburari de tot felul au inceput sa se arate, dar eu, in prostia mea, cautam explicatii si remedii lumesti pentru ele. Dupa un timp, printr-un om al sau, Dumnezeu m-a facut sa inteleg unde greseam, dar, desi am priceput totul, nu mi-am schimbat viata prea mult. Inca sunt stapanita (de fapt ma las stapanita) de grija de multe care ma usuca efectiv.
In perioadele in care dadeam sa ridic capul din tarana nepasarii de suflet am inceput sa vad cat de aprig lupta vrajmasul ca nu cumva sa dedic vreo jumatate de ora rugaciunii. Pe langa faptul ca-mi scotea in cale tot felul de alte activitati prioritare, in zilele in care ma straduiam sa fiu cu mintea mai lipita de Tatal meu se petreceau in mod evident evenimente menite sa ma descurajeze (fie mici accidente, fie certuri intre apropiati, fie clevetiri, fie ispite financiare).
De la un timp mi-am zis e o greseala sa tot evaluez relatia cu Dumnezeu pe criteriul linistii exterioare din viata mea. Am considerat ca e lucru bun sa merg inainte cu lucrarea interioara, indiferent de "aversele si descarcarile electrice" care vor mai aparea vreodata. De atunci am o oarecare asezare interioara, in sensul ca inteleg (sau poate doar asa mi se pare) ce e in neregula cu mine si astept sa treaca valul cu ceva mai multa nadejde. Asta e o mare usurare, avand in vedere patternul meu pesimist si degraba cartitor (in loc de preoteasa mi s-ar potrivi mai degraba carcoteasa).
Imi doresc doar bucurie launtrica. Cred ca asta imi lipseste si asta cer foarte des. Toate asa-zisele intristari pe care le are omul sunt fiindca nu are pace duhovniceasca. Pacea e molipsitoare. Asta o vede cel mai limpede cine e inconjurat de prunci. E uimitor cat de repede se acordeaza ei cu starea de spirit a mamei.
Am vazut cum ti se pare tulburarea celorlalti cand esti linistit: parca privesti o piesa de teatru, nu te atinge deloc, ci doar te miri ce ii anima. chiar cand sunt porniti impotriva ta simti ca nu tu esti protagonistul intamplarii si intelegi lucrarea celui viclean care dezbina.
Nu recitesc ce am scris fiindca nu-mi place sa cosmetizez ideile. Ele au farmecul si valoarea lor daca sunt lasate asa, cum au iesit din "putul gandirii" :)
Gradini pe fan
RODNOJE - Leaganul - Vara - Prima parte from Cocolino on Vimeo.
pe la min 15 sunt cateva replici in neregula... oricum, comunitatea respectiva nu e una crestina, dar cert e ca agricultura le merge :)
Friday, March 8, 2013
"Mi-e greata..."
Mai jos spovedesc telegrafic cateva din greselile legate de alimentatie pe care le-am facut la primul meu copil (din fericire doar la primul):
Rezultate (traumele din primii ani de viata sunt de obicei cu bataie lunga):
Situatia e intr-o imbunatatire (in ritm lent) continua, bazata pe discursuri care ajuta la constientizarea problemei de catre pacient si discutii despre care ar trebui sa fie atitudinea corecta fata de mancare si hidratare (fara valente sentimentale).
In timpul scolii efortul intelectual are un ecou negativ pe plan nutritional: se lasa cu pierderi in greutate.
- pasat obsesiv toate alimentele, pana copilul se ingretoseaza de orice bucatica pe care o simte mai consistenta decat restul cremei,
- nelasat copilul sa se atinga de mancare (ca sa fie curat si cilivizat, obviously)
- alimentele administrate doar de mine cu lingurita, la ore stabilite de mine,
- foratat sa manance tot, eventual cu santaj emotional (mananca tot ca ma supar, ca plang), pana ce copilul ajunge sa simta ca mananca doar ca sa-si multumeasca mama, si foloseste nemancarea ca sa protesteze atunci cand e suparat
- o anorexie moderata+oarecare distrofie
- probleme ortodontice
- somatizari ale stresului sub forma de fenomene digestive
- mancat incet si totdeauna lasat la sfarsit putin in farfurie (din putinul care era la inceput)
Thursday, March 7, 2013
O vindem...
...pe dansa:
Cea mai trista constatare in urma convorbirilor telefonice cu posibili cumparatori a fost ca in tara noastra nu exista in constiinta publica prezumtia de nevinovatie. Toti ne luau drept sarlatani. In prima faza ne-am cam enervat, apoi ne-am obisnuit. Bietii oameni or fi avut de-a face cu atatia smecheri ca nici nu mai stiu ce e un om cumsecade. Traim in Romania...
Si ca sa cimenteze impresia de hotie generala, in seara aceasta am asistat la un furt dezgustator: 10 copii jucau ratele si vanatorii in fata blocului si mingea le-a sarit in bulevard, chiar langa scuarul cu flori, dar in timp ce asteptau sa treaca masinile ca sa se duca dupa ea, o masina a oprit pe banda a treia si soferul a deschis usa, a luat amarata minge si dus a fost. Degeaba au strigat prichindeii dupa el.
O fi avut si el acasa un prichindel necajit...
Si ca sa cimenteze impresia de hotie generala, in seara aceasta am asistat la un furt dezgustator: 10 copii jucau ratele si vanatorii in fata blocului si mingea le-a sarit in bulevard, chiar langa scuarul cu flori, dar in timp ce asteptau sa treaca masinile ca sa se duca dupa ea, o masina a oprit pe banda a treia si soferul a deschis usa, a luat amarata minge si dus a fost. Degeaba au strigat prichindeii dupa el.
O fi avut si el acasa un prichindel necajit...
Wednesday, March 6, 2013
Tuesday, March 5, 2013
Cuantificari :)
Daca intr-o sala sunt N oameni si fiecare da mana o singura data cu toti ceilalti, cate strangeri de mana sunt in total? Raspuns: N(N-1)/2
Daca esti o mama implicata (trup si suflet) in cresterea copiilor tai, vei interactiona zilnic cu fiecare din ei, dar vei si intermedia macar o data pe zi relatiile fiecaruia cu fiecare din fratii sai. Astfel se face ca nu-i totuna sa ai N copii sau N+1 copii.
Presupunand ca nu exista alte probleme de viata care sa-i ingreuneze existenta o mama cu N copii isi va bate capul cu N(N-1)/2 conflicte pe cand cea cu N+1, cu N(N+1)/2 neintelegeri. Diferenta intre cele doua fractii este N batai de cap in plus (cel putin) daca mai adaugi un singur copil la cei N pe care ii aveai.
Vestea buna e ca primesti bonus si N binecuvantari in plus daca-ti duci crucea cu bucurie si multumire si insutit daca te mai si ocaraste (critica) vreo adepta a contraceptiei. Ar trebui sa le multumim ca pentru putina stramtorare pe care ne-o dau cuvintele lor primim cununa cereasca a rabdarii.
Daca esti o mama implicata (trup si suflet) in cresterea copiilor tai, vei interactiona zilnic cu fiecare din ei, dar vei si intermedia macar o data pe zi relatiile fiecaruia cu fiecare din fratii sai. Astfel se face ca nu-i totuna sa ai N copii sau N+1 copii.
Presupunand ca nu exista alte probleme de viata care sa-i ingreuneze existenta o mama cu N copii isi va bate capul cu N(N-1)/2 conflicte pe cand cea cu N+1, cu N(N+1)/2 neintelegeri. Diferenta intre cele doua fractii este N batai de cap in plus (cel putin) daca mai adaugi un singur copil la cei N pe care ii aveai.
Vestea buna e ca primesti bonus si N binecuvantari in plus daca-ti duci crucea cu bucurie si multumire si insutit daca te mai si ocaraste (critica) vreo adepta a contraceptiei. Ar trebui sa le multumim ca pentru putina stramtorare pe care ne-o dau cuvintele lor primim cununa cereasca a rabdarii.
Sunday, March 3, 2013
Saturday, March 2, 2013
Arta populara
Sambata au fost fetele la un concurs de romana-religie si, printre altele, au avut si un text-suport de Radu Gyr
,,[...]Ciudat duhovnic-aceasta arta populara! Ea primeste spovedania unui neam intreg, in tot ce spovedania cuprinde mai curat si mai adanc ca traire interna; si, prmind-o, o impleteste cu argint, o topeste in flacari mari de curcubeu si o arunca in lume ca pe o pasare maiastra, iesita golasa dintr-un fund de suflet si suflata cu azur si pene de foc, de catre buzele ceresti ale Artei."
- greu de digerat pentru un copil de clasa a cincea sau a sasea (mi-a placut ideea de a diminua segregarea pe varste grupand clasele cate doua)
- pentru copii contemporani ce populeaza mediul urban arta populara nu are o rezonanta launtrica reala (ea apartine unei lumi apuse si doar putini se straduiesc sa tina aprinsa falcara atasamentului cultural de valorile specific romanesti)
- fragmentul abunda (sau abuzeaza de?) in metafore si e prea incarcat pentru gustul meu
- nu e un discurs convingator pentru ca emotionalul se incalceste in desisul figurilor de stil si nu se poate proiecta pe elementul atat de elogiat de autor
- cred ca un fragment bine ales din Creanga ar fi introdus micii cititori mai putin abrupt in atmosfera satului romanesc si i-ar fi facut sa se deschida mai usor catre ideea de arta populara
- paralela cu planul duhovnicesc e cel putin fortata (scuze, dar la spovedanie de obicei varsam tot ce avem mai urat si ne spalam de toate mizeriile interioare)
In amintirea...
- sa imping copiii de la spate sa scrie felicitari, poezii sau scrisori care sa satisfaca nevoile emotionale ale altora
- sa le interzic sa atinga pisici maidaneze (le-as rapi o mare bucurie)
- sa pun babetica la gatul copiilor daca ei o refuza (m-au enervat accesoriile care-mi aminteau ca eu nu am dexteritatea celolalti, parca voiau sa marcheze un handicap)
- sa insist sa-i acopar cu patura daca ei sustin ca le e cald (am patit-o deseori la bunici: lor le era racoare, iar eu ma topeam de cald)
- sa-i dau strampi lui Grigo cand il vad cum se chinuie din cauza senzatiei pe care o are cand ii poarta (cu mine era jale daca ma imbraca cineva si simteam maneca rasucita putin sau strampii facand cute pe picior) - toata iarna a trecut-o cu sosete.
- sa-i pun sa lucreze suplimentar la vreo materie (si asa sunt prea multe de invatat la scoala din categoria celor care simt eu ca nu-i intereseaza, deci se silesc destul)
- si mai ales nu pot sa-i consider niste fraieri care nu pricep relatiile dintre adulti (cica nu fac bine impartasindu-le din problemele mele, dar mie mi se pare bine ca ei sa stie de ce reactionez intr-un anumit fel fata de unele persoane, de ce am retineri fata de altele etc)
- astea sunt asa, la o prima strigare, cateva din "razbunarile" pe trecut
Friday, March 1, 2013
Teritoriale
Nu-mi place dezordinea, nu-mi plac paturile nefacute si nici macar nu-mi place sa vad asternuturile frumos impaturite lasate pe pat. Asta e unul din gargaunii mei forte.Pe de alta parte nu am spatiu de tinut lazi de asternuturi cum aveau bunicii la capul patului, nici nu am paturi moderne cu sertare dedesubt ca sa bag acolo perne, pilote si cearceafuri.
Ce te faci...
... cand cineva iti cere haina si nu-i poti da si camasa?
Odata Ionut isi luase la biserica o masinuta pe care tocmai o primise cadou, iar o fetita i-o luase si-i tinea lectii de morala: "Ar trebui sa nu fii egoist, ci sa-mi dai mie jucaria asta! Nu stii ca trebuie sa fii darnic?" Mi se intampla si mie sa trec prin experiente similare, de data asta intre adulti, pe care-i simt clar ca abuzeaza de presupusa mea bunatate crestineasca ...
Deocamdata sunt la nivelul inferior: "Cin' se ia cu mine bine, ii dau haina de pe mine" :)
Mie cel mai greu imi este sa rup din timpul meu, pentru ca, de fapt, nu rup de la mine, ci din ceea ce le datorez copiilor mei. De exemplu:
Ma intreb daca trebuie sa "dam si camasa" unor oameni care considera ca li se cuvine ca toata lumea sa fie la picioarele lor, slujindu-le, si sa neglijam indatoririle noastre.
Imi cam miroase a ispita de dreapta, fiindca e "nebunie curata avand cineva in casa mortul sau, sa se duca sa-l planga pe-al altuia" ...
Odata Ionut isi luase la biserica o masinuta pe care tocmai o primise cadou, iar o fetita i-o luase si-i tinea lectii de morala: "Ar trebui sa nu fii egoist, ci sa-mi dai mie jucaria asta! Nu stii ca trebuie sa fii darnic?" Mi se intampla si mie sa trec prin experiente similare, de data asta intre adulti, pe care-i simt clar ca abuzeaza de presupusa mea bunatate crestineasca ...
Deocamdata sunt la nivelul inferior: "Cin' se ia cu mine bine, ii dau haina de pe mine" :)
Mie cel mai greu imi este sa rup din timpul meu, pentru ca, de fapt, nu rup de la mine, ci din ceea ce le datorez copiilor mei. De exemplu:
- in facultate, avand doi copii si nici un ajutor, intr-o sesiune, un coleg al sotului l-a intrebat candid daca nu ar putea sa o aduca din cand in cand pe fetita lui (doi ani) pe la noi fiindca nevasta lui are ... de invatat.
- un cunoscut ne ruga din cand in cand sa-i luam fata de la scoala (alta decat scoala copiilor nostri), uitand probabil ca noi faceam zilnic cate 4-6 drumuri la scoala pentru odraslele noastre.
- la o iesire in parc ne-am intalnit cu niste rude care intentionau in mod serios sa ne lase in grija si fetita lor (4 ani) cu recomandarea ca "e foarte cuminte". De una singura o fi cuminte, dar in interactiune cu ai mei copii nu se stie ce ar fi putut iesi, asa ca nu mi-am asumat responsabilitatea.
- si multe alte servicii (consumatoare de timp pretios sau atentie sporita) ni s-au cerut in timp incat nici nu le pot insirui p-acilea
- un prieten a facut zilele trecute o gluma (spune el) negociind cu sotul sa ne lase doi dintre cei patru copii ai lui pentru o saptamana, c-ar pleca si el intr-un pelerinaj. Avand in vedere multiplele mele antecedente, nici nu m-am prins de gluma. Am crezut c-a lansat-o sa vada daca se prinde...
Ma intreb daca trebuie sa "dam si camasa" unor oameni care considera ca li se cuvine ca toata lumea sa fie la picioarele lor, slujindu-le, si sa neglijam indatoririle noastre.
Imi cam miroase a ispita de dreapta, fiindca e "nebunie curata avand cineva in casa mortul sau, sa se duca sa-l planga pe-al altuia" ...
Subscribe to:
Posts (Atom)
