In varianta intai, in afara de ameteala caracteristica oboselii cronice, care este un simptom subiectiv, mai am o serie de manifestari exterioare cu impact asupra celor care ma inconjoara:
-ma retrag oarecum din interactiunile obisnuite cu fiecare copil, lucru care ii face sa se simta mai nebagati in seama si sa fie mai dificili
-nu sunt foarte disponibila nici ca intimitate, ceea ce imi afecteaza jumatatea de cuplu (care nu traieste simultan aceeasi schimbare interioara ca mine) si ii solicita rabdarea si intelegerea
-am vazut mame care alapteaza in tandem, dar eu nu suport sa ma atinga copilasul mai mare in timp ce alaptez
-solicit sa fiu suplinita la treburile casnice mai mult decat de obicei si aman cateva luni tot ce nu este urgent (gen spalat geamuri, lustre).
-restrang ca numar iesirile cu familia si impun distante scurte si timp scurt pentru ele
-gatesc strictul necesar, nu ma risipesc in deserturi, pizze si conserve facute in casa
-sunt mai irascibila si pun reguli mai aspre pentru pastrarea unui interval de liniste in care sa pot dormi dupa-amiaza
-sunt mai neglijenta prin casa cu aspectul meu exterior, ceea ce regret, fiindca amintirea unei persoane are si o intensa componenta vizuala
-nu mai simt aceeasi pasiune pentru hobby-urile obisnuite, mi se par consumatoare de timp si atat.
Eu mai intru și pe pilot automat :))).
ReplyDeleteDin fericire, Simion a început sa mănânce ca un copilaș, are aproape 3 mese pe zi. Dar nu mereu. Sunt zile in care vrea doar tzatziiii, tzatztii, tzatztii... Câteodată îmi vine sa ma urc pe pereți. Nu mai suport nici hainele pe mine :d. Ma ustura "ficătzii" de la cât suzeteaza :)