Azi...

... am fost din nou nasa

As nota cateva idei care mi s-au parut utile si la care nu m-am gandit la primele mele fine, poate sunt de folos cuiva:

* chiar daca afara este cald, pregateste pentru copil si o paturica mai calduroasa, fiindca in biserica este mult mai rece

* ia trei "invelitori" : una de bumbac, foarte absorbanta in care sa il primesti din cristelnita si sa îl ștergi bine de apa, una in care sa tii copilul doar in Pampers pana este uns si apoi sters de Mir ca sa ramana pe ea eventuale urme fine, alta cu care sa il invelesti peste hainute si pe care o poti usor desface pt poze sau renunta la ea daca afara e prea cald.

*ia cu tine o pernita curata si subțire de burete ca acelea pentru scaunele de bucatarie, daca se poate de dimensiuni ceva mai mari, ca sa nu manevrezi bebelușul pe planul dur al mesei (paturicile obisnuite, mai ales cele de vara, parca nu mi se par suficiente pentru a face schimbatul hainelor comfortabil)

* sa ai la indemana un Pampers curat si servetele umede in caz ca micuțul are treburi mari de facut fix atunci (eventual si o punguta mica in care sa il izolezi pe timpul cat trebuie sa stea in biserica pana ajunge in gunoi)

* fii pregatita pentru momentul impartasirii si chiar si dupa cu servetele de hartie rezistente si absorbante care sa preia orice hipersalivatie sau regurgitatie, ca sa scapi de stresul de a se scurge pe haine (banuiesc ca am cititori initiati care stiu ce presupune acest incident) 

* daca bb plange, dupa cateva minute in care incerci fara succes sa il linistesti leganandu-l in diferite stiluri, renunta, ca sa nu te bâțâi penibil toata slujba si sa pari panicata de un plans normal de copil. Ingrijeste-te sa te rogi in taina pastrandu-ti pacea.

* pregateste-ti copiii mici spunandu-le ca vei tine in brate alt bebelus, ca sa diminuezi surpriza neplacuta pentru ei si sa eviti vreo criza de gelozie. 

Am citit...

... in comentariile voastre despre felul in care fratii mai mari primesc vestea unui nou copil in familie. Nici la noi entuziasmul nu a fost maxim, dar pot sa spun ca dupa venirea pe lume a bebelușului afectiunea a fost debordanta.

Felul in care cei mici reactioneaza poate fi influentat direct, prin educarea copiilor "pro-viata" de mici. Aici va puteti alege fie povestiri si jocuri, fie convorbiri tintite pe tema binecuvantarii pe care o reprezinta un copil pentru familie, despre cat de amuzanti si dragalasi sunt bebelusii sau despre cat de importanta este lucrarea aducerii pe lume a unui copil. E timp de pregatire psihologica pentru primirea noului membru al familiei pe toata durata sarcinii.

Modelarea unui raspuns pozitiv al copiilor fata de fratii mai mici se face si indirect, prin afisarea de catre parinti a unei atitudini pozitive, prin exteriorizarea a tot ce inseamna bucurie in viata alaturi de multi copii. 

Trebuie sa recunosc ca in primii ani de casatorie am fost cu totul straina de aceste cunostinte si probabil, daca ar fi fost numai inraurirea mea, copiii cei mari s-ar fi scarbit de viata de familie. Dumnezeu insa, in bunatatea Lui, i-a acoperit sa nu imi vada cartirea in toata hidosenia ei si mi-a ascultat rugaciunea de a vindeca in inimile lor ranile pe care eu din nestiinta si neputinta le-am facut. Asa se face ca in prezent toti isi doresc familie cu mai multi copii, iar cand vine vorba de a alege un stil de a vietui, prefera galagia si animatia casei pline de prunci (desi, paradoxal, inca se mai enerveaza pe neoranduielile facute de cei mici).

Daca aveti si alte idei sau recomamdari de jocuri si lecturi pentru atenuarea impactului venirii pe lume a unui fratior nou, le puteti impartasi in sectiunea comentarii spre folosul duhovnicesc al tuturor familiilor crestine. 

Ar fi...

... de dorit ca din frageda pruncie copilul sa fie zilnic partas la rugaciuni impreuna cu familia, ca sufletul sau curat sa poata simti dulceata nemateriala a momentului si sa si-o aminteasca peste ani. 

Disclaimer: si la noi exista discontinuitate in aceasta lucrare, dar inca nu m-am lasat pagubasa😊.

Intrerup...

... putin tacerea mea de sorginte minimalista 😊 pe blog fiindca simt sa manifest in spatiul virtual urmatoarea idee:

Oamenii ar trebui educati sa nu pupe sau mangaie cu sila bebelusii, iar mamicile ar trebui sa ii protejeze de aceasta neplacere. Punct.

In cautarea...

...simplitatii am incercat sa elimin pe cat imi permite situatia multi-taskingul, adica sa fac lucrurile pe rand, adancindu-ma in ceea ce am de facut si eliminand imprastierea gandului la alte proiecte. Scopul nu este sa fiu mai productiva, de asta are grija Dumnezeu, ci mai linistita si mai constienta de prezent.

De obicei in timp ce alaptam butonam pe internet in căutare de informatii sau scriam cate ceva. Mi-am dat seama ca pierd momente inegalabile de tandrete, de dragalasenie si prilejuri de a simti intens frumusetea vietii de mama, cu inima multumitoare fata de Dumnezeu pentru minunea pe care inca o am in brate. Vreau sa renunt macar partial la aceasta goana dupa eficienta care imi fura bucuriile prezentului.

Asa canta si ciripeste Sica la san😊

In afara...

... de suzete si biberoane, o alta categorie de obiecte specifice bebeilor pe care ai mei nu le-au acceptat sub nicio forma sunt bavetele.

Cele din imagine nu sunt cele pe care am incercat sa le folosec la Anastasia, ci sunt total nefiziologice comparativ cu ele. Cea de silicon e prea rigida si grea, cealalta deranjeaza in spate la gat prin nod/fundita. Am unele cu scai, croite la marea arta, moi si usoare, decupate anatomic pe langa gatut. Degeaba! Le respinge cu atata vehementa de zici ca vreau sa o spanzur cu ele.

Deznodamantul confruntarilor este hotararea de a sacrifica nspe body-uri de stat prin casa care au ajuns sa arate in partea din fata ca niste carpe de spalat pe jos (mai ales ca ai nceput sezonul capsunilor si cireselor).

Nu vreau sa o stresez peste masura pentru hainite, desi imi plac si mie fetitele care arata si prin casa ca niste papusele scoase din cutie😊

Bucatele...

... pentru Sica (capsuni + paine cu unt)

Primele...

...zile de bicicleta in jurul blocului au fost o adevarata bucurie pentru baieti. Nu mai reuseam sa ii mai bag in casa. A invatat si Ghe sa circule fara roti ajutatoare. Mai are ceva probleme la viraje, din cand in cand, dar e viteaz si nu renunta, nici nu plange la julituri. Ce ti-e si cu demnitatea asta: acum sta smirna si la dezinfectat, numai sa nu il retrogradez in ceata copiilor mici, "de tricicleta"!

Anastasia ar vrea si ea, dar deocamdata se multumeste cu o trotineta de prin vecini😊

Primul copil...

... l-am intarcat la 8 luni, fiindca ramasesem gravida cu al doilea si sarcinile mele au fost toate insotite de varsaturi aproape insuportabile. Al doilea, pe la 3-4 luni, fiindca am avut o cadere a imunitatii si m-am imbolnavit grav. Al treilea, pana pe la 10 luni, cand iar am ramas insarcinata. Al patrulea pana la un an cand suprarenalele mele au intrat in colaps si revenirea a fost foarte dificila, in ani de zile si niciodata totala. Urmatorii au fost alaptati pana la 1an si cateva luni (nu mai mult de 6). Desi am tinut mult la alaptarea prelungita ca idee, motivul pentru care i-am intarcat a fost ca nu mai faceam fata fizic lipsei de somn.

Nu am inteles niciodata de ce copiii mei au acest pattern ciudat de supt, in care dupa 1an incep sa suga obsesiv noaptea, parca mai insistent decat in perioada de alaptare exclusiva. Ei nu se resimt, fiindca dorm in timpul zilei cate doua reprize, dar eu nu imi prea permit. In fazele avansate nici nu mai pot adormi, chiar si cand toti sunt amabili si imi creeaza conditii.

De cateva luni m-a transformat si Anastasia in suzeta. Seara mananca, deci nu cred sa fie vorba despre foame. In timpul noptii ii mai dau si apa, deci nu de sete ma ronțăie. In loc sa fie o poveste de iubire, alaptarea mea sfarseste intotdeauna ca o lupta pentru supravietuire. Orice trezire din somn ma doare in toate celulele corpului. Mai ales noaptea, cand ratiunea mea nu e in forma, parca simt cum copilul vrea si ultima picatura de viata din mine si in loc sa ma intorc spre el cu drag, ca in pozele frumoase de pe internet, ma intorc iritata si cartind. La ceilalti copii cred ca eram mai tanara si mai in forma si nu ma resimteam psihic atat de puternic.

Cred foarte tare in beneficiile fizice si psihice ale alaptarii prelungite, dar se pare ca, in comparatie cu alte mame, care alapteaza cu aii si in tandem chiar, organismul meu are un oarecare handicap.
Deocamdata nu renunt, fiindca mai am rezerve, dar am o frica grozava de a infrunta din nou trairile de ultima suta de metri, de spoliere totala de nutrienti si odihna, fiindca sunt ca un soi de agonie lucida. Tot vorbesc cu Dumnezeu despre treburile acestea si nadajduiesc ca el sa imi echilibreze balanta si sa imi daruiasca intelepciune in hotararile mele.

PS. Nu va ganditi ca postul e de vina. Inainte de postul asta lung imi era mai greu trupeste. Iau suplimente minerale. Magneziul e prietenul meu😏

Cu un copil...

... doi, mai ai sanse de supravietuire in lupta pentru alaptare prelungita la cerere, chiar daca esti singura pe baricade. Intr-o familie cu nevoi complexe, daca nu ai sustinere de la fiecare in parte, daca nu ai intelegerea si colaborarea celorlalti, nu vei reusi, oricat de mult ti-ai dori. Asta pentru ca un bebelus alaptat cere timp si resurse vitale pe care nu ai de unde sa o iei, decat tot din fondul tau de sacrificiu, limitat si el de diversi factori. Cu cat ceilalti membri ai familiei ii preiau din grijile zilnice, cu atat mama va fi mai putin stresata si obosita si va putea sa dedice mai mult timp bebelusului.

Acest principiu nu este numai logic, el are o exactitate matematica, fiindca timpul obiectiv nu se dilata, variabilele fiind eficienta si energia personala.

In vreme...

...ce noi postim, copiilor mici le mai suplimentez cu alimente de origine animala. In perioada asta sunt in trend:
*oua fierte moi, doar cu paine sau dizolvate in ciorba de post
*sandvis cu branza Fagaras
*cubulete minuscule dintr-un fel de  sunca preparata tradițional de o mamaita de la parohie, de care am in congelator in cantitati industriale si care ii plac atat de mult bebelinei noastre incat le-am poreclit "bombonelele Tasicii".
In rest, completam cu fructe, cat ne-om mai permite.

Cu seringa...

... de Nurofen poti administra bebelusului orice alta suspesie/sirop, chiar daca flaconul original are lingurita sau capacel dozator. Asa e mult mai usor de controlat continutul in fata agitatiei copilului.

Ca sa se verse cat mai putin cel mai bine este sa pozitionezi copilul putin inclinat pe spate si sa administrezi doza fractionat, ca sa poata el prelua totul cu inghitituri mici, la interval de cateva secunde. Eventual poti dilua un medicament mai putin agreat cu un lichid gustos pentru bb.

Mi-ar fi placut sa existe dozatoare stil seringa din silicon, cu capat similar unei tetine, ca sa folosim si reflexul de supt al bebeilor foarte mici.

Prin...

...cartile de asceza, printre alte atrategii de pazire a linistii interioare, se pomeneste si de ferirea privirii de cele vatamatoare. Parintii duhovnicesti recomanda sa privim in jos, evitand contactul vizual sau "iscodirea" nefolositoare a altor chipuri. Avand in vedere ca suntem plasmuiti in asa fel incat expresiile faciale ale semenilor creeaza implicit in noi  un raspuns launtric, masura este cat se poate de justificata in cazul in care vrei sa dobandesti pacea inimii.
Gandul imi spune ca aceasta tactica de a nu privi la fata omului, cum o numesc monahii, ar putea fi eficienta si in cazul interactiunii  cu narcisistii, mai ales cu cei care practica metode mai subtile de tortura a victimei, fiindca elimina din start tot ce transmit ei negativ prin acest canal de perceptie reprezentat de ochi.

Am auzit recent un exemplu tipic de invinuire narcisistica si vreau sa il notez pentru o mai buna intelegere.

X hranea un bebelus. Y da indicatii precise: marunteste asta, nu ii da asa, fiindca nu stie inca sa muste cate putin si se ineaca. X nu respecta sfaturile, iar copilul ia o bucata mare de mancare. Y vine repede si incearca sa scoata din gura bebelusului, dar nu reuseste, ci bolul alimentar aluneca pe gat. Nu se intampla nimic grav in final, doar ca X striga: “Incompetento, nu poti sa ajuti copilul sa dea afara ceva din gura! " desi este evident ca mai incompetent este cine lasa copilul sa bage in gura ceva cu care se poate ineca.

Mi-e mila...

... de bietii copii, fiindca ei chiar nu se pot apara de raul pe care il primesc prin intermediul parintilor, precum si de copiii ascunsi in adultii deveniti parinti, dar inca nevindecati de traumele propriei copilarii.
Ma uit in oglinda vietiii mele si vad ca  nu m-am priceput intotdeauna nici sa ii imbrac sau sa ii hranesc cum trebuie, necum sa am purtarea potrivita la momentul potrivit. Dumnezeu cu mila...

Pentru cine...

... are in plan un copil, doi, gatitul cu copii mici in preajma nu este o problema de o viata. Sunt insa si femei care, pe langa faptul ca trebuie sa hraneasca toata familia, mereu au cate un pruncut, doi pe langa ele.
Cum se descurca? Greu...

Ori il plaseaza in grija cuiva de prin casa, si aici intra in discutie varsta si competenta ajutorului primit. Multe lasa copii mici cu alti copii, prelungind si fractionandu-si timpul de gatire ca sa verifice daca totul este in regula. E si acesta un mare stres fiindca pot aparea accidente. In plus, au de a face cu refuzul copiilor mai mari de a face pe dadaca, apar tensiuni si trebuie dusa munca de lamurire pentru a le obtine ajutorul.

Daca nu au chiar pe nimeni, tin piticii pe langa ele, cu jucarii, cu prezentarea sertarelor si obiectelor de bucatarie care sa ii distreze pentru o perioada (de care sa mai profite sa mai lucreze cate ceva la bucatarie). Si in acest caz trebuie atentie (obiecte contondente, casante, detergenti, chestii fierbinti) si preventie (trebuie organizat spatiul ca sa nu iti complici singura existenta, ci sa fie cat mai sigur).

Slingul, premergatorul, tarcul, sunt optiuni de scurta durata, in timp ce a gati si a lasa curatenie in urma dureaza ore. Eu prefer varianta din imagine, care mi se pare mult mai interactiva si stimulativa pentru copii. Dupa caz pot si ei pipai si chiar linge anumite ingrediente.

Nu mai povestesc ca intre timp ce ai de muncit in bucatarie, programul de masa si scaun al sugarilor se desfășoară în paralel.

Asa se face ca viata de zi cu zi a celor ce "stau acasa" poate fi foarte solicitanta. Toate trecem prin asta, doar ca la unele devine un fel de neverending story, pe masura ce arborele familial se ramifica tot mai mult. Nu suntem niciuna superwoman, nu va complexati. La toate care suntem singure ne ies peri albi pe tema asta, numai ca unele recunosc si altele nu.

Cu Dumnezeu inainte! 

Ca sa ii completam...

... pe astia cu "still face experiment" va fac si eu o intrebare:

Cam asa se simt si bebeii cand stam cu ei formal, dar atentie acordam doar telefonului mobil.

Stiti...

... ce zic 😊?

Cand tii...

... mortis sa fie si Ghe in poza de ziua lui bunicu:

La gat: 

margele de dentitie primite ca sa le roada Anastasia cat sta in brate la mine

Mi-a placut ideea cu

 tortuletul problema cu varstele 

celor doi sarbatoriti

68+32=100

Am o mare...

...bucurie: eram programati pe 30-31 ian la operatie la oftalmologie pentru Anastasia (obstructie canal lacrimal) si cred ca s-a rezolvat.
Simptomatologia consta in acumularea unei cantitati considerabile de secretii purulente pe traseul infundat, bombarea acestui chistulet sub piele in unghiul intern al ochiului. La presiune digitala se elimina pana la 1ml puroi din ochisorul bolnav. O masam de 4-5 ori pe zi si deja ne pierdusem orice nadejde ca simplul masaj va rezolva ceva. Are deja 9 luni...

Minunea s-a produs intr-o seara in care noi, parintii, eram pe la Elena, iar Anastasia a rămas cu Iuliana. In momentul in care a incercat sa o curețe la ochi, a apăsat puțin mai tare, de sus in jos si a simtit ca un cracment. In clipa aceea singurul ei gand a fost: "Mamaaa, nenorocii fata😯"
Nu ne-a spus nimic pana cand nu a auzit de la mine ca toate sunt bune si frumoase si ca poate chiar si-a revenit canalul. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Daca tipa...

...copilul nu isi dezvolta plamanii.
 Era totusi un gand psihoterapeutic pentru bietele mame de altadata. Viata era foarte grea comparativ cu ce experimentam noi  astazi: saracie, mizerie, munca fizica grea, copii multi, barbat, animale, toate treceau prin mana femeii. Plansul copilului te innebuneste, dar ele nu isi permiteau sa innebuneasca sau sa cada in depresie. Ca sa reziste in conditiile date le trebuia sa "umble" putin la perceptie, sa vireze putin spre optimism. De aici si confectionarea acestei ipoteze de puericultura de sant. Atat cat nu cadeau in nepasare fata de nevoile copilului, le prindea bine ca atunci cand nu aveau incotro si audiau zbierete neostoite, prin acest gand linistitor sa ramana "zen", cum zic smecherele contemporane, vedeale-as acu' 100 de ani in casa de pamant cu 10 plozi dupa ele😊 (asta e binecuvantare, nu altceva)