Avem...

...munitie

Ma intreb daca exista cineva cu suficient de multa putere duhovniceasca in stare sa convinga baietii ca petardele si artificiile sunt niste prostii (distractive, ce-i drept) si sa reuseasca sa doarma in noaptea revelionului ca sa fie "pe faza" la slujba minunata a sf  Vasile de a doua zi. Eu nu am reusit. Cand s-a facut m marisor, Ionut si-a strans banutii lui din colinde, de la bunici si si-a cumparat de la colegi. La restul baietilor nici nu m-am straduit sa le refuz bucuria. Grigo nu intelegea cum adica mie nu imi face placere sa dau cu petarde. Se uita la mine de parca eram extraterestru😄De dragul copiilor fac tot felul de lucruri straine de duhul meu. Sper sa imi dea Dumnezeu discernamant.

Ultima...

...activitate in 2019

Sfat: la patinoar tre sa mergi mancat bine, odihnit, fara sugari in atas si sa ai neaparat toti muschii la tine 😊

Ma tot straduiesc...

...sa scriu si sa traduc chestii despre narcisisti fiindca am vazut si auzit muuulta suferinta la cei care nu au vazut la timp sau au fost dispusi sa treaca peste anumite indicii (red flags) care ii avertizau ca au de a face cu psihopati.
Pentru inceput e bine de retinut ca nu toti cei care vor sa abuzeze de tine sunt in mod evident rai, maniaci. Pot afisa ca sunt dependenti, nesiguri pe ei, neajutorati, disperati, raniti sufleteste sau dimpotriva, vor parea atenti, grijulii, generosi, protectori, iubitori etc. Narcisistii in genere sunt experti in seductie, nefiind vorba neparat de una amoroasa, ci de sensul de a face impresie buna tuturor si mai ales victimei. Sunt asi in gestionarea propriei imagini (aceasta este practic profesia si scopul lor), aceasta fiind mult mai importanta pentru ei decat realitatea lor personala. Au in intreg arsenal de cucerire a opiniei publice, succesul propriu fiind una din obsesiile cu care isi hranesc mintea bolnava. Nu e de mirare ca sunt personalitati sarmante, despre care poti obtine o multime de referinte pozitive de la cunoscutii comuni.
Am citit ca obisnuiesc sa isi studieze partenerii/interlocutorii, sa puncteze si apoi sa mimeze ceea ce acestia apreciaza la un om (procesul se numeste mirroring). Ceea ce ti se pare la inceput a fi o comunicare, un interes pentru ceea ce gandesti tu, este de fapt parte a acestei strategii de cucerire.
In cazul particular al celor care isi cauta victime in mediul religios, narcisistii isi vor confectiona virtutile de rigoare. La o privire mai atenta, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei vedea ca nu cuprind in ele samburele milei si al dragostei autentice.

Am mai gasit...

...un blog intreg dedicat intelegerii si constientizarii problemei narcisistilor. Mi se pare importanta cunoasterea acestui fenomen pt ca este o tulburare de personalitate ai carei subiecti isi aleg ca "victime" tocmai persoane empatice, sensibile, asa cum sunt majoritatea crestinilor. Toti, dar absolut toti specialistii, afirma cu tarie ca dintr-o relatie cu un astfel de om trebuie sa fugi fiindca ei nu se schimba niciodata si isi distrug in mod invariabil partenerii emotional normali.
Diagnosticul acestei conditii psihice patologice se pune atunci cand un pacient prezinta 5 din urmatoarele criterii din DSM-5 2013

- sentimentul grandorii si asteptari de a fi tratati pe masura
- injosirea, deprecierea si intimidarea altora
- exploatarea/folosirea altora
- lipsa de empatie pentru impactul negativ pe care il au asupra sentimentelor, dorintelor si nevoilor altor oameni
- fixatie pe fantezii despre putere, succes, inteligenta, atractie fizica
- perceptie despre sine ca fiind o persoana deosebita, un tip superior, asociat cu persoane cu statut social inalt si institutii importante
- continua nevoie de admiratie din partea altora
- un puternic sentiment ca i se cuvine un comportament special din partra celor care il inconjoara si mai ales obedienta lor
- o puternica invidie fata de realizarile altora precum si ideea ca altii sunt invidiosi pe ei

Mai conspectez...

...din ce aud pe tema narcisismului, fiindca este un subiect care ma preocupa si care cred ca ar ajuta multe persoane sa identifice aceasta problema in viata lor.

Felul in care un narcisist se raporteaza la un conflict este cu totul special. Cand ai o divergenta cu o persoana normala pornesti de la premisa ca ea te asculta, ca este corecta si ca e dispusa la a gasi o cale de mijloc. Narcisistul nu reactioneaza asa.

El nu este niciodata corect. Nu este deloc interesat sa iti asculte punctul de vedere. Pentru el a nu te auzi este un scop in sine. Tu vorbesti, el vorbeste de parca spusele tale nu exista.

Narcisistul te minte in fata. Niciodata nu se simte vinovat si neaga cu tupeu chiar si in situatii in care ai probe evidente impotriva lui. Iti poate spune ca ti se pare, ai interpretat gresit, ca inventezi sau chiar ca esti nebun.


In afara de a minti, el distorsioneaza realitatea, scoate anumite lucruri din context si le da alta semnificatie (falsa). Scopul este sa te faca sa fii confuz, sa nu mai stii ce sa crezi, ca apoi sa iti sugereze ca nu esti in toate mintile.

Cand este acuzat obisnuieste sa batjocoreasca (ironizeze) sau sa ameninte (ca te paraseste, de ex) si chiar sa iti faca rau fizic. Scopul este de a te intimida si de a te lasa abuzat si manipulat in continuare. Sunt obsedati de putere si control in relatie.

Pe parcursul certurilor distractia lor e sa te faca sa pierzi firul logic al replicilor. Ei nu vor claritate ci confuzie, de aceea deviaza des si amplu de la subiect. Iti erodeaza prin cuvinte bine alese stima de sine si iti arunca in spate false vinovatii (daca nu esti experimentat vei observa cum o discutie despre ceva in neregula cu el sfarseste prin justificari legate de greseli de-ale tale)

O alta practica a narcisistului este salata de cuvinte. Tu vorbesti ceva logic si el raspunde total nepotrivit. Te acuza/ameninta brusc cu ceva. Te bombardeaza cu informatii aiurea pentru a iti crea o stare de epuizare mentala. Conversatia e intentionat facuta sa nu duca nicaieri ca abia sa astepti sa o termini.

Neavand empatie, nu sunt deloc interesati de felul in care te-au facut sa te simti.
Daca indraznesti sa spui unui narcisist ca nu a procedat corect intr-o situatie, vei avea de-a face cu toate aceste raspunsuri imature.

Cum rezista...

...unele cupluri necununate in biserica o viata intreaga, iar altele cu tot cu cununie se distrug?
Simplu: exista intre cei doi o compatibilitate naturala si nici ispite nu au, fiindca vrajmasul ii are deja in stapanire prin desfranare, nu mai e nevoie sa ii starneasca si spre manie. Indiferent de armonia dintre ei, acesti oameni nu sunt bine sufleteste si nu trebuie fericiti inainte de a se intoarce din pacatul pe care il lucreaza in buna intelegere.

Celor cununati slujba nu le confera brusc o alta personalitate, ci ii fereste de pacatul curviei. Mirii primesc multe binecuvantari, dar prin acestea nu sunt absolviti de lupta cu patimile proprii sau cu ispitele vrajmasului. Faptul ca au luat cununa infranarii nu le asigura automat biruinta asupra iubirii de sine, urii si maniei. Sunt razboaie separate si trebuie intelese ca atare.

Screenshots...

...cu icoane ale nasterii care mi-au placut, nunele canonice, unele nu prea:

Iar aceasta este icoana de la biserica noastra pe care privind-o cu ochii trupesti in timpul slujbei mi s-a parut nepotrivita cu fastul si maretia momentului.

Toti care...

...iubim Biserica si ne straduim sa slujim Domnului vrem sa ne bucuram cu duhul in aceste zile de praznic. Primesc urari frumoase si binecuvantari minunate de nasterea lui Hristos, sunt recunoscatoare pentru ele si sper sa se implineasca macar partial 😊.

Tot ce simt este ca pot sa fac un mic popas in urcusul catre imparatia cerurilor dinauntrul meu, a carei dorire nu se sfarseste niciodata. In zilele acestea nu dezlegarea la mancaruri o primesc ca pe o incununare a postului, ci putina odihna din partea ispitelor de tot felul.

Imi doresc sa am mai mult timp pentru lucrari sfintitoare de cuget si sa mi se randuiasca o viata cat mai simpla si ordonata in cele trupesti. Vreau ca viata mea, cata mai este, sa fie o necontenita iscodire de noi mestesugiri de fapte bune, pentru toate varstele si toate gusturile celor din familia mea. Imi doresc sa fiu creativa in a arata copiilor mei (folosind chiar limbajul, interesele si inclinatiile lor naturale) ca nu avem o credinta plicticoasa, incifrata (ci una misto de tot😄) si ca mantuirea e accesibila oricui indiferent de masura intelegerii omului.

Una dintre cele mai ravnite roade ale duhului ar fi pacea. Cu pacea in inima plutesti efectiv peste orice incercare si stai neclintit in fata celor mai de temut vrajmasi, mintea are ragaz sa se limpezeasca si capata putere sa stapaneasca intelept inima si sa inteleaga rostul celor pe care viata le asterne inainte.
Indraznesc sa o cer de la Domnul ca dar de gand pentru toti care se nevoiesc pe calea cea stramta.

Daca tipa...

...copilul nu isi dezvolta plamanii.
 Era totusi un gand psihoterapeutic pentru bietele mame de altadata. Viata era foarte grea comparativ cu ce experimentam noi  astazi: saracie, mizerie, munca fizica grea, copii multi, barbat, animale, toate treceau prin mana femeii. Plansul copilului te innebuneste, dar ele nu isi permiteau sa innebuneasca sau sa cada in depresie. Ca sa reziste in conditiile date le trebuia sa "umble" putin la perceptie, sa vireze putin spre optimism. De aici si confectionarea acestei ipoteze de puericultura de sant. Atat cat nu cadeau in nepasare fata de nevoile copilului, le prindea bine ca atunci cand nu aveau incotro si audiau zbierete neostoite, prin acest gand linistitor sa ramana "zen", cum zic smecherele contemporane, vedeale-as acu' 100 de ani in casa de pamant cu 10 plozi dupa ele😊 (asta e binecuvantare, nu altceva)

O relatie...

este ca o pereche de pantofi.
Pot fi din materiale de o calitate extraordinara. Pot fi impecabili din punct de vedere estetic. Se pot potrivi de minune cu stilul tau vestimentar. Pot avea tot felul de calitati menite sa ii faca mai functionali (talpa ortopefica, elastica, superaderenta, imbinari intarite, fermoar de calitate, etc.). Toata lumea poate spune ca sunt modelul cel mai cautat pe piata.

Indiferent de toate acestea, daca atunci cand ii incalti te strang si iti fac bataturi atunci nu sunt pentru tine, caci nu ii vei purta cu bucurie. Mai bine nu ii iei, caci vei regreta. Daca totusi i-ai luat, parca te simti mai implinit daca ii daruiesti cuiva caruia ii vin bine. Esti chiar bucuros, fiindca Tata iti va da bani pentru alta pereche la alegerea careia vei fi mult mai atent avand experienta.

Perle...

• "Culcate, mai copile, odata!" "Mama, eu nu ma joc de voie, ci de nevoie!"
• Ooo, Doamne, asa imi place viata asta a mea de copil mic, cum ma joc cu masinile!
• "Cum te simti? Mai esti racit? Nasul iti curge?""Nu stiu...vorbeste cu aspiratorul nazal!"
• Ma duc sa ma spovedesc. Scrie-mi si mie lista de pacate: am cantat colindul cu "Fer, fer adunam" desi stiam ca este o parodie.
• Eca, tu cand te mariti o sa il pui pe Harry Styles sa iti faca ordine in casa?

Vad...

...la femeile din generatia veche pe care le cunosc o concurenta care, daca nu ar fi manjita cu slava desarta si cu invidie, ar fi ruda cu "nelinistea cea buna" de care vorbeste pr Paisie. Le vad cum incearca sa arate ostentativ cat sunt de harnice, de darnice, de miloase, de intelegatoare, de iubitoare, dar si iubite si respectate in familie.

E totusi o ramasita dintr-un model social bun, in care patimile de ocara inca nu erau prezentate ca acceptabile. De aceea femeile, chiar si cele nu prea bisericoase, aveau acest ideal de etica sociala destul de apropiat de imaginea crestinului virtuos.

Cu timpul acesta a fost distrus, fiindca neavand ca fundament o motivatie spirituala inalta, neavandu-l in minte pe Dumnezeu, omul decade inevitabil.

In familiile mari...

...copiii cei mai mici nu sunt doar sub influenta a ceea ce fac si spun parintii, ci sunt produsul intregii familii. Toti care locuiesc in casa isi lasa amprenta asupra copilului, si  asta nu neaparat in sens pozitiv. La noi fratii mai mari vin deja infectati de la scoala cu tot felul de atitudini si expresii, astfel incat cel mic ajunge in contact cu realitati de care nu ar fi stiut daca era singur cu parintii.
 Nu stiu cum se face cand problema sunt bunicii (noi nu locuim cu ei, asa ca riscul de moplisire de la ei este minim), dar ca sa reducem influentele negative din interior incercam
*sa tinem copiii mici mai mult in preajma noastra
*sa ii separam mai des in camera lor pe cei mici cand cei mari nu se pot controla si se cearta
*sa ii motivam copiii mai mari sa isi dezvolte un limbaj cat mai curat
*sa ii ajutam sa isi constientizeze rolul de model pt fratii mai mici si sa se responsabilizeze in acest sens
*sa ii invatam cat e obraznicie si cat e nepricepere in purtarea unui prunc
*sa le explicam celor mici ca nu tot ce aud in casa noastra e de dorit sa retina
*sa anihilam efectul agresiunilor verbale care apar de la cei mari din invidie, din lipsa de rabdarea si intelegere
*sa ii invatam sa se parasca "la Dumnezeu", sa ceara de la el linistirea tensiunilor, asa cum facem si noi, cei mari.

Mai cu seama incercam sa nu ne pierdem si noi cumpatul/cugetul in stradania de a impaca fratii intre ei. Cred ca stiti ce zic😉

Asta...

...o mai aveam prin telefon, cu Iuli si Eca (spre final). Daca va place, rugati-va si pentru noi, caci din pricina dezbinarii cu greu se reunesc la cantare. Vrajmasul speculeaza patimile omenesti si nu le lasa sa isi lucreze talantul spre slava lui Dumnezeu. Eu vad si inteleg aceste lucruri, ma dor, dar nu am putere sa le indepartez.

Un cuvant...

...de la o doamna preoteasa (care ma cunoaste si imi stie si ispitele si stradania) care mi-a prins tare bine intr-o vreme in care ma necajeam ca numai aparentele/imaginea sunt de noi:

"Iti multumesc tie, dar si copiilor, si bineinteles lui Dumnezeu pentru ca mi-a asezat in fata aceasta imagine. M-am bucurat mai ales fiindca desi mama trece prin atatea chinuri ale facerii si cu trupul si cu sufletul iata ca vine vremea in care se vede ca a avut rost si ca cel putin pret de catava vreme a asezat inaintea oamenilor frumosul duhovnicesc. Chiar daca luptele de peste zi sunt altele si asta poate parea decat o poza, acea poza a marturisit candva in viata cuiva ceva despre Dumnezeu si tot are rost."

Stiati ca....

• multe din minunatele obiceiuri din familia noastra prezentate si aici au rezistat o perioada (zile, luni, ani) dupa care din invidia vrajmasului si prin conlucrarea patimilor fiecaruia dintre noi au devenit doar o amintire? Din fericire gasesc in mine  putere de la Dumnezeu sa vin cu noi propuneri de program si de activitati care sa ne ajute duhovniceste, organizatoric. Am tot felul de idei si m-am hotarat ca daca nu le pun eu in practica, macar sa le scriu, poate e altcineva mai tenace si inmulteste binele mai repede. 
• unul dintre cei mai consecventi hateri (poate prea mult spus...) ai blogului meu este chiar parintele meu? Nu mi-a spus niciodata in mod direct asta, dar de cate ori avem vreo divergenta de opinii si incerc sa ma justific primesc replici de genul: "Gata cu scolarizarea! Aici nu esti la tine pe blog." Nu il deschide niciodata, de dragul discretiei si al respectarii libertatii mele de expresie. Dupa cum ati vazut, nici eu nu am postat cu si despre el decat extrem de rar. 
• desi mereu imi preocup mintea cu formarea duhovniceasca a copiilor mei si imi storc inima la rugaciune pentru ei, am mari probleme cu educarea lor in perioada adolescentei? Fara sa dau nume, voi mai nota concret anumite lovituri pe care vrajmasul mi le da prin ei. Ultima patanie: am trimis copil sanatos la o iesire cu cativa tineri cu mult peste varsta majoratului (de pe la ascor, teologie) si mi-a venit acasa pe trei carari. Concluzia: tre sa mai crestem, sa ne cunoastem limitele si sa invatam sa  mirosim falsii prieteni.
• daca vi se pare ca "am dat din casa" stati linistiti ca inca nu m-am discreditat pe masura faptelor mele reale 😊

Fragment...

...de colind de la concertul din seara asta.

Fuseram...

...si la serbarica😊

Un fenomen...

... care amputeaza tot mai multe familii, lasand copiii lipsiti de echilibrul specific unui cuplu parental:

Bineinteles ca lipsa mamei e mai nefireasca si mai greu de suportat decat lipsa tatalui, mai ales cand copiii sunt mici.

Absenta unui parinte cred ca este resimtita diferit in functie de motivul plecarii lui. Sunt oameni care lupta si muncesc pentru o supravietuire decenta a familiei. Daca definitia acestei decente este una realista, aceasta plecare este o jertfa.

Altfel stau lucrurile atunci cand substratul departarii de familie este slava desarta sau o dorinta de eschivare de la provocarile mediului familial. De ce? Fiindca diferenta subtila intre cele doua este felul in care este investita iubirea. 

Orientarea catre aproapele sau catre sine ca beneficiar al carierei sunt indicatorii care iti arata cat de placuta este inaintea lui Dumnezeu in cadrul lucrarii familiale decizia de a pleca la serviciu. Tot facand o balanta duhovniceasca de acest fel iti poti estima corect si cat iti permiti sa lipsesti de acasa ca sa nu gresesti. 

Lucrurile sunt simple pentru oamenii sinceri si iubitori de Bine.

La fiecare...

...sfarsit de an am avut de furca cu administrarea ciocolatelelor si bombonelelor, ca sa nu le transformam din mici bucurii in mici necazuri

Dau din ele mai departe atat cat sa nu ma urasca proprii copii. Restul depozitam si mancam cu portia.

Ieri...

...a fost sf Modest, nascut din parinti crestini " dupa 40 de ani de impreuna-vietuire"(deci putem calcula cu frica si cutremur o varsta aproximativa a mamei lui la prima nastere). Ambii parinti au fost intemnitati pe motive de credinta si, din purtarea de grija a lui Dumnezeu, au murit in aceeasi zi inainte de a fi efectiv martirizati. Pruncul Modest a fost luat de la 5 luni si crescut de pagani "ca sa il cinsteasca pe Die". Cu toate acestea, copilul a fost atras de credinta crestina pe care a aflat-o de la un argintar. A dus o viata aleasa, incat imediat dupa botez a si inceput sa savarseasca minuni.
Deci unde vrea Hristos si are cu cine, se descopera pe cai nebanuite, in ciuda a tot ce s-a intiparit din pruncie in om.
Eu, crestina fiind, stau cu gura pe copii, ii sfatuiesc si imi bat capul cum sa le "fac cunostinta" cu Hristos si nu reusesc mare lucru. Noi, generatiile din urma suntem oameni foarte slabi in credinta, cu suflete anemice si foarte aplecate spre placeri si iubire de sine.

Citim articole...

...auzim predici si cuvinte de folos despre jertfa preotesei. Simt nevoia sa lamuresc un detaliu important, ca sa nu mai aiba nimeni nici greturi, nici inchipuiri legate de acest subiect.
Jertfa este un act liber-consimtit. Dumnezeu pretuieste intr-atat vointa omului incat nici in lucrarea mantuirii nu forteaza lucrurile si nu exclude decizia propriei creaturi. Prin urmare jertfa preotesei este benevola (chiar daca e in mod paradoxal o taiere a voii), este o rabdare cu bucurie si intelegere dincolo de stramtorarile trupesti, este atat de minunata incat as asemana-o cu o mucenicie, cu o taiere a madularelor (caci in familie mai mult decat oriunde suntem madulare unii altora) de dragul lucrarii apostolice de raspandire a Cuvantului si a Iubirii.
In caz contrar putem vorbi despre un fenomen urat: chinuirea preotesei, silirea ei, neglijarea ei, batjocorirea ei, exploatarea ei de catre preot pentru parohie. Preoteasa carteste si se scarbeste fiindca toate marile "realizari" ale sotului le percepe ca fiind in detrimentul familiei, toate faptele lui ii miros a "corban" si nu are pace nici in casa, nici in inima.

Fara indoiala, preotul trebuie sa isi randuiasca exemplar casa. Cheia succesului este buna intelegere, pregatirea amandurora inainte de casatorie (cand oamenii trebuie sa isi comunice onest atat asteptarile cat si limitele) punerea situatiilor dificile inaintea lui Hristos si primirea ascultarii de intelepciunea insuflata a duhovnicului.

Narcisistii...

...au relatii fragile cu ceilalti, intrucat egoul lor exagerat este extrem de ofensat la cea mai mica observatie. Chiar daca te exprimi cat se poate de decent, pe un ton rezonabil, si chiar daca esti obiectiv si corect in critica ta, se vor supara, vor da replici de genul "nu imi place felul in care spui asta", "nu ma respecti deloc". Daca e din biserica va incepe sa iti pretinda sa fii smerit si sa nu te indreptatesti in acuzatiile tale (juste dealtfel) si sa nu judeci.

Ei taie total legatura sau, dupa caz, pedepsesc prin comportamente pasiv-agresive (pun tacere, fac pe suparatii, fac diverse aluzii rautacioase) sau chiar agresive pe cei care indraznesc sa ii "insulte" astfel. Orice om care nu se investeste total in buna-dispozitia si succesul lor deranjeaza si este taiat de pe lista apropiatilor fara remuscari, intrucat ei cred ca li se cuvine totul din partea celorlalti.

Tot citesc...

...si ascult ytb despre narcisisti. Este efectiv o usurare pentru mine si ma ajuta sa inteleg anumite relatii disfunctionale pe care le-am vazut/avut de-a lungul vietii. Mi se pare extrem de important sa fie cunoscut acest tip de psihopatie, fiindca il regasim tot mai frecvent si mai complet ilustrat in caracterul oamenilor contemporani. Un prim pas este sa ii identifici in timp util, apoi sa stii cum sa gestionezi  raportul cu ei: cum sa ii eviti, cum sa le supravietuiesti, cum sa te vindeci dupa o trauma produsa de ei.

A intelege ca ei nu iubesc, nu au efectiv empatie ci doar mimeaza perfect este pentru mine o revelatie. Pana acum nu credeam ca exista asa ceva. Daca pornesti de la axioma asta le poti demonta mai usor masinatiunile mizerabile. 

Stiu ca e o postare care nu pare ca se asorteaza cu restul blogului, dar mie mi se pare un pericol necunoasterea fenomenului in calitate de crestin, fiindca tocmai printre oameni smeriti si empatici, dar creduli, isi gasesc cu predilectie victimele.

Pentru.

nu am avut rabdare, nici timp
pentru un temari adevarat

Ghe - ajutorul meu

...un targ caritabil de ornamente de Craciun de la scoala de la Grigo.

Odata...

...trecuti de perioada prunciei, in care sunt in deplina nerautate, copiii incep sa faca mici rautati. Incep  sa paseasca in lumea ispitelor si nu stiu daca e treaba noastra, a parintilor, sa ii judecam atribuindu-le etichete. In mod sigur le este folositoare o cenzura acolo unde ei nu si-o pot impune si o sfatuire repetata (adica iara si iara, de 1000 de ori, cu pace) pentru a le stimula constienta, ratiunea si intelegerea duhovniceasca.

Unii copii fac rautati in totala inocenta, mai ales pentru ca nu stiu sa estimeze toate efectele actiunilor lor si nu au exercitiul de a se pune in locul altuia. Ascultarea este un scut nepretuit pentru copii (ii fereste de multe accidente, dar si de lucruri stricatoare de suflet).

Tot in nevinovatie se incadreaza si lucrurile neplacute pe care copiii le fac fiindca Dumnezeu ingaduie aceasta ca parintii sa sporeasca in a cuprinde cu dragoste orice om. Sunt copiii - "lectie de iubire" care lucreaza la desprinderea parintilor de cele pamantesti si care se vor linisti prin minune dupa ce acestia isi insusesc ceea ce trebuie.

Altii au vadite inclinatii negative, au neajunsuri greu de dus pentru parinti. Unii explica asta prin transmiterea genealogica a dezechilibrului interior, prin lucrarea pacatelor parintesti (mai ales a celor din perioada conceptiei, gestatiei sau micii copilarii) in viata copilului. Pocainta specifica ("cu dedicatie") cred ca ar trebui sa extirpe stricaciunea.

Altora le da vrajmasul idei, speculand mintea lor slaba. Pe cei mici ii invrajbeste din nimicuri sau ii face sa intre in situatii periculoase. Celor mai mari le erodeaza increderea in dragostea si intelegerea parinteasca, insuflandu-i sa nege tot ce au primit de la acestia si lasandu-i ca pe niste copaci fara radacini.

Prin intermediul copiilor se razbuna adesea pe parintii care incearca sa duca lupta cea buna a nasterii de prunci. Asa ajung bietii sa se scarbeasca de familie si nu mai au nici tragere de inima sa munceasca. Rugaciunea este in acest din urma caz si arma puternica si leac tamaduitor.

Holul...

...de la intrare nu ar trebui sa interfereze cu traseele dintre camere, fiindca este un loc  in care temporar se aduna mult pamant de afara si intr-o casa cu trafic intens toata mizeria este numaidecat luata pe talpi si carata pe covoare. Nu mai spun ce bucurie este sa mai ai un bb care traverseaza zona in 4 labe si linge pe jos la minut. Acest detaliu spatial imi da mult de lucru si este, pe langa bucataria mica, unul dintre cele mai mari inconveniente ale apartamentului meu.
Deci, daca va proiectati vreodata o casa, tineti cont si de acest amanunt: antreul sa nu fie zona de trecere frecventa.

Unii sunt ...

...de parere ca daca ai prieten nu iti mai sta gandul la invatat. Probabil se verifica in cazul relatiilor toxice. Eu zic ca daca ai o prietenie care iti aduce bucurie si echilibru sufletesc atunci te poti ocupa linistita de munca intelectuala.

Ma bucur....

...sa gasesc vieti de sfinti citite pe ytb. Decat a asculta cu copiii povesti Electrecord, in ziua praznuirii sfantului mai bine facem cunostinta cu el asa cum ni-l prezinta Biserica in cartile ei.

Setea de supranatural care ii motiveaza pe copii sa asculte basme va fi in mod sanatos satisfacuta de auzirea minunilor savarsite de sfantul. Asa se imprietesc mai usor cu locuitorii ceresti, altfel le inteleg acatistele si isi deschid inima catre ei mai cu indrazneala.

Am facut...

... consiliu cu copiii cei mari si am stabilit ca pe viitor nu ii voi mai pune sa faca nicio treaba. In schimb astept din partea lor sa vina si sa spuna (daca au timp liber) "Mama, cu ce pot sa te ajut?".  Nu mai doresc sa faca ninic de gura mea, cu sila si cartire. A venit vremea sa isi cultive sentimentul de mila, sa isi dezvolte lucrarea libera a intrajutorarii.

In plus, voi reduce volumul de atentie si de ingrijiri acordate lor si ma voi orienta preponderent catre cei mici, care au si ei dreptul la o mama "de novo", nu la una epuizata de adolescenti problematici.

Le-am spus ca sunt constienta ca asa se pot strecura lenesii fara sa faca nimic, dar las judecata lui Dumnezeu asupra lor. Trebuie sa ma detasez.

De asemenea ma astept sa apara cand si cand crize functionale in universul nostru casnic. Nu-i nimic. Poate ele vor fi ocazia cu care cei mai impietriti sau mai lenesi se vor mobiliza. Cred ca Dumnezeu nu ma va lasa sa pier, chiar daca niciunul dintre ei nu ma ajuta.

PS sotul nu intra la acelasi regim😊. Cel care vrea sa fie mai mare sa slujeasca tuturor!

Ma cert...

...cu copiii mei mai mari. In procesul de reciproca slefuire mai ies scantei. Asta pentru ca uitam cate ceva fiecare: eu uit ca un copil nu e o jucarie turnata pe matrita gandirii parintesti, ei uita sa porneasca de la premise binevoitoare fata de apartinatori.

De fapt nu le pot numi certuri, sunt niste confruntari pe cat de solicitante,  pe atat de interesante, in care ii descopar tot mai profunzi, tot mai abili in comunicare si mai bine conturati ca personalitate. Regret cateodata ca nu sunt inregistrate ca sa le revedem impreuna mai tarziu si sa le comentam cu intelepciunea pe care o vom dobandi odata cu trecerea anilor (si ei, dar si eu).

Poate sunt o ciudata dar adesea simt in conversatiile noastre in scop educativ si o componenta mistica. E ceva din acel "nu va ingrijiti ce veti spune" din evanghelii. E o mirare in fata a ceea ce mi se da cateodata sa spun, a neasteptatei intorsaturi pe care o iau replicile si a deznodamantului situatiilor pe termen lung.

Am un feeling clar ca lucreaza Dumnezeu prin mine (cea fara de rabdare si grabnica la scarbirea de aproapele) pentru binele lor. Si e  frustrant sa vezi cum uneori isi inchid inimile...

Am primit...

...si ne place mult. E atat hazlie cat si plina de invataminte. Desi parintele a fost nevazator, perspectiva nu e deloc una trista, ci transmite un sentiment placut, tonic, de biruinta a echilibrului interior si optimismului asupra infirmitatii.
Nu scriu gen reclama pentru vreun beneficiu material, ci ca sa impartasesc si altora mici bucurii.

M-am derajat...

 ...fiindca in ultimul timp tot m-au  abordat cersetorii. Ma chinuiau gandurile ca toti sarlatanii cu scoala psihologica a vietii speculeaza ca "popa tre' sa dea". Nestiind pana unde poti merge cu milostenia fara sa gresesti nici in exces, m-am hotarat sa ma documentez. Citesc si ma sperii cat de departe sunt de ceea ce ar trebui sa fac.

Cadoul...

...de mos Nicolae a fost cate un ceas pt fiecare dintre baietii mici. Asta fiindca sunt obsedata de timp si de felul in care as putea sa transmit copiilor sa nu il iroseasca. De asta am si ales pt Ghe un ceas cu limbi: ca sa vada fizic cum trec secundele, minutele.

Le-am cumparat acum o luna si tot atunci le-au si primit, cu mentiunea ca sunt in contul Mosului. Bine am facut, fiindca atunci am avut bani si nu mi-a parut rau sa ii dau pe asa ceva. Acum insa avem cauciucuri de iarna la masini si fonduri doar pentru strictul necesar.

Altceva voiam sa scriu insa: acest cesulet a aterizat nu se stie cum in masina de spalat, a trecut printr-un ciclu de spalare si a iesit nevatamat de acolo. Chiar water resistant!

PS Azi a fost ziua pestisorului nostru, Niki: un an de la cumparare, still alive (tinut intr-un borcan ordinar, tratat cu multa neglijenta)

Cat de duhovnicesti...

...sunt copiii mei:

cei mici vor doar o singura rostire a rugaciunii inimii😅
Cei mari:
"Ce faci, mai, ca pe toti ne enervezi cu cate ceva?"
"Fac colectie de oameni suparati!"

Am inventat...

...noi substantive care ilustreaza renumita expresie "tipic, tipic si la inima nimic": psaltoholic sau, daca vreti, acatistoholic.

Desemneaza o persoana care nu poate intelege ca scopul ultim al vietii crestine nu este o nesfarsita rugaciune rostita si care dezvolta o adevarata adictie la practicarea formei exterioare a rugaciunii, fara sa se adanceasca prea mult si fara a face vreun progres inspre dragostea de aproapele, rabdare sau smerita cugetare.

Ca achizitie...

...personala in domeniul organizarii timpului am bucuria sa constat ca am fost consecventa in propunerea de a nu iesi cu bebelusul din casa dupa ce se intuneca si de a ma plimba cu cei trei copii mai mici la pranz, la lumina soarelui.
Poate suna banal, dar nu mi-a fost usor nici sa trec peste somnolenta de dupa amiaza, nici peste tentatia de a iesi la cumparaturi seara tarziu. La Anastasia am avut ajutoare copiii mai mari si am mai lasat-o cu ei acasa
daca am avut ceva de rezolvat. Daca ai alternative, nu e ok sa tarasti bebelusul dupa tine prin aglomeratii, asa ca vreau sa ma centrez pe nevoile ei, fiindca ea e cu adevarat dependenta de mine.

Sunt doua extreme de parenting al sugarului. Una care adora bebelusul rezumandu-si viata la slujirea lui (sterilizeaza cu ardoare tot ce atinge bb, sunt obsedati biochimic de diversificarea corecta, pe o raza de 100 de m toti vizitatorii trebuie sa poarte masti, daca doarme printisorul, tot blocul trebuie sa vorbeasca in soapta). Alta care il trateaza ca pe o forma vegetativa de viata care graviteaza in jurul distractiilor si activitatilor adultilor apartinatori: ii dau pizza la 8 luni, il lasa sa respire fum de tigara si aer infect din aglomeratii, il culca in zgomot de boxe sau la miezul noptii cand se termina party-ul colegului etc).
Intre cele doua directii trebuie facuta o medie prin care nici parintii sa nu cada in depresie de atatea restrictii, nici copilul sa nu fie privat de satisfacerea adecvata a nevoilor vitale.

Am ajuns...

...si fericita varsta (pe care nu speram sa o ajung) in care primesc pe wapp de la copii poze de genul😊

Cele care inotati in momente mai dificile nu va descurajati: va veni vremea cand cei care deranjeaza totul acum sa aranjeze lucrurile pentru voi...

Ieri...

...ne-am intalnit la mall cu o colega de-a lui Ionut. Ne-a facut poza fara sa stim si ne-a postat pe un grup al clasei cu comentariul "saru'mana tata si mama lu' Ion". De ce? "Ca sa faca misto" Bullying si discriminare.

Si alti copii de preot patesc asta: relateaza ca imediat ce spun ca tatal lor este preot au parte de rasete infundate din partea colegilor. Mai ales daca preotul respectiv mai este si purtator de reverenda, cu atat mai mult e prilej de zambete ironice cu subinteles.

Imi asum ca suntem diferiti de multime si copiii trebuie pregatiti din timp sa reziste acestor atacuri. Am consemnat asta din solidaritate cu toti "popii" minunati care nu se rusineaza cu Hristos inaintea oamenilor si isi marturisesc prin vesmant identitatea.

Cu mentiunea...

...ca toate familiile numeroase graviteaza undeva intre acesti doi poli, simt nevoia sa fac o diferentiere intre aceste tipuri familiale, fiindca adesea copiii mei au avut de a face cu tentative de discriminare pe motiv ca suntem 10 in familie. Bine, fiindca sunt copii isteti si sociabili s-au descurcat sa schimbe perceptia celorlalti.

Lupte...

...de gand din perioada alaptarii:
* sa imi schimb mentalitatea de om bolnav, muribund chiar, izvorata din felul in care ma simt adesea, cu una de om sanatos
* sa nu ma manii pe cei din familie care nesocotesc si ma priveaza odihna pe care as putea-o prinde cand sugarul doarme
* sa raman echilibrata in interior cand imi spune sotul cat e de obosit

Tuturor...

 ...ne plac bebelusii. In familiile numeroase acest lucru se transforma intr-o adevarata problema: una este sa te smotoceasca doar tata si mama, alta este sa devii jucaria tuturor si care cum trece pe langa tine sa te ciupeasca, sa te zgaltaie, sa iti respire in nas, sa te muste, sa scoata limba la tine, sa te arunce in sus, sa te tina cu capul in jos, sa te puna sa te strambi sau sa te gadile fiindca ai ras dragalas.

Mereu le atrag atentia copiilor mai mari sa observe daca bb participa cu drag la harjoana. Fiind fara aparare si fara posibilitatea de a se exprima verbal, copiii mici trebuie aparati atunci cand vedem ca nu se simt bine in compania fratilor mai mari prea iubitori. O joaca "binecuvantata" este aceea in care ambele parti se simt comfortabil.

Nu numai fratii sunt agasanti din punctul acesta de vedere, ci orice rude, cunoscuti, vecini, trecatori prea lipiciosi, care se sifoneaza daca incerci sa ii tii la distanta, dar se distreaza de faptul ca bebelusul se sperie de ei. Daca tot e distractie, sa ne distram toti, nu?

Unii sfinti spuneau ca toate acestea ar molesi sufletul copilului. Nu stiu cat de bazata e afirmatia asta, nu poti totusi sa cresti un sugar soldat si nu vad rostul inhibarii totale a interactiunilor fizice cu dragalasenia bebelusilor. Fiecare parinte sa isi foloseasca totusi atentia si discernamantul legat de acest aspect si sa puna limite acolo unde este necesar.

Fie dictat...

...de marketing, fie din pura preocupare pentru binele psihic al copiilor se vehiculeaza intens ideea purtarii bebelusului.

Toate stim ca nu este posibil sa porti copilul chiar tot timpul. Uneori te doare spatele, uneori doarme bine in pat dupa alaptare si nu are sens sa il deranjezi sa il montezi in sling, iar alteori nici el nu vrea, ci te impinge cu manutele ca sa il lasi mai liber. Pentru momentele in care nu ai alte ajutoare si chiar trebuie sa pleci de langa el sa faci ceva fara copil legat de gat, eu zic ca iti trebuie sa ai macar un minim dispozitiv in care sa lasi copilul in siguranta. Se poate si fara, dar e mai predispus la mici (sau mari) accidente. Cam asta e opinia mea.

Si eu am premergator, cu care Anastasia interactioneaza mai mult pe exterior, fiindca ii plac drumetiile de-a busilea😊

Fiindca...

...m-am saturat sa vad cum se impiedica la metanii candidatii la hirotonie, m-am gandit sa scriu online un mic secret de care, daca se tine cont, se elimina penibilul dintr-un moment de altfel mai mult decat solemn.

Tip: tine capul plecat mai multa vreme, pana indrepti cat de cat genunchii