Multă lume mă consideră prea aspră cu copiii mei. Nu avem televizor (au mai privit pe la bunici, dar niciodată nesupravegheaţi), nu îi las la joacă fără să ştiu cu cine sunt, nu merg în excursii cu clasa, se împărtăşesc de la 3 ani pe nemâncate, ţin postul rânduit de biserică pentru copiii sub 12 ani, pe fetiţe le îmbrac în fustiţe mai lunguţe decât se poartă etc. Oricărui creştin sincer interesat de mântuirea copiilor săi aceste lucruri i se vor părea fireşti, ele fiind o fundaţie sănătoasă pentru casa sufletului. Alţi părinţi, cărora nu le-am cerut niciodată părerea, după ce mă descos în legătură cu lifestyle-ul meu mă ameninţă profetic: "Ai să vezi, vor scăpa ca vaca în lucernă!"
Credit: Free images from acobox.com
De aceea am simţit nevoia să fac un bilanţ a ceea ce au făcut copiii mei când au scăpat de sub "control" (deşi e impropriu spus control, eu îi încredinţez întotdeauna lui Dumnezeu, şi iau nişte măsuri de precauţie minime, ca nu cumva să mă fac chiar eu pricină întinării lor)
- în această vacanţă, fără ca eu să spun ceva copiii s-au apucat să citească din volumele mari cu Vieţile Sfinţilor. Nu sunt însă mai împăciuitori, de aceea îmi tot vine să le spun: "Degeaba citiţi din cărţile astea dacă vă certaţi pe lucruri de nimic!" Mă abţin însă pentru că ştiu din proprie experienţa ce greu e să pui în faptă ce citeşti ...
- Ionuţ se scoală de sărbători la 6,30 ca să meargă odată cu tati la parohie (în ciuda insistenţelor mele ca în vacanţă să doarmă mai mult) ca să stea şi el în altar.
- am întrebat fetele la ce biserică vor să meargă şi au ales o mănăstire din apropiere, chiar dacă acolo durează slujba mai mult şi facem un drum mai lung. Mi-au expilcat şi de ce: "dacă nu mergem acolo, parcă nu simţim că am fost la biserică!"
- fetele nu mai au ideea preconcepută că nu se poate alerga la joacă în fustă, nici că părul mai lung e o povară vara.
- singuri îşi cer sincer iertare unii altora când greşesc
- îmi cer adesea să mă rog pentru ei; asta înseamnă că au experimentat câte ceva din puterea rugăciunii şi a binecuvântării părinţilor
- observă singuri că le merge prost atunci când nu ascultă de părinţi