Manipularea...

... prin cuvant nu este ceva nou in istoria omenirii. Diferenta este ca in zilele noastre, prin retelele de socializare, mesajul ajunge la mult mai multi oameni deodata.
Poti fi manipulata si in postura de mama, in special datorita faptului ca nu mai exista legatura aceea de incredere intre generatii si ca tinerii nu mai au contact nemijlocit cu felul in care apar si se cresc copiii in familie, ci se inspira din carti.
Daca vrei o familie deschisa vietii, fara anticonceptionale si avort, multe din articolele presei mainstream in materie de parenting nu sunt pentru tine. Foloseste-ti vigilenta si inteligenta, depisteaza sloganul folosit in scop comercial.

Observa unde se profita de anumite patimi firesti, cum ar fi mandria ("Fii puternica!""Orice copil este un geniu"). Uneori se speculeaza dorinta fireasca a parintilor de a creste pruncul in cele mai bine conditii ("daca vrei un copil fericit..." normal ca vreau, cine nu vrea?) Alteori se accentueaza conceptia falsa ca poti face orice, numai sa vrei, ca totul e un blocaj psihic ("naste cum simti" - ok, dar am o conformatie sau o patologie asociata care nu imi permit sa nasc cum simt eu ca as vrea)

Una dintre capcanele textelor de parenting este ideea ca tot ce te chinuie in materie de crestere a copilului este TEMPORAR si trebuie sa induri cu stoicism toate, fara sa modifici ceva din tabloul mamei perfecte care iti este vandut. Iti spun ca poti linistita sa te preocupi si de starea ta de bine, fiindca mai mult ca sigur epopeea nasterii de prunci nu se termina la primii doi copii pentru tine si daca nu te ingrijesti si menajezi, poti claca. Faptul ca ai ajuns sa citesti despre bebelusi denota ca nu esti o nepasatoare, ci o mama preocupata de binele copiilor ei. Preocupa-te deci si de binele viitor al tuturor oamenilor pe care ti-i va mai da in grija Creatorul si asigura-te ca nu ajungi epiizata fizic si psihic pe altarul unui principiu de parenting: cand nu mai poti, fa exceptiile care crezi ca te ajuta, fiindca "temporarul" lor te poate tine pana la menopauza.

Un ultim aspect asupra caruia vreau sa ma opresc este exagerarea pe care o percep in evaluarea impactului psihic al parintilor asupra copiilor. Noi nu suntem niste roboti care emitem numai semnale pozitive. Fara îndoiala ca el exista si ca trebuie sa te lupti sa fii cat mai echilibrata, dar cel mai prost lucru pe care il poti face cand ai caderi emotionale si te manifesti in prezenta celui mic este sa le adancesti cu deznadejdea gandului ca ti-ai afectat pe viata copilul. Atentie, gandul acesta e bun inainte de a face crize de plans sau
 de nervi. Dupa ce faptul e consumat, concentreaza-te cum sa te reabilitezi si pune in inima ta amintirea rezilientei naturale cu care Dumnezeu a inzestrat copiii, uitarea lor grabnica si veselia lor caracteristica.

Vreau sa ramai cu ideea ca nu este sanatos sa ajustezi viata unei familii cu multi copii cu teoriile emise de familisti cu alte convingeri. Daca iti plac anumite aspecte, te poti insipra fara a le transforma in standarde rigide, le poti adapta modelului tau familial avand grija sa nu te alegi cu mai multe frustrari decat satisfactii.