O anomalie...

... clara a unei relatii (indiferent de ce tip) este aceea cand cel care greseste il apostrofeaza pe celalalt ca are o reactie de aparare la o atitudine evident nepotrivita. Acesta este un semnal ca relatia incepe sa fie de tip abuziv. 

Ca o reactie la ceea ce se spune in videoclip, as spune ca da, cea mai puternica femeie este aceea care duce cu liniste povara de a primi palme (la propriu sau la figurat) de acolo de unde ar trebui sa primeasca iubire (dar acest lucru nu este de dorit sa se intample) , fiindca asta inseamna ca are o conexiune intensa cu Dumnezeu de unde isi trage seva iubirii atat de necesara unei fiinte ca femeia, iar daca cineva este atat de aprope de Dumnezeu, este garantat imbracat cu o putere inegalabila, neinteleasa omeneste. 

Bine...

... de stiut, pentru crestinele practicante, pentru preotii care indruma alte suflete, ce exercitii spirituale fac doulele si cum induc o transa femeii, pentru a ajuta procesul nasterii: aici

Si nu m-am putut abtine sa nu extrag din aceasta conversatie in care personalul medical este subtil denigrat, ca unii care nu stiu cu ce se mananca o nastere adevarata si vindecatoare (dar stiu la nevoie sa rezolve o placenta praevia pe care 1000 de doule nu o muta din loc) o "mostra" de cultura generala din domeniul anatomiei umane: vena aorta se poate rupe in caz ca esti posesoarea a doua matci (probabil uter bilocular) 

A fost...

.... conferinta pr Mihoc. Cel mai mult mi-au placut doua idei, care nu au fost din raspunsurile la intrebarile mele:

O familie de preot face misiune si prin copii :acolo unde adultii nu pătrund cu o propovaduire clasica, copiii, in comunitatile in care sunt, printre prietenii lor transmit lumina bisericii in felul lor de a se comporta, de a vorbi, de a se imbraca, de a face anumite alegeri etc

Viata in Dumnezeu poate fi inteleasa prin analogie cu mersul in intuneric la lumina unei candele. Nu stii ce va fi pana la capat, dar in lumina lui Hristos prezentul se faureste in chip minunat sub ochii nostri. 

Am retinut si cum povestea ca studia cu copiii pe langa dansul, mangaindu-l si jucandu-se cu barba lui🙂.

Au fost si multe cuvinte prea inalte pentru mine (despre dragostea si dorul dupa Dumnezeu). Unele discutii si intrebari nu aveau o tinuta specifica unei conferințe, fiind mult prea personale si nu ceva de larg interes.

Am observat ca parintele nu acorda mare importanta micilor neajunsuri ale comportamentului copilaresc, ci le lua ca fiind parte integranta a imaturitatii lor. Nu a subliniat ideea, dar am inteles ca nu trebuie sa ma cramponez atat de frecusurile zilnice ale interactiunilor dintre cei mici, ca sa pot sa mai am vreun dram de pace.

A facut si o afirmatie care m-a deranjat putin, cum ca nu exista sa iti slabeasca sarcinile starea de sanatate. Dimpotrivă, se spune ca te intaresc. Poate pe acolo pe la Sibiu sunt altfel de femei, dar eu nu pot contesta ca sarcinile multiple, mai ales la diferenta mica intre ele, epuizeaza organismul, oricat de robust ar fi fost acesta initial. 

Despre infranare, pentru care a acceptat decat motivele de sanatate, a subliniat ca se face cu rânduiala duhovnicului si din dragoste de oameni. 

M-am bucurat de aceste momente ale conferintei, fiindca a fost in intalnire entuziasta, plina de viata, interactiva,in care am putut lua pulsul vietii duhovnicesti in alte colturi ale lumii. 

Cu ajutorul...

... lui Dumnezeu voi participa online maine la o conferinta cu pr Mihoc, tata a 13 copii. Anuntul este postat pe un grup de preotese, asa ca probabil va fi "cu usile inchise". Nu stiu daca si cate intrebari imi va fi permis sa pun, dar cred ca vor trebui trecute printr-un filtru/cenzura a vreunei moderatoare. 

Nu il cunosc pe parinte, dar mi-ar placea sa fie un om sincer, cu bune si cu rele, fiindca detest ipocrizia mai mult decat neputinta. Eu l-as intreba:

1. Daca a intentionat de la bun început o familie mare sau au lasat lucrurile sa curga de la sine. 

2.Cum s-a implicat personal in cresterea si formarea propriilor copii? Cat le-a acordat ingrijire fizica sau cat s-a jucat si cat a vorbit de la suflet la suflet cu fiecare, la diferite varste? 

3. Daca a intampinat vreodata piedici serioase (pe motive de sanatate a doamnei preotese, financiare, de resurse psihice, de spatiu insuficient al locuintei) si cum s-a raportat la acestea? Si-au pus vreodata problema restrictionarii vietii de cuplu pe termen mai lung? Daca da, ce consecinte a avut asupra relatiei si atmosferei in casa? 

Voi ce intrebari ati pune? Posibil sa nici nu reusesc (lipsa timp) sa ma loghez... 

Inspiratia...

... zilei: sfanta Elena, o femeie tenace. 

Ea fost o fata saraca (slujitoare la un han) pe care a luat-o in casatorie tribunul Constantiu si la scurt timp li s-a nascut fiu cel care avea sa fie împăratul Constantin cel Mare. Sfanta a fost parasita de sotul ei pentru o femeie de neam ales, cu care acesta a mai avut alti 6 copii. Sfanta nu s-a recasatorit, ci s-a dedicat educatiei si rugaciunilor pentru fiul ei, castigandu-i acestuia respectul si dragostea prin purtatrea ei aleasa si cinstita. 

Sfanta Elena, povatuieste-ne pe toate care ne ostenim in formarea copiilor! 

Sfanta Elena, intareste mamele care in cumințenie isi cresc singure pruncii!

Sfanta Elena, mangaie inimile lipsite de dragoste omeneasca!

Sfanta Elena, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! 

Hack...

... util pentru cele carora va plac espadrilele vara, dar suferiti din cauza transpiratiei excesive a piciorelor (daca mai au si talpa de cauciuc, rezultatul e dezastruos) si nu vi se pare ok spalarea lor dupa fiecare purtare mai indelungata:

- se pot pune branturi de piele perforata, care se scot si se sterg sau spala mai simplu. 

-o solutie mai ieftina si mai comoda ar fi utilizarea de absorbante zilnice, din acelea subtiri si finute. Se aplica pe talpa și se indeparteaza ori de cate ori nevoia de igiena o cere. Senzatia este de picioare uscate, iar improsatarea este instantanee. 

Sa nu...

... clevetesti. Regula de baza pentru orice crestin mediocru, pe care, totusi foarte putin o respecta. Nu pare a fi foarte greu. De ce sa dai mai departe raul altcuiva?

Sunt totusi anumite cleveteli care te "ard": acelea despre oamenii care te necajesc, care iti scot peri albi si care nu te lasa sa traiesti linistit. Si dintre ele, categoria "premium" sunt acelea despre narcisisti.

De ce? Pentru ca felul in care te devalorizeaza, te scot din minti, te jignesc intre patru ochi si iti fac haos in viata contrastează enorm cu imaginea pozitiva pe care au reusit sa si-o creeze fata de altii si este extrem de enervant sa auzi laude la adresa lor sau sa asisti cum isi desfășoară tacticile manipulatorii cu cei care nu le cunosc adevarata identitate.

Chiar si unui om cumsecade inselatoria, impostura si prefacatoria ii repugna, de aceea e foarte tentanta clevetirea, iar uneori parca nu e suficienta descarcarea catre un prieten, ci simti ca ai chema politia si ai scrie la ziar, demascand toate tertipurile si inscenarile acestui tip de personalitate.

Dumnezeu sa ne intareasca! 

Alt...

... absolvent, pregatit sa isi ia zborul in viata:

Purtand..

... eu numele sfintei Ecaterina m-am gandit asa, din cand in cand, cat de frustrant o fi fost pentru imparatul Maximin sa vada multimea aceea de invatati, toti barbati, biruiti in cuvant de o fetiscana crestina, precum si cata intelepciune si smerenie au avut aceia ca sa recumoasca Adevarul. 

Pana in zilele noastre un discurs elocvent si bine organizat al unei femei care stie sa isi sustina punctul de vedere este iritant la maxim pentru orgoliul masculin. 

Printre crestini am vazut uneori, in discutii particulare despre credinta,  folosirea citatului biblic "femeia sa taca in biserica" drept paravan pentru slabiciunea duhovniceasca a unora ce nu suporta sa fie contrazisi si nu concep alta viziune asupra lucrurilor decat cea proprie. 

Nu cred ca e normal sa fie suprimata brutal exprimarea unor idei personale, chiar si pe teme religioase, ci dezbatute si, daca este cazul, combatute cu tact si intelepciune. Statutul de superioritate intelectuala nu se castiga impunand celorlalti sa nu se manifeste. Acesta nu atrage un respect autentic, ci reprezinta o forma de asuprire.

Ma intreb cat este de folositor sa taci la cerere pentru a intretine o pace falsa a cuiva care oricum are grave probleme de relationare civilizata cu aproapele  si care doreste control total asupra opiniilor altora. 

Uneori merita, mai ales cand discutia se poarta strict in doi si este despre chestiuni care vor ramane doar la nivel teoretic, fiindca daca "mustri pe cel neintelept te va urî". 

Daca mai sunt de fata si altii care ar putea fi dezorientati de tacerea ta sau daca este vorba despre consecinte concrete distructive, merita sa combati cu decenta ceea ce simti ca este in neregula. 

Totul este sa vorbesti calm, fara patima, fara vreun interes ascuns, doar de dragul binelui si al adevarului, chiar daca acesta deranjeaza interlocutorul (eventuala lui razbunare pentru ca l-ai infruntat o poti considera o mica mucenicie) - gand pentru o prietena 🧡

Am aflat...

.... de la cineva in care am incredere care ar putea fi problema mea cu painea, pe care, daca o consum, chiar si facuta de mine in casa, cu maia (ca sa ii scindez glutenul la care presupuneam ca sunt alergica) tot imi apar edeme si iritatii pe piele.

Zice ca in Germania se fabrica un regulator chimic de crestere a graului (zic bine?) care penetreaza bobul si din care se mai regasesc urme si in faina de consum. Nemtii interzic folosirea acestuia in tara lor, au teste care depisteaza substanta respectiva in grau si nici macar nu il importa ca resursa furajera daca e contaminat cu asa ceva.

Scurt si cuprinzator, despre protectia sanatatii publice... 

Invatatura...

... crestina este despre cum sa ne iubim aproapele si sa nu facem nimic pentru a ii rani inima. Minunat!

Ce facem insa cu acea categorie de oameni pe care ii doare foarte tare binele, multumirea, bucuria, progresul, si bunăstarea altuia? Sa traim in umbra, sa nu intreprindem nimic si sa nu ridicam capul din suferinta ca sa nu le producem frustrari? 

Întrebarea devine cu atat mai acuta cu cat regasim tipul acesta comportamental mai aproape de viata noastra cotidiana. Si nu, oamenii acestia bolnavi interior nu sunt numai in cartile de psihologie, ci ii intalnim destul de frecvent poate in familie, la locul de munca, prin vecini sau la biserica. Unii nu se manifesta in exterior si influenta lor nociva poate fi cel mult de gand. Altii emana aciditate prin toți porii si de acestia e mai bine sa ne departam cat mai repede, pana nu isi face efectul veninul lor sufletesc. 

In speranta ca veti recunoaste mai usor si in timp util tiparele psihopate am tot tradus din niste canale ytb care mi s-au parut mai explicite despre narcisisti. Mai adaug cateva idei, chiar daca e posibil sa ma repet.

1. N te lucreaza si la nivel mental, facandu-te sa te indoiesti de modul tau de a gandi si percepe (gas lighting) si creand (construind in timp) o dependenta a ta fata de el (trauma bonding) 

2.exista o discordanta intre ceea ce spune si ceea ce face. Iti repeta  ca te iubeste, ca ii pasa, ca e mânat de grija pentru tine  apoi face fapte care denota nepasare sau o rautate disimulata. Acest lucru creeaza confuzie. Cel mai grav este cand un parinte face asta copilului sau. 

3.se stie ca N isi seduc usor victimele prin "love bombing", coplesindu-le cu atentie, respect si maguliri, pe care le sisteaza brusc dupa ce simt ca au obtinut din partea victimei deschiderea si atașamentul dorite. Nu este vorba numai despre cupluri aici. In principiu trebuie urmarita consecventa atitudinii intr-o relatie, mai degraba decat intensitatea, stiut fiind ca ei se pricep de minune sa produca emotii. Daca observi fluctuatii mari in relatie, posibil sa fie un red flag pt o personalitate cu probleme.

4. In identificarea N nu este important ce sentimente ai tu pt ei, ci ce sentimente ai in prezenta lor. Adica nu conteaza cata atractie si admiratie simti fata de N, daca prin actiunile, gesturile si vorbele lor te umilesc, te fac sa te simti complexat, vinovat, nesigur, neadecvat. Daca in urma intalnirilor cu cineva nu ai un sentiment de bine, ci rumegi tot felul de ganduri negre si stari incerte, mai bine spui stop interactiunii cu acel om.

Bineinteles, sunt situatii in care nu poti opri orice intalnire, chiar daca ai depistat boala omului. Poti totusi reduce la minim "coliziunile" si practica o detasare emotionala fata de tertipurile intinse ca niste capcane inaintea ta. Este un fel de a fi intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii. 

Acum...

... cateva nopti ma aflam copleșită de certurile de peste zi dintre copii si simteam, pe fondul starii specifice insomniei, ca nu le mai pot suporta, ca galceava lor necontenita e un capat de tara si mai mult nimic. 

Tot gandindu-ma eu ce sa fac, bineinteles ca, descurajata de toate incercarile omenesti de a aduce pacea in casa, am ajuns la ideea salvatoare a rugaciunii. Bine, bine, dar ce rugaciune sa aleg eu, ca sa fie mai eficienta, sa o simt, sa ma pot implica total in ea, sa ma conectez mai bine cu insasi pacea? Si mi-a venit, asa, prin ceata, in minte o frantura care suna cunoscut, dar parca nu stiam de unde sa o iau:

... ASA DOAMNE, INSUFLA INTR-ANSII DUHUL TAU CEL PASNIC... 

Gata, asta e! Maine o caut in forma completa. In fine, pana la urma am adormit. A doua zi m-am dus la telefon croita sa gasesc textul cu pricina. Am tastat si, surpriza... crampeiul care imi trebuia mie era din molitfele sf Vasile cel Mare😄 

Initial m-am amuzat teribil, apoi m-am gandit ca poate a fost un gand de la Dumnezeu si chiar avem nevoie, mai ales ca familie de preot, de cate o curatenie duhovniceasca "profesionala". 

Spunea...

... cineva ca in Romania lipsesc "femeile mentor". Nu stiu daca lipsesc cu adevarat in toate domeniile, dar mie mi-a lipsit mult la tinerete lipsa unor modele feminine crestine. 

Din fericire, mai sunt pe internet diverse resurse din care sa ne inspiram pentru a ne perfectiona latura feminina altfel decat dicteaza curentul mediatic contemporan. Totusi, de la nimeni nu poti prelua complet, ci sa folosești doar fragmente din viziunea lor ca sa le integrezi in propria poveste, cea a femeii din tine. Chiar ma gandeam intr-un timp sa las aici, sub eticheta de "conspecte", ceea ce cred ca este demn de reținut din materiale mai ample, care nu merita parcurse integral. Nu stiu daca voi reusi... 

Deocamdata va las sa "rasfoiti" doua canale ytb care ma relaxeaza si ma inspira uneori si ale caror autoare emana un farmec feminin aparte si au o anume sensibilitate si profunzime a gandirii, nu isi afiseaza doar imaginea. 

Am primit...

... un telefon surpriza de la o doamna pe care nu am mai văzut-o de 20 de ani si care pur si simplu voia sa stie ce mai facem. Nu eram nici atunci prietene, ci doar am fost impreuna la un drum mai lung. 

Din vorba in vorba am ajuns si la o cunostinta comuna, care intre timp a plecat la manastire.

-Aaa, daca mai ajungeti vreodată acolo... zice ea

-Chiar saptamana viitoare merge sotul meu. Eu trebuie sa fiu cu copiii in alta parte, iar el incearca sa ajunga la manastire. Vreti sa transmiteți ceva sau poate sa trimiteti vreun pachet, pomelnic? am intrerupt-o repede eu.

-Nu, vreau sa merg si eu, ca nu ne-am văzut de mult.

Intai m-am blocat, apoi am incercat sa sugerez cu delicatete:

-Stiti, el nu organizeaza o excursie. Este o calatorie de suflet, in care pleaca singur, cel mult cu un prieten.

-Nu-i nimic, poate ii ziceti sa ma ia si pe mine...(clare accente narcisiste) 

-Doamna, consider ca aveti o indrazneala mult prea mare sa va autoinvitati insistent, in conditiile in care v-am spus ca eu nu merg si nici nu este o excursie deschisa. Vreti sa va trimit chiar eu intr-o minivacanta cu sotul meu, sa inteleg? Doar dvs si el, la capătul tarii, fara un scop anume... Nici macar nu va cunosc, nu mai stiu nici cine sunteti. Regret ca trebuie sa va fac putina educatie, dar anumite lucruri nu se fac in cercurile in care noi traim.

Bineinteles, persoana s-a simtit ofensata. Inca o confirmare a faptului ca preotii sunt perceputi ca barbati de imprumutat la oricine. 

Conferintele...

... pe teme duhovnicesti, literatura crestina recenta, evenimentele culturale cu specific religios folosesc tot mai putina lume. 

Cel putin asa cred eu, fiindca multe sunt facute asa, ca sa fie, ca sa se vada ca exista activitate si sa se umple timpul si agendele oamenilor cu ceva sau ca sa conteze la vreo promovare. Putine astfel de manifestari sunt izvorate din ravna, putini oameni sunt pasionati cu adevarat de ceea ce fac. Se vede ca se silesc, ca indeplinesc niste formalitati si lucrul acesta e respingator. Entuziasmul este, dimpotriva, atragator si "contagios". 

Pe de alta parte, nici publicul acestora nu este de calitate, in sensul ca se participa la evenimente religioase din motive dintre cele mai prozaice. Rari sunt cei care cauta un sambure de folos duhovnicesc in informatia pe care o primesc. Unii vor doar sa socializeze, altii sa cleveteasca, altii sa se afiseze, iar la altii e la mijloc pura curiozitate.

Chiar si de la generatia mea incoace pot observa o trasatura a declinului spiritual colectiv (in randul oamenilor care se recomanda ca fiind interesati de religie) pe care as sintetiza-o cam asa:

M-am tot...

... intrebat de ce s-au mobilizat romanii pentru întrajutorarea ucrainienilor mai mult decat ar fi facut-o cu saracii nostri.

Cred ca motivul este acelasi cu cel care determina o manifestare mult mai accentuata a cersetoriei in localitatile mari decat in comunitatile mici in care oamenii se cam cunosc intre ei.

Poate ca oamenii au fost mult mai miscati la gândul ca oameni cumsecade si muncitori au fost loviti pe neașteptate de nenorocirea razboiului, decat de imaginea standard a saracului lipit de pe la noi, despre care se prezuma ca a ajuns asa din pricina propriilor vicii (lene, betie, desfranare, jocuri de noroc, etc) si alegeri proaste (a turnat o droaie de copii pe care nu are cu ce ii creste).

Bineinteles, nu sta bine nimănui sa comenteze milostenia altora, dar fiecare trebuie sa isi cantareasca gesturile caritabile cu discernamant, tinand cont ca la crestini toata fapta buna incepe cu aproapele si se face in numele Domnului si, cum spunea un parinte, "nu cred ca va veni Hristos in chipul vreunui betiv, ci in chipul unui sarac cu buna cuviință ". 

Trauma...

... in sus, trauma in jos... E foarte la moda ideea aceasta. De felul in care privesti lucrurile depinde mult aspectul duhovnicesc al problemei. Daca stai numai sa iti plangi de mila sau cauti vinovati pentru ce ti se intampla, doar te pagubesti. 

Poti folosi gandurile acestea ca sa iti sporesti mila si intelegerea pentru oamenii pe care esti tentat sa ii judeci/dispretuiesti. Un om ranit nu este capabil sa se poarte iubitor, calm, respectuos si de aceea face la randul lui rau semenilor.  O astfel de asezare a mintii e mai prielnica rugaciunii pentru aproapele decat aceea care doar ii condamna faptele si atat. 

Uneori Dumnezeu pare scos din ecuatie sau pare un nemilos care sta si asista cum copiii sunt traumatizati non-stop de niste parinti distrusi si ei de inaintasii lor dupa aceeasi schema comportamentala. Daca ne incredem in atotstiinta si bunatatea lui Dumnezeu putem fi siguri ca lucrurile nu stau deloc asa. Unele suferinte pot aduce paradoxal mult bine. 

Prima care imi vine in minte este chiar nasterea, care nu este dureroasa numai pentru mama, ci si foarte solicitanta pentru prunc. Totusi, in timpul ei se produc atatea schimbari benefice in corpul lui, care o fac sa fie mai avantajoasa medical decat cezariana.

Alta binefacere duhovniceasca pe care o vad decurgand din traume este intoarcerea oamenilor catre Dumnezeu, fiindca asta fac cei mai multi atunci cand inima sangereaza de durere. Depasind trauma, unii merg mai departe decat atat si incearca sa isi ajute semenii fructificand sensibilitatea cu care au fost inzestrati in sensul de a povatui oamenii spre adevarata fericire si de a ii invata cum sa traiasca in iubire si cum sa ierte. 

Se vehiculeaza ideea ca ne alegem (involuntar, fiindca structura noastra psihologica o cere subconstient) parteneri de viata alaturi de care vom repeta iar si iar traumele de cand eram mici. Poate copilaria este un timp in care Dumnezeu ne pregateste si ne familiarizează cu greutatile pe care le vom purta, ca sa ne ducem mai usor crucea vietii. 

Poate am judecat candva pe careva dintre parinti si Dumnezeu ne da posibilitatea de a infrunta corect duhovniceste situația transpusa in prezent. 

Poate stie ca putem duce caractere dificile si ne asteapta cu o cununa a răbdării acolo unde nu mai eate totul doar desertaciune si vanare de vant.

Din orice intamplare a vietii noastre putem scoate la iveala ceva bun. Trebuie doar sa nu lenevim, ci sa lucram dupa legile Celui Care ne-a creat, Care ne cunoaste traseul vietii si obstacolele de pe el si Care a pus in noi tot ce avem nevoie ca sa fim niste invingatori.

Fiind...

... intr-o etapa a vietii in care nu sunt doar mama de copiii mici, mai caut sa ma instruiesc ca sa pot da sfaturi si in ceea ce priveste alegerea cuiva in vederea casatoriei. 

Dintr-o conversatie banala, am retinut o idee importanta, in caz ca nu intalnesti compatibilitatea perfecta in relatie. 

O poezie...

... in jurul careia am trait ceva regrete, dar tot ii savurez duiosia. Tre' sa ai o anumita varsta sa o simti "corect", totusi. 

Îmbătrânim, frumoasă doamnă 

 versuri - Angelina Nadejde

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,

Eu sprijin anii mei de tine

Ca de un munte de lumină.

Tu-i porţi... iar umerii tăi mici,

Atât de firavi, de novici,

Ca doi călugari puşi să-ndure

Canonul lor în rugăciune,

Îmi ţin tristeţile de-o viaţă

Şi zile fără de speranţă

Când rătăcind cărări prin ploi

Tu mă chemai să fim iar doi.

Luai în spate din poveri

Şi le-ngropai în primăveri.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,

Dar cu atâta drag îţi duc

Al neputinţei tăvalug

Ce ţi-a cuprins ca-ntr-o vâltoare

Plăpândul trup precum o floare...

Ţi l-aş purta spre infinit,

Numai să ştii cât te-am iubit.

Îngenuncheat pân' la pâmânt

E îmbrăcat ca-ntr-un veşmânt,

Tivit cu slăbiciuni șuvoi,

De multe ori şi cu nevoi,

Ai cicatrici şi urme-adânci

Lăsate de dureri şi prunci.

Dar şi aşa, vei fi mereu,

Mireasa sufletului meu.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,

Singurătăţi în cuib de cuci

Ne-aşteaptă iarba de sub cruci,

Să odihnim în ea trăiri

Din lada plină cu-amintiri.

Dar sufletelor noastre-acum

Le cresc lăstari pe scurtul drum.

Sunt înfloriți ca-n primăvară

Iar peste tot ne împresoară

Parfumul clipelor în doi

Din vraja vieţii ca un roi.

Şi te iubesc iubită doamnă,

Magnolie-nflorită-n toamnă!

Pe grupurile...

... Wapp pt scoala/facultate mai spune lumea "Hristos a inviat!". Cineva s-a simtit ofensat de acest salut atat de firesc in tara noastra si a făcut memoriu la decan cum ca respectivul profesor (care nici macar nu e o persoana extrem de implicata in biserica, ba chiar pe mine m-a deranjat cu niste mesaje care persiflau crestinismul) se ocupa cu indoctrinarea religioasa a studentilor prin (banala) formula de adresare "Hristos a înviat!" dupa vacanta de Paste. Decanul a considerat de cuviinta sa il mustre si sa il cheme sa raspunda reclamatiei respective.

Penibil! O fi legal sa il traga la raspundere astfel? 

Fragmente...

 

... din podcastul "Adevaruri care dor despre suflet si psihic" cu dr Cristian Andrei

Reciclari...

... pe care am de gand sa le incerc:

Suportul de pizza as vrea sa il transform in "scaunel" pentru buretii de bucatarie (merge si pt cel de sarma) . Pungi de hartie tari mai folosesc prin sifoniere, ca depozitare pt obiecte mici, dar imi place ideea de organizator ieftin de sertar (am sertare cu sosetute de copii, caciulite, chilotei si alte mărunțișuri in care imi doresc mai multa ordine fara investitii speciale). 

Vacanta...

pregatind o supa pentru melci

DOLCE FAR NIENTE

... in prelungiri, o necesitate, avand in vedere cat de "pline" au fost saptamana mare si cea luminata. 

Casatoria...

... crestina, gandita pentru o viata, intemeiata pe iubire sincera, pe impreuna-lucrarea virtutilor crestine, pe devotament absolut, ar fi un fenomen social extraordinar si ar fi un angajament aducator de permanenta bucurie si odihna sufleteasca, daca oamenii nu s-ar implica doar cu jumatati de masura pe acest drum al mantuirii. 

Spre deosebire, casatoriile lumesti sunt niste umbre ale acesteia,  in care mereu exista in fundal tensiunea nesigurantei fata de partener, in care de la bun inceput se accepta tacit, poate subconstient, o relativizare a legaturii dintre cei doi si, in care se considera fireasca o acrire a relatiei si o scufundare in plictiseala odata cu trecerea timpului. Partenerii experimenteaza o conexiune superficiala care rareori evolueaza de la indragosteala juvenila catre o iubire mai cuprinzatoare. Aceasta goana dupa senzatii si căutarea permanenta a validării din partea unor terțe persoane nu m-a atras niciodata, motiv pentru care, inainte sa cunosc Biserica, eram convinsa ca nu ma voi casatori niciodata.

Mi se pare totusi esential sa diferentiem intre paradigma si felul in care o vedem aplicata. Si pentru casnicia celor din biserica putem constata un revers al medaliei, pe care se observa de obicei chipul nedesavarsirii fiecaruia dintre soti. 

Faptul ca fiecare stie ca, in afara de abateri grave, celalalt ii va ramane alaturi orice ar fi poate crea o relaxare deloc constructiva pentru familie. Este o relaxare sinonima cu neglijenta, cu nesimtirea sau chiar cu batjocorirea persoanei odata "iubite". Pun ghilimele pentru ca dragostea adevarata niciodata nu cade.

O asteptare nerealista care erodeaza incet, dar sigur, institutia casatoriei, este aceea ca familia este un teatru al placerilor carnale. Din frustrarile create de o lupta (nepriceputa si slab motivata) a infranarii inainte de casatorie, cununia apare ca o "dezlegare la toate" a tinerilor deja ametiti de aroma desfranarii de care respira orice demers al societatii actuale. Asumarea responsabilitatii consecutiv sexualitatii este o adevarata piatra de incercare pentru o familiile care il vor pe Hristos in mijlocul lor. Si infranarea, si nasterea de prunci sunt dupa lege, dar amandoua au doza lor de durere in trup. Cine pretuieste bucuria duhului jongleaza corect cu ele si trece de primejdiile pacatelor de moarte.

Retete universale de reusita in cuplu nu exista. E important sa alegi pe cineva cu aceleasi principii, capabil de mila si dragoste dezinteresata, sa te alipesti de Dumnezeu prin rugaciune, sa iei parte la tainele bisericii si sa iti cultivi rabdarea, blandetea si diplomatia.