Post negru

Eu as lua-o progresiv, pentru a imblanzi criza de acidoza... Ce-i drept, nu ma preseaza timpul, ca pe altii, mai grav bolnavi

HOLISTICA | Postul, o noua terapie (documentar) from Holistica on Vimeo.

De vreo saptamana ...

...ne distram cu o viroza digestiva a carei manifestare principala e diareea. Chiar si dupa ce am trecut de faza acuta am ramas cu un tranzit accelerat. Din cauza asta unii dintre copiii mari nici  nu au putut merge la biserica.

La noi bisericile nu au ca anexe niste wc-uri decente pentru credinciosi. Este cate o cabina din aceea albastra in apropiere, dar acolo e ingrozitor de murdar. Cine vine dis de dimineata la slujba sta duminica la biserica vreo 4 ore. In rastimpul asta, mai ales daca ai ceva probleme, se cam simte nevoia unei vizite la toaleta.

O alta "anexa" a carei nevoie am simtit-o, mai ales pe vreme urata, ar fi un spatiu in care te poti retrage cu copiii mai mici care plang/tipa la slujba sau care au nevoie sa fie schimbati. Tot acolo s-ar putea parca si carucioarele fara sa incomodeze pe nimeni.

E usor de zis, dar mai greu de pus in practica. E nevoie de spatiu, de fonduri si de personal care sa se ingrijeasca de toate astea.

De Halloween...

... nu trimit la scoala/gradi copiii mai mititei. Restul sunt destul de maturi sa nu participe la mascareala generala in niciun fel. Fetele mari sunt la un liceu select si cadrele didactice de acolo nu se preteaza la astfel de activitati extracuriculare, ba chiar limiteaza tendintele unor copii de a iesi in evidenta prin tinute horror.

Nu sunt de acord nici cu costume fara tenta malefica fiindca nu vreau sa marcam evenimentul prin nimic deosebit. De ce sa ne imbracam festiv? Daca pentru noi este o zi ca oricare alta, trebuie sa marturisim aceasta comportandu-ne obisnuit.

Nici macar dupa bannere antihalouin nu ma dau in vant. Denota prea multa importanta acordata unui subiect care nu are ce cauta in viata unui crestin.

Cu cat ne poluam mintea mai putin cu ganduri si imagini urate, cu atat mai bine. Sunt de principiu ca e mai bine ca mizeriile sa ramana acoperite.

Ce mai desenam...

Am avut pe acasa niste afise de la o conferinta ASCOR pe care copiii le-au lipit in zona. Le-a analizat putin impreuna si Gheorghita a fost foarte impresionat. De atunci mazgaleste intr-una foi A4 si se lauda ca face afise :)

Mici

reteta

Saptamana asta am incercat sa fac mici, dar nu mi-au iesit nici pe departe ca in comert (probabil lipseste elementul cheie numit glutamat). Semanau mai mult cu niste parjoale bulgaresti. Data viitoare ii fac mai iuti si pun si boia dulce. Chimenul il scot, caci nu le place copiilor. Unii sunt prajiti pe griller electric, altii (mai reusiti) pe friteusa la aragaz.

În serile lungi...

...de toamna ne mai recreem cu cate un "teatru de papusi"

In cazul de fata Ecaterina a improvizat o sceneta cu ratuste (eu nu cred ca as fi reusit sa fiu atat de inventiva si spontana) Am renuntat la cortina fiindca e greu de pus pe scaune vreun cearceaf si mi se pare si ca se face mai mult deranj.

Sindromul temelor...

...la prescolarul cu frati scolari :))

Autoarea eseului din imagine e Elena. Nu e singura foaie muncita in felul asta. Ma intreb unde dispare constiinciozitatea innascuta dupa ce intra copilul la scoala. Nici primele mele fete, care erau ff silitoare nu scriau in clasa intai pagini intregi de semne grafice benevol.