...vietuirii noastre pe pamant este dobandirea Duhului Sfant. Avand in minte acest dreptar, crestinii trebuie sa isi defineasca propria viziune despre munca si sa o dozeze corespunzator. Scriu aceste randuri ca sa imi inviorez discernamantul si sa mai atenuez putin valul de standarde si nevoi inchipuite prin care duhul lumesc fura linistea in care am putea simti temeiul duhovnicesc al sarbatorii de maine.
Stricatoare de suflet e si "trandavirea cea rea" dar si obsesia muncii asidue fara proiectie spirituala. Dupa cum lenevirea nu se poate integra in portretul crestinului cumsecade, nici filosofia de viata a workaholicului nu e compatibila cu ceea ce nu invata Biserica despre o vietuire echilibrata si mantuitoare.
In Scriptura se vorbeste despre castigarea painii cu sudoarea fruntii, dar ce este mai mult decat atat nu isi are rostul in context evanghelic. Avem ziua de odihna, un timp randuit pentru cautarea celor netrupesti, fiindca sufletul se odihneste numai in Domnnul. Mantuitorul da exemplul crinilor care "nici nu torc, nici nu tes" ca sa intelegem cat de vatamatoare e grija excesiva pentru nevoile zilei de maine. Iarasi, daca ne raportam la varfurile ascetice ale ortodoxiei vom vedea ca pentru ei munca nu era decat un mijloc de subzistenta si de tintuire a mintii la ceva folositor dupa ce obosea cugetand la cele inalte. Avem exemplul Martei si al Mariei si aprecierea vadita facuta de Hristos special consemnata de evanghelisti ca sa fie totul foarte clar despre cat valoreaza stradaniile pentru trup.
Indiferent ca este fizica sau intelectuala, munca il ajuta pe om in masura in care il zideste si sufleteste. Implinirea si reusita in viata sunt atestate de bucuria si pacea din suflet si de comorile duhovnicesti agonisite de fiecare in vistieria inimii. Superficiali fiind, tindem sa valorizam oamenii prin prisma a ceea ce produc muncind, uitand ca toate acestea "pamant sunt si in pamant se vor intoarce", dar fiecare om este nemuritor si valoros in sine ca purtator al chipului lui Dumnezeu.
... ai chef sa faci curatenie, te poti incuraja si motiva privind asa ceva. La noi nu prea se mai pune accentul pe educarea fetelor pentru a fi bune gospodine, ba ar parea chiar penibil multora sa postezi video despre aceste preocupari pentru munca "de jos".
In general lucrurile evolueaza in detrimentul asezarii de odinioara a familiei si caminului, asa ca putinele care nu consideram indeletnicirea curatarii si ordonarii casei degradanta pentru diplomele pe care le avem in CV sau pur si simplu nesuferita trebuie sa ne invioram comunicand (fie si online) cu surse informationale care ne hranesc in acest sens.
As face un indemn, fiindca la crestini orice demers superficial este fara valoare: fa curatenie si ordine din interior spre exterior, incepand cu tine insati, cu gandurile, emotiile, programul, alimentatia si vestimentația ta, apoi te poti ocupa de casa si familie, si dupa aceasta de altii! Cum vei aduce pace, lumina si bucurie in viata altora, daca tu insati esti in dezechilibru, dezorientare si intuneric?
... in comentariile voastre despre felul in care fratii mai mari primesc vestea unui nou copil in familie. Nici la noi entuziasmul nu a fost maxim, dar pot sa spun ca dupa venirea pe lume a bebelușului afectiunea a fost debordanta.
Felul in care cei mici reactioneaza poate fi influentat direct, prin educarea copiilor "pro-viata" de mici. Aici va puteti alege fie povestiri si jocuri, fie convorbiri tintite pe tema binecuvantarii pe care o reprezinta un copil pentru familie, despre cat de amuzanti si dragalasi sunt bebelusii sau despre cat de importanta este lucrarea aducerii pe lume a unui copil. E timp de pregatire psihologica pentru primirea noului membru al familiei pe toata durata sarcinii.
Modelarea unui raspuns pozitiv al copiilor fata de fratii mai mici se face si indirect, prin afisarea de catre parinti a unei atitudini pozitive, prin exteriorizarea a tot ce inseamna bucurie in viata alaturi de multi copii.
Trebuie sa recunosc ca in primii ani de casatorie am fost cu totul straina de aceste cunostinte si probabil, daca ar fi fost numai inraurirea mea, copiii cei mari s-ar fi scarbit de viata de familie. Dumnezeu insa, in bunatatea Lui, i-a acoperit sa nu imi vada cartirea in toata hidosenia ei si mi-a ascultat rugaciunea de a vindeca in inimile lor ranile pe care eu din nestiinta si neputinta le-am facut. Asa se face ca in prezent toti isi doresc familie cu mai multi copii, iar cand vine vorba de a alege un stil de a vietui, prefera galagia si animatia casei pline de prunci (desi, paradoxal, inca se mai enerveaza pe neoranduielile facute de cei mici).
Daca aveti si alte idei sau recomamdari de jocuri si lecturi pentru atenuarea impactului venirii pe lume a unui fratior nou, le puteti impartasi in sectiunea comentarii spre folosul duhovnicesc al tuturor familiilor crestine.
... sa o termin anul asta. Ritmul in care progresez cu lucrul de mana e un marker fidel al timpului meu liber ☺️
... situatiile in care apar probleme de sanatate in familie, perioada in care primii doi copii sunt mici este perioada cea mai solicitanta din viata de mama, atat fizic, cat mai ales psihic.
Chiar si cele care nu au primit niciun ajutor in cresterea copiilor si nici nu asteapta vreunul, pot avea la al treilea copil o surpriza placuta din partea copilului mai mare, fiindca de obicei el este dornic sa se implice in ingrijirea bebelusului si, cu putina indrumare, poate fi de un real folos. Nu trebuie subestimat confortul pe care il aduce degrevarea de micile sarcini pe care el le poate indeplini: sa aduca un scutec, o hainuta sau o crema pt fundulet, sa supravegheze bebelusul 1-2 minute, sa ii amuze cu jocuri simple pe fratii mai mici.
Un avantaj in plus ar fi acela ca mama intra de data aceasta mai usor in rutina vietii cu cu nou bebelus, nu mai are atatea nelamuriri si spaime ca la inceput. Este mai sigura pe ea in tot ceea ce face ca mama si stie in mare cam la ce sa se astepte in fiecare etapa a vietii sugarului. Nu se mai alarmeaza la fel nici in cazul micilor incidente ale copilasilor, de genul cucuielor sau degustarilor de pietre si talpi de papuci. Nu mai e preocupata in aceeasi masura sa il dezinfecteze intempestiv sau sa il schimbe obsesiv la cea mai mica pata pe tricou ca sa arate ca bebelusii din reclame. E per total mai echilibrata pentru simplul fapt ca stie din experienta ca nu va dura o vesnicie pana cand se vor termina toate micile neplaceri si se va bucura altfel de dragalasenia pruncului.
Orice inceput e greu, dar a fi deschizator de drumuri pentru dezvoltarea propriei familii este cu atat mai greu cu cat in zilele noastre lupta vazutilor si nevazutilor vrajmasi este mai apriga si oamenii mai lipsiti de darzenie.
Cele care aveti mai mult de doi copii puteti impartasi in mod constructiv in comentarii experienta voastra ca sa le imbarbatam impreuna pe surorile noastre aflate la inceput de drum si poate descurajate in lupta cu ispitele care erodeaza familia crestina.
... de care sunt din ce in ce mai convinsa si a carui realizare de o importanta colosala tine de noi, mamele generatiei de astazi. Masura in care constientizam ca parintii de maine sunt copiii nostri de azi si modul in care insistam pe formarea lor pentru o casnicie armonioasa sunt factori decisivi ai pacii si echilibrului pe care le vor trai in casele lor.
...cum faceti voi ciorba de peste, dar eu, in perioada asta adaug in ea icre de crap. Cumparam pestele intreg (de la particulari, cu 15 lei/kg) si cand il sectionam "recoltam" un castron mare de icre proaspete. Salata de icre nu fac decat din icre de la pescarie, fiindca imi este teama de infectii (desi am inteles ca nu crapul este cel mai riscant peste) asa ca le prefer preparate termic. Mai demult le prajeam, dar nu mi se pare cea mai sanatoasa varianta, deci le adaug la sfarsit ca pe galuste in ciorba facuta din capetele crapilor (poate si vreo doi-trei carasi, pentru o aroma mai intensa).
PS Eu nu dezosez pestele, fiindca nu sunt adepta gatitului migalos. Fierb mult timp (ore) in apa multa (cu putin otet) pana isi lasa tot gustul, apoi strecor acea zeama in alta oala si fierb in ea legume+verdeata+icre.
...adevarati sunt oameni in cautarea unei imparatii care nu este din lumea aceasta, oameni care iubesc si pretuiesc in primul rand cele duhovnicesti si pentru care porunca iubirii evanghelice este modelatoarea relatiilor interumane.
Bineinteles, ei nu se inchipuie ca sunt ingeri in trup si nu sunt atat de rupti de realitate incat sa creada ca totul se savarseste din rugaciune, direct de la Dumnezeu. Poarta de grija cu responsabilitate de cele materiale, isi cunosc propriile limitari venite din partea trupului si nu le neaga cu ipocrizie. Atat doar, ca ei supun cele trupesti celor duhovnicesti, taind deliberat orice lucru simtit care le aduce vatamare sufleteasca.
Cunoscand toate acestea, se poate imtelege de ce pentru ei nu au sens casatoriile de proba sau divorturile frivole pentru vreo "frumuseste straina". Cei mai imbunatatiti, care au lucrarea launtrica a atentiei la miscarile inimii, vegheaza chiar si asupra gandurilor (antrenandu-se inca dinainte de a fi casatoriti si continuand apoi toata viata) ca nimic intinat sa nu le patrunda in suflet si sa strice legatura scumpa a dragostei, cea intarita de Insusi Domnul in taina cununiei.
