❤

Daca este cineva...

...care ma poate face praf in lumea asta, atunci e vorba de unul dintre oamenii de care sunt legata cu iubire mai multa: sot, copii, parinti. Mereu m-am intrebat cum pot sa imi anihilez aceasta vulnerabilitate fara sa imi inchid inima catre ei si cum sa fac sa fiu detasata, sa nu ma tulbur cand vreunul dintre ei (prin ceea ce face sau pateste) ma raneste cu sau fara voie.

Raspunsul (pe care ma vad neputincioasa a-l pune in practica) ar fi sa ma centrez doar pe ceea ce am de daruit acestor oameni, sa nu astept nimic in schimb (desi in acest caz mi se pare absurda alegerea vietii de mirean casatorit) si sa deschid ochii spre vederea si acceptarea voii lui Dumnezeu, Care in lucrarea Lui pentru sufletul meu ingaduie sa traiesc anumite incercari.

Mare provocare...

...in "cursa" pentru mantuirea sufletului este sa traiesti cu un suflet hipersensibil. Din cauza multor jaloane pe care ti le pune pe traseu iti poate parea chiar neasuferita impreuna-vietuirea cu un astfel de om. Cred insa ca daca din dragoste (pentru Dumnezeu, caci de om ti se face lesne lehamite) te silesti sa nu il ranesti ti se va socoti ca o mare nevointa duhovniceasca.

Am impresia...

...ca in zilele noastre vrajmasul a construit prin oamenii care ii deschid usa inimii lor o falsa descriere pentru "dreapta socoteala" de care vorbesc parintii bisericii. Ei confunda grav discernamantul duhovnicesc cu starea de a fi caldicel si considera a lucra cu jumatati de masura in ceea ce priveste mantuirea ca pe un semn de mare intelepciune. Compromisurile reprezinta pentru ei calea de mijloc, iar sminteala este dezaprobarea oamenilor din afara oricarei randuieli bisericesti fata de stilul de viata crestin autentic.

Pentru a intelege mai bine toate acestea va recomand cu caldura Vietile Sfintilor precum si carti scrise de autori canonizati. Veti vedea cat de lipsiti de discernamant si de toleranta erau adevaratii iubitori de Dumnezeu.

Filmulet...

...amuzant dar si emotionant pe care l-am vazut cu copiii si ma gandesc sa il fac cunoscut si altora😊

Nu e ok...

...sa tii la cineva doar in masura in care face impresie buna in societate si e o cinste pentru tine sa te afisezi cu el. Omul nu este un accesoriu al tau si e firesc sa te doara neputintele lui, nu sa te dezici de el daca nu e bine vazut de lume. Se intampla asta nu numai in prietenii superficiale, dar si in familii, intre soti sau intre parinti si copii. Asta fiindca e greu sa ni-i asumam pe ceilalti, mai ales cand neajunsurile lor ne pot atrage si noua o caracterizare negativa.

O alta neoranduiala pe care am vazut-o este insensibilitatea fata de om corelata in mod penibil cu sensibilitatea fata de imaginea publica: "Nu mai urla, ca ne aud vecinii" In momentul in care omul din fata ta urla, e clar ca e intr-o suferinta, iar tie iti pasa mai degraba de gura lumii, in loc sa fii preocupat de durerea lui si sa te gandesti cum ai putea sa il ajuti. Ca si cum un medic, in loc sa dea primul ajutor, ar veni sa imbrace victima in haine mai elegante.

Cu siguranta nu pledez pentru a nu fi atenti sa nu se faca sminteala, dar punctez situatii in care dragostea de aproapele trebuie sa primeze in fata iubirii de slava desarta.

Am o retinere...

...in ceea ce priveste rugaciunile de cerere catre sfintii mucenici. 

Gandindu-ma la chinurile rabdate de ei, la curajul si barbatia lor, ma simt prost sa ii rog pentru alinarea durerilor mele penibil de usor de dus, sa le marturisesc temeri venite din lasitate si sa cer implinirea dorintelor mele poate mult prea lumesti.

 Relatia mea cu ei e mai mult una meditativ-admirativa, pricina din care apropierea sufleteasca e cumva umbrita de sfiala de a ma deschide fata de ei cu toate ale mele...

Omul...

...nu e rezumatul a doua note, cele de la evaluarea nationala. Ele reflecta atat pregatirea elevului la romana si matematica, dar si felul in care o poate el valorifica sub influenta factorilor fizici si psihologici ai momentului. Cel mai puternic impact insa, deasupra tuturor supozitiilor si asteptarilor omenesti si dincolo de parutele greseli din neatentie, este ceea ce randuieste Dumnezeu pentru cei 4 ani care vor urma.

Tot...

...obisnuiesc eu sa imi fac autoanaliza pe diverse teme, asa ca m-am gandit sa va spun si voua de ce nu mi-a mers bine cu alaptarea la copiii anteriori.

Aveam mult mai putin ajutor decat de data asta, drept pentru care eram nevoita sa le intrerup ziua suptul mult mai des. Laptele fiind mai consistent spre sfarsit, cand se mai goleste sanul, copiii mei ziua sugeau pe apucate un lapte mai diluat. Noaptea ma aveau la dispozitie si profitau de ocazie, dar eu ajungeam mai curand la epuizare din cauza nesomnului.

M-a dezavantajat enorm firea mea agitata, perfectionista, panicoasa. Sunt mult mai calma si mai detasata de nimicurile vietii decat la tinerete. Cred linistea interioara e indispensabila pentru bunul mers al alaptarii. Altfel te consumi pe emotii negative si blochezi circuitele pentru tot ce inseamna dezvoltare in viata ta.

Nici acum nu sunt foarte consecventa cu suplimentele alimentare, dar simt diferenta atunci cand le iau. Ma rezum la magneziu cu B-uri, polen, plasma Quinton si am grija sa beau multe lichide in general (mai ales la prima ora). La inceput am baut ceai pt stimularea lactatiei, doar un pliculet pe zi, iar apoi mi-am luat niste pudra de schinduf, care si acum e aproape intacta.

Ma intreb...

...daca simplul fapt de a semnala aspectele negative (intr-o societate sau in atitudinea cuiva) duce la o vindecare mai grabnica a situatiei decat acoperirea lor cu tacere.
Daca ar functiona analogia cu un abces, atunci simplul fapt ca dai in vileag ceva care e in neregula ajuta foarte mult.
Cateva lucruri imi sunt clare:

• efectul benefic maxim il obtii daca secondezi criticismul cu rugaciunea 
• conteaza enorm motivul pentru care descoperi rautatea respectiva, sa nu ramana o simpla cleveteala
• pe cat se poate e bine sa nu dai nume, sa nu defaimi un om ci mai degraba un tip comportamental 
• sa fii cu bagare de seama cui spui, ca sa nu se sminteasca ci doar sa invete ceva despre viata sau sa se autocorecteze, daca e bine intentionat
• Scriptura insista pe rabdarea nedreptatii. Totusi, metaforic vorbind, daca tu ai calcat intr-o mizerie mi se pare ok sa o semnalezi ca sa se fereasca altii
• in functie de interlocutor si de tonul discutiei poti vorbi cu "durere si dragoste", poti satiriza sau folosi anecdota

Sa completez cu niste exemple de pamflet intr-o forma de prezentare usor digerabila pentru tinerii contemporani, a caror intelegere nu necesita studii aprofundate  de filosofie😊

Sincer...

...ma intreb daca de-a lungul veacurilor natura umana s-a modificat structural, daca altfel e lupta cu patimile astazi decat in timpurile stravechi si daca altele sunt inclinatiile sufletesti ale omului cazut decat pe vremea in care se scriau patericele si filocaliile. Daca da, cum ar trebui sa ne raportam la vechile scrieri? Daca nu, de ce majoritatea covarsitoare din biserica traieste ca si cand acestea sunt complet anacronice?
Societatea s-a schimbat, instruirea intelectuala e oarecum mai larg raspandita, se insista pe autocunoastere emotionala, alimentatia e altfel, relatia parinti-copii si cea intre soti presupune mai multa libertate si independenta decat in vechime. Cum sa ne sfintim viata in vacarmul marilor orase? Ne mai ajuta lecturi despre cum se derulau lucrurile in pustie? In ce masura ne pot inspira vietile mucenicilor cat timp nu e prigoana?

Eu simt ca omul este acelasi de-a lungul veacurilor si chiar daca se mai schimba contextul istoric strategia luptei duhovnicesti trebuie aplicata in egala masura atunci ca si acum. Cred ca lecturile vietilor martirilor sau cuviosilor au in continuare un rol formator daca sunt receptate in duh, nu in litera. Ramane o provocare pentru inteligenta fiecaruia sa ajusteze informatia ascetica la situatia concreta in care isi deruleaza existenta si sa invete sa aduca in planul prezent curajul si marturisirea credintei ca in primele secole crestine.

Pentru toate...

...care ne smiorcaim ca de cand avem prunci nu ne putem nevoi ca la pateric, nu putem ceti in tihna un acatist si nici macar pe metanie nu mai avem liniste, ci toata ziua griji, treburi si osteneala pentru copchii😊, am primit un raspuns scurt si cuprinzator din vietile sfintilor (Paisie cel Mare)

"Mai stai...

... draga si tu de vorba cu baiatul nostru. E si el adolescent si altfel discuti cu el ca barbat despre problemele specifice varstei"

"Cum iti place tie sa ne coordonezi pe toti! Poate vrei sa imi spui si ce tema sa abordez  si ce cuvinte sa folosesc in conversatie?! Lasa ca daca vreau si simt sa fac asta, vorbesc eu fara sa imi dai tu ordine."

Cel mai bine este ca in ceea ce priveste interactiunile cu copiii sa vezi cat poti cladi tu prin cuvant si exemplu personal, lasand restul in seama lui Dumnezeu. Nu poti sa tragi tot anturajul in sablonul pe care il creezi tu.

Poti sa ii limitezi relationarea cu persoanele care iti pare ca au influenta nociva, dar si aceasta urmand tot duhul pacii, nu prin certuri si cu dispret, ci din dragoste pentru copil si cu intelegere pentru conditia mizerabila in care se afla un om care raspandeste raul.

Incepe...

...sa ma deranjeze felul in care unii crestini vorbesc despre diavol si lucrarea lui cu o deosebita frica, de parca ne-am inchina unui dumnezeu neputincios. "Nu citesc psaltire, nu marturisesc cutare lucru bun, nu ma rog pentru X de teama posibilelor ispite". Tocmai faptul ca se opresc de la a face binele e o victorie draceasca.

Nu am experienta ascetica, dar cred ca daca diavolul face neplaceri cuiva este fie pentru ca acela ii da indrazneala vrajmasului prin ceva, fie ca o incercare (nu neg ca poate fi infricosatoare) ingaduita de Dumnezeu spre sporirea nevoitorului.

Daca lucrarea omului se face in duh smerit, cu sfatul duhovnicului si din dragoste curata de Adevar si Viata, nu sunt motive de poticnire in frica de ispitele vrajmasului.

Intr-un fel...

...relationezi cu omul fata catre fata, altfel prin mesaje scrise si altfel ti se prezinta in momentul in care va aflati amandoi intr-un grup mai mare. Pentru mine, cea mai valoroasa e prima varianta, fiindca se creeaza premisele unei deschideri sufletesti mai adanci. Totusi, felul in care se manifesta omul in public te ajuta sa ii cunosti personalitatea din alta perspectiva.

In incercarea de a curati patimile adesea vorbirea cu oamenii devine pricina de poticnire: ba se aluneca spre cleveteli si judecata aproapelui, ba spre slava desarta, fatarnicie si minciuna, ori si mai rau, discutiile indelungi pot genera o bresa pentru ispita desfranarii.

Spatiul monahal odihneste sufleteste foarte mult prin regulile teoretic unanim acceptate despre tacere. Cei ce traiesc in lume sunt mult mai expusi vatamarii prin acest "mic madular" numit limba. Ca sa se pastreze o cumintenie a duhului in convorbiri trebuie o deosebita atentie si trezvie. Uneori e nevoie chiar de curaj pentru a ne dezice de clevetelile interlocutorului sau de marturisirile nerusinate ale unor principii de viata bazate pe o scara de valori necrestina.

De aceea oricata iubire de oameni am avea, nu putem sa traim in comuniune stransa cu cei care nu sunt in acelasi gand cu noi. Mai devreme sau mai tarziu modul diferit de a intelege scopul vietii va crea divergente. Nu numai ca se tulbura linistea personala, dar cei mai slabi pot fi influentati negativ. Mai ales unde sunt copii trebuie multa atentie in preajma cui cresc. Fara sa fortam prea mult lucrurile, trebuie totusi o selectie a oamenilor de care ne inconjuram.

Nu stiu altii...

...cum sunt, dar mie imi plac produsele alimentare in varianta lor onctuoasa. Tocmai de aceea, nonconformismul din mine s-a manifestat si asupra colivelor pe care le-am facut pentru Elena, pe care in niciun caz nu le-am vrut apoase, nici cu alune nici cu stafide, nici cu cocos razuit.

Am adaugat in schimb, pe langa traditionala nuca pusa din belsug, fie ulei de cocos, fie putin tahini. Mie mi s-au parut tare bune. Ca aroma coaja de lamaie bio mi se pare cea mai buna alegere. Cam asa imi dicteaza papilele gustative sa procedez😊

Daca vi se pare o idee interesanta, puteti incerca pe cantitati mici mai intai, ca sa nu prapaditi toata coliva pentru tatonarea proportiei adecvate voua. Nici eu nu fac cantitati mari, ca sa nu imi ramana sau sa se acreasca prin frigider.

La noi...

...inmormantarile sunt programate la pranz, iar obiceiul este sa defileze convoiul mortuar in frunte cu preotul prin toata parohia, cu gornistii si preotii in frunte. Ideea asta nu e tocmai buna vara, pe canicula.

Toata lumea se plange, toata lumea se chinuie, dar nimeni nu sparge gheata sa schimbe ora de incepere. Cel putin ar trebui sa aiba sticluta cu apa la purtator, haine de culoare deschisa din fibre naturale. Cei mai sensibili ar avea un mare avantaj daca ar  avea
 o umbrela deschisa deasupra capului😊.

Nici asta nu prea se intampla din cauza binecunoscutului "ce zice lumea?" Daca ne-am uita fiecare cate "nevointe" facem de dragul opiniei publice si cate pentru Cel Care vede in ascuns am observa mai bine cui ne inchinam in duh.

Ma aude...

... cineva de la vreo firma care produce carucioare? Tare mi-ar placea sa creeze o scoica stil troller: cu maner telescopic la spatar si cu roti minime, detasabile. Nu mi-ar mai trebui niciodata landoul acela greoi, mai ales cand trebuie sa ma ies singura cu miss Anastasia cu masina.

Later edit

Exista ceva putin mai sofisticat decat ma gandeam eu (eu vizualizam ceva cu doua roti pe care sa le pot indeparta, ca sa nu pun mizerie pe banchete)

Acel moment....

...in care esti epuizata la maxim pe alaptare, chinuita de monstruoasele anxietati postpartum si rupta de nesomn, iar el ti se plange ca e obosit (in conditiile in care are noaptea toata  la dispozitie si nu e genul cu insomnii). La faze de-astea mi se blocheaza nu numai orice circuit interior de reactie crestineasca, ci trec direct in la stadiul perplex.

Mai pateam asa dupa mortea Elenei, cand mai auzeam pe cineva ca se vaita ca i-a murit vreun batran: "What? La varsta asta o etapa fireasca a vietii e trecerea la cele vesnice. Ce te asteptai, sa nu se intample niciodata?"

Analizand la rece si neluand in seama gandirea lumeasca pentru a ma indreptati, faptul ca nu mai pot accepta neputinta altuia e o forma de egoism. In lacasul stramt al intelegerii mele, durerea aproapelui nu mai are loc de durerea mea.

De-ar fi...

...cacaoa cu lapte vin, cred ca as fi o mare problema pentru ai mei. Am upgradat pofta de ciocolata cu lapte intr-o pasione pentru cacao cu lapte, care se asorteaza cu alaptarea exclusiva de minune😊: lichide multe, glucide cu absorbtie rapida, calciu, lipide, calorii, excitant nervos.

La mine infranarea e mai mult o chestiune ideologica, nu o neputinta a trupului. Daca ratiunea mea e convinsa ca un aliment e nociv, in mod sigur nu il voi consuma.

Ca sa ma biruiasca o ispita, trebuie sa castige teren la nivel de gand. Asa s-a intamplat si cu noua bautura care incepe sa imi puna stapanire peste meniul zilelor de dulce.Mintea o accepta mai usor fiindca e ceva facut in casa, in care stiu ce ingrediente folosesc: lapte de vaca pascuta traditional, miere de albine de la producator particular cunoscut si cacao bio.

Daca vrei...

...sa faci o lucrare duhovniceasca pentru comunitatea in care traiesti, cerceteaza-ti bine inima incredintandu-te ca motivatia ta e iubirea de oameni si nu slava desarta. Pregateste-te de ispite, dar nu le supraestima.

Consolideaza-ti apoi relatia cu Dumnezeu, curatindu-te pe dinauntru, pentru ca harul sa se poata salaslui in vasul sufletului tau. Lucreaza in echipa cu sfintii bine-placuti Lui si vei vedea cum iti vin pe banda "ingredientele" de care ai nevoie ca sa te misti in directia dorita.

Imi iubesc...

...foarte mult copiii.

• Nu e suficient pentru a fi o mama buna😊
• Iubirea asta e uneori un sentiment impovarator. Ma face sa sufar
• Ea nu transforma copiii mei intr-unii performanti, ci ma sustine in rabdarea si acceptarea lor
• Ei nu ma iubesc in aceeasi masura si in acelasi fel, dar consider acest lucru ca fiind firesc.
• Nu faptul ca eu ii iubesc ii face sa ma indrageasca automat, ci felul in care stiu sa ma port cu ei. 
• Uneori iubirea pentru ei imi dicteaza sa fac lucruri pentru care le par nesuferita. Aceasta e o sursa de conflicte intre noi.
• Un factor de echilibru interior pentru ei este receptarea si intelegerea  corecta a manifestarilor exterioare ale iubirii mele 
• Iubirea omeneasca in sine nu poate face mare lucru. Unita cu rugaciunea insa, e mare facatoare de minuni.
• Felul in care ii iubesc eu si ceea ce imi doresc pentru ei e diferit de felul in care isi revarsa Dumnezeu dragostea asupra lor si trebuie sa fiu pregatita sa accept asta fara cartire

Decenta...

...se defineste subiectiv, fiecare om stabilindu-si propriile limite, fiindca normele sociale sunt tot mai ambigue.

Alaptarea la cerere si pudoarea aceea "stil pateric" sunt doua fenomene total incompatibile, fiecare avand valentele unei virtuti in functie de microcosmosul (monahal sau familial) in care se desfasoara.

Nu sunt pentru o dezgolire ostentativa in timpul alaptarii, fiindca exista solutii care asigura discretia momentului, dar nici pentru a stopa alaptatul in public. Dimpotriva, cred ca imaginea mamei care alapteaza ajuta (mai ales in cazul copiilor) la desprinderea femeii din sfera sexualizarii excesive si la intelegerea si acceptarea maternitatii ca implinire a acesteia.

Singurii...

... care simt educatia si formarea copilului ca pe o chestiune de perspectiva, asumata pe termen lung, sunt parintii. Restul celor care interactioneaza cu copilul, chiar daca o fac teoretic in vederea instruirii lui, in realitate sunt cel mult interesati doar temporar de evolutia lui buna.

Unii vor doar sa se faca placuti copilului rasfatandu-l si permitandu-i in absenta ta ceea ce tu interzici, altii sa obtina un renume pe seama performantelor elevului cu pretul de a il priva de alte activitati utile (nu mai facem desen sau sport, ci doar mate), iar altii pur si simplu cauta sa gaseasca solutiile cele mai facile de a iesi din micile conflicte cu copilul cu pretul de a genera anumite probleme psihologice in timp.

Cu cat lasam mai mult copilul in grija altora, si mai ales la varsta mica, cu atat mai mult va fi afectat de acest tip de educatie fractionata in care niciunul dintre mentori nu il are in vedere in complexitatea lui ca om. Aceasta functie integrativa revine in final parintelui.

Eu....

...pe la 4-5 ani: "Cand am sa fiu mare n-o sa-mi oblig copiii sa stea nemiscati, cu ochii inchisi inainte de culcare."
Eu, peste ani si ani, catre copiii mei: "Da' nu va mai foiti atat ca nu mai pot de oboseala! Ia inchideti ochii si sa nu miscati!"😄
... si lista de tipare comportamentale care ne-au displacut candva, preluate ca atare de la parinti, poate continua...

O ecuatie...

...tipica in problematica vietii mele de mirean este incercarea de a gasi un echilibru acceptabil intre lumesc si duhovnicesc, pentru ca nu cumva in intentia de a ma integra social sa fac mici compromisuri pentru care sa am mustrari de constiinta, dar nici sa bruschez pe cei cu care sunt nevoita sa convietuiesc silindu-i direct sau indirect la o austeritate prea mare.

Un obiectiv...

...pe care il ating extrem de rar este ca sambata seara sa am totul pregatit pentru a doua zi, astfel incat ziua de duminica sa fie o zi de sarbatoare duhovniceasca, umbrita cat mai putin de grijile lumesti.

Pe langa neglijenta personala, lipsa de inspiratie organizatorica si absenta aliatilor impotriva haosului domestic cu care ma lupt de veacuri simt si oprelistile dracesti care ne impresoara independent de vointa noastra.
Solutii? In primul rand discutat cu prietenii ceresti despre asta, apoi o planificare riguroasa a timpului si resurselor umane din casa, mai multa harnicie la timpul cuvenit si mai ales o atitudine de pitbull asupra problemei pana la asanarea completa a mlastinii delasarii😊

Bunul simt...

...ar trebui sa iti spuna sa nu pupi sau sa pui mana pe bebelusul altuia si nici sa oferi ceva de mancare unui copil (mai ales la biserica!!!) fara sa ceri acordul parintilor mai intai, altfel in loc sa faci cuiva o bucurie, oferi prilej de tensiune nervoasa.

Regula de aur...

... a menajului cand ai multi copii, putine ajutoare si mai si alaptezi exclusiv este sa faci curatenie cat sa nu mori sufocat de deseurile activitatilor zilnice strict necesare, altfel muncesti pana mori si tot nu termini treburile.

Pe cat...

...de nesuferiti sunt barbatii care pretind sotiilor supunere si respect, pe atat de neinspirate sunt femeile care pretind iubire si atentie.

Zi de bucurie....

... pentru fericita ei salasluire in lacasurile ceresti, dar si de plangere de dor, pomenirea Elenei a devenit pentru noi o mica sarbatoare a familiei la care am chemat si alti frati intru Hristos, pentru simplul motiv al dragostei duhovnivesti prin care ii simtim apropiati.

Parintele meu se bucura de ziua adormirii Elenei ca de ziua de Paste. A tinut neaparat sa imparta bombonelele grecesti care ii placeau ei. Fiind in Athos ca sa le cumpere si-a dat seama ca era chiar ziua ei de nastere, 23 mai, asa ca le-am servit cu mai multa bucurie la "aniversarea" ei in viata vesnica.