Toate panzele sus

Pentru mine...

... vestea ca parintele Iustin raspandeste buna mireasma dupa adormirea sa in Domnul a intrat initial in aceeasi categorie cu multe din relatarile despre inainte-vederea parintelui pe care le auzisem pana atunci. Cei care treceau pragul parintelui  aveau adesea obiceiul de a-l inconjura cu o aura fantastica, exagerand putin lucrurile, fie ca sa-si dea importanta, fie fiindca tineau foarte mult la batran. Aveam senzatia ca vor sa faca din el un fel de semizeu.

Lucrul acesta se intampla fara stirea parintelui, care nu incuraja niciodata genul acesta de atasament bolnav fata de sfintia sa. L-am auzit personal taind raul din radacina: "Cum adica ce veti face cand eu nu voi mai fi? Nimeni nu e de neinlocuit." Alta data am fost de fata cand a mustrat o batrana care-i punea intrebari ca unui oracol: "Mai, da ce-s eu? Mafalda, sa-ti ghicesc viitorul?"

Ca nu era un fel de Mafalda pot spune clar, fiindca atunci cand ne-a cunoscut prima data a crezut ca suntem tineri candidati la monahism, iar dupa ce i-am spus ca suntem casatoriti a oftat: "Mai, ce calugari faceam din voi!" Ce-i drept eu am indragit mult viata monahala, dar doar de prin carti. Sotul meu insa visa la aleasa inimii inca de la gradinita :-)  Nu am avut niciodata o experienta a mea, nici macar ca sora de manastire. Cu toate astea eram mereu ispitita sa privesc in urma la momentul in care as fi putut alege altceva decat casatoria. Duhovnicul nostru insa a fost un "terapeut" foarte bun si m-a sfatuit sa las gandul asta si sa-mi asum casnicia cu toata fiinta.

O alta chestiune hazlie care demonteaza ideea ca orice vorba a lui era cu incarcatura simbolica, ar fi ca pe Iuliana o striga mereu "fecioras"si vorbea despre ea cu "baietul vostru mare":-)

Strict din ce am simtit eu despre parintele pot sa dau marturie ca e un om care ar fi putut muta muntele din loc cu rugaciunea. La el am sunat cand eram in un travaliu cu Ioan si se cam blocase in pelvisul meu disperandu-ma (la nasterea lui am avut scaun de vreo trei ori tot impingand fara vreun rezultat) si n-au trecut nici cateva minute si flacaul iesit la lumina.

Era de asemenea si foarte smerit: de cate ori ajungeam la manastire, la prima masa dupa drumul istovitor venea personal in trapeza si ne punea cu polonicul fiecaruia portia de mancare. El, marele duhovnic, albit de ani, venea sa ne slugareasca pe noi, niste mucosi. Aveam sentimentul ca traiesc ceva asemanator cu spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul.

Era de asemenea si un om foarte milostiv, cu durere in inima pentru cei saraci. La inceputul casatoriei noastre, cand eu eram studenta si aveam deja doi copii parintele a fost cel care ne platea intretinerea, care ne ajuta cu alimente de baza. De cate ori am facut drumul pana la Petru-Voda ne-a dat inapoi banii de drum si ne-a umplut masina cu ceea ce Dumnezeu ii trimitea in camarile manastirii spre o buna chivernisire.

Odata sotul a plecat cu mai multi preoti la drum pana la batran. La plecare, ca de obicei, el a dat fiecaruia banii de drum inapoi, doar pentru noi a pus ceva mai mult. Cand a venit sotul meu acasa am inteles de ce: erau fix (dar fix) banii pe carea trebuit sa-i dau pe operatia de polipi a Mariei. Nu stiu cat a stiut parintele de ce ne trebuiau banii si cat a fost doar pronia divina...

Cu adevarat prin parinte am simtit mana lui Dumnezeu asupra noastra. A fost in acele vremuri mai parinte decat parintii nostri si ne-a facut sa cantam cu bucurie psalmul: "Tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat"

Si cu adevarat parintele raspandeste buna mireasma. A fost si barbatul meu la inmormantare si i-a sarutat mainile. Erau uscate (de fapt, asa cum se vede si in poza, desi era ff cald trupul batranului nu se umflase absolut deloc) si miroseau discret. Cine stie cum miros sfintele moaste nu confunda asa ceva cu mirosul de mir parfumat cu care s-ar fi putut realiza un truc ieftin.

Dintotdeauna l-am respectat pe parinte, dar acum ca stiu acestea, ma regasesc cumva in oamenii care-l imbulzeau pa Mantuitorul fara sa-i simta dumnezeirea, ci doar femeia cu curgere de sange s-a atins cu adevarat de poala hainei Lui si a atras "o putere" vindecatoare.

Gaz

Menstruale

Ciclurile menstruale abundente si prelungite sunt un fenomen destul de des intalnit in primul an dupa menarha la fetite. Am avut si eu problema asta in adolescenta si vad ca si fetele mele mari repeta istoria, cu cate un ciclu de 14-17 zile. Din fericire pana acum a fost doar cate unul.

 In general sunt de principiu sa nu reprim cu medicamente ceea ce intreprinde organismul pana la autoreglarea perioadei menstruale. Am mai intrebat si alte mamici si mi-au confirmat si ele ca au avut incidente de genul asta cu fetele lor. Una dintre ele a avut pe parcursul primului an toate ciclurile cu durata de 2-3 saptamani, iar dupa aceasta perioada lucrurile s-au normalizat. Cu toate astea nu am putut sa nu intervin deloc, fiindca mi s-a parut ca "pacientele" mele pierdeau prea mult sange. Le-am dat Clorocalcin si ceai de cretisoara si de coada calului si  efectul a fost vizibil: de la a schimba un tampon super absorbant la 2 ore (noaptea aveau nevoie de paturici absorbante pe pat) in doua zile nu a mai fost nici strop.

Mi-am propus sa facem si o cura cu ceai de coada soricelului, despre care se spune ca e un remediu extraordinar pentru probleme in sfera genitala.

Intermediari

Aceasta e o lista cu lecturi propusa de profesoara de romana unor elevi care tocmai au terminat clasa a sasea.


De ce se recomanda a fi citite la o varsta atat de frageda, cand copiii (nu doar fetele mele, dar chiar si copiii parintilor mai libertini) nu au apucat inca sa-si aiba propria poveste adevarata de dragoste? Viziunea autorilor respectivi asupra relatiilor dintre sexe va influenta fara indoiala intelegerea si trairea in cuplu a tinerilor. De ce sa cunosc latura aceasta a vietii prin intermediul fanteziei altora? De ce sa simt gustul mai intai prin semnale de la papilele altuia? :-)

Dincolo de faptul ca sunt o persoana cu anumite convingeri religioase (si ma intriga faptul ca in loc de Vietile Sfintilor, chiar si copiii din biserica citesc in numele cultivarii intelectuale vietile depravatilor) cred ca li se rapeste copiilor sansa de a simti nemijlocit atractia fizica si iubirea. Multi proiecteaza diverse aspecte din carti  peste situatii si persoane din lumea reala inselandu-se pe ei insisi sau suferind cand evenimentele nu se desfasoara conform scenariului romantic citit si mult visat.

Intr-adevar, si scrierile bisericii pomenesc de lucruri nu tocmai curate (cum ar fi viata sfintei maria Egipteanca si a altor femei care mai inainte au fost desfranate), dar  nu se ridica perdeaua amanuntelor atat de mult de deasupra necuratiilor si nici nu sunt prezentate ca fiind ceva atractiv, ceva ce ti-ai dori sa incerci. Dimpotriva, e descrisa si amaraciunea pacatului, si procesul lung si dureros al dezradacinarii lui din inima, fapt care in literatura profana e abolit, accentul punandu-se pe mirajul efemer al patimii.

Discutam cu cineva despre pericolul de a indragi personaje negative vazute prin lentila unui scriitor talentat. Persoana respectiva spunea ca nu e un fenomen negativ, intrucat in vietile fiecaruia dintre noi exista oameni pacatosi pe care ii indragim. E o eroare aici: cartea nu te face sa iubesti pacatosul ci te poate determina sa intri in pielea lui si sa-i imbratisezi modul de gandire si sa aprobi ca fiind legitime anumite caderi ale lui.

Chiar ma intreb de la ce varsta suntem imuni la "informatii" din sfera erotica... Cred ca niciodata nu ne putem considera total protejati de efectele adverse ale unor astfel de creatii literare, dar cred ca la maturitate si mai ales dupa casatorie putem analiza din perspectiva proprie (de pe o pozitie oarecum stabila emotional comprativ cu unul abia intrat in adolescenta) tot ceea ce ni se serveste "pre-digerat" in materie de dragoste.

:-)

pusca de asfalt (asalt)

• Asta de pe lac e matreata broastei?
• streseaza (strecoara) ceaiul 
• Ne jucam pe langa bloc si o masina a parcat langa noi. Din ea au coborat un domn si o doamna si au urcat in bloc. Dupa un timp domnul a coborat cu un catel, a urcat in masina si a plecat. Grigo a observat si a comentat: "Ce barbat... sa nu-si astepte femeia!" eu m-am grabit sa-i explic: "N-ai inteles. Domnul a lasat-o pe doamna acasa si a luat catelul." "Ce?! A dat o femeie pe un catel???"

• mea cupla (M)

Invitatie la ziua bunicii noastre

la Runcu

terasa

alei din lemn intre casute

mansarda 

la multi ani, bunico!

de vorba cu gazda

gura de rechin

+biliard,darts, teren pt tenis, cos pt baschet

pescuit la minut

pastrav 

pe malul lacului

Miere-fiere

La cateva zile dupa ce ne-am casatorit ne-am intalnit cu un cunoscut care, vazandu-ne chipurile luminoase a gasit de cuviinta sa ne spuna o vorba din intelepciunea populara (latura ateista bineinteles): "Bai, casatoria e ca un butoi plin cu miere (aici a facut o pauza ca sa-si rada putin de zambetele noastre naive)... doar cateva degete la suprafata, restul e plin cu fiere." Ne-am uitat neincrezatori unul la altul.

Am trecut de atunci incoace si prin anii de fiere: cu certuri, dispret si chiar ura. La o analiza "biochimica" mai atenta am observat ca  era fierea egoismului meu si a educatiei feministe dupa care eram structurata. Amara inselaciune! Cine ramane in acestea doua chiar ca nu are parte decat de amaraciune de pe urma mariajului. E ca o incercare de a naviga pe o corabioara in care fiecare vrea sa fie seful care sta si da ordine.

Cine trece insa la a pune in practica vietuirea crestina nu numai traind cununat, ci exersandu-si daruirea de sine si, ca femeie, supunerea intru Domnul fata de barbatul sau, garantat ajunge la un al doilea strat de miere, mai dulce ca prima. Am vazut din proprie experienta cat conteaza sa fii hotarat sa mergi pana la capat cu respectarea randuielilor bisericii pentru cei casatoriti. As putea spune ca e o odihna a sufletului, un jug bun si o povara usoara.

doua din bucuriile mele

Pentru ca atunci cand am auzit cuvintele acelea de la un om al bisericii m-a durut, pentru ca mi-au revenit in minte de cate ori am fost tulburata si mi-au incetosat si mai mult vederea duhovniceasca, pentru ca m-au descurajat pe atunci in incercarea de a trai casatoria ca pe un spatiu al iubirii adevarate vreau sa le dezmint azi, in numele tuturor femeilor cuminti care stiu despre ce vorbesc (dar poate sunt prea ocupate cu lucrarea poruncilor si nu bantuie ca mine pe internet) si au gustat din roadele vietuirii crestine.

PS Nu sunt detinatoarea retetei armoniei perfecte in cuplu, dar stiu ca in timp se poate simti dragostea mai frumos ca la inceput. Nu are aceeasi substanta ca torentul primei iubiri, dar e mai intensa, mai calma si mai spiritualizata.

Propunere de afaceri

Niste oameni bogati care si-au chivernisit prost afacerile si s-au inglodat in datorii au imprumutat in repetate randuri bani de la noi, suma tot marindu-se de la o luna la alta prin bunavointa sotului meu care, spovedindu-l pe domnul acela (capul familiei respective) si vazandu-i intoarcerea hotarata la Dumnezeu si pocainta, capatase un soi de slabiciune pentru el.

Saptamana trecuta insa au venit la noi cu o propunere cel putin ciudata: ei urmau sa-si "bage actuala firma in faliment" pentru a disparea de pe piata (nu spuneau clar de ce, nu explicau de ce tranzactiile firmei erau blocate si mai ales cum poti inchide o firma cu nereguli la activ) iar sotul meu trebuia sa-si faca o firma cu care sa colaboreze ei (probabil fara sa le apara numele in acte, de vreme ce mentionasera ca vor sa-si piarda urma in mod oficial ). Bineinteles ca erau f siguri ca "patronul nu are nici o raspundere" (sigur, la faza asta i-am "crezut", mai ales ca ei erau chiar patronii care dadusera de necazuri cu controalele financiare).

In plus, pentru a-si proteja de sechestru un teren de 24000 mp in apropierea orasului (cu tot cu vila de pe el) voiau sa ni-l cedeze noua prin contract de vanzare-cumparare, urmand ca dupa ce se linistesc apele sa li-l vindem inapoi. Aici trebuia sa fiu flatata de increderea ce mi se acorda si sa las garda jos total.

Bineinteles ca am refuzat totul: treaba cu firma era trasa de par rau de tot, iar terenul ne dezavantaja la primirea bursei sociale la copii si la subventia pt agentul termic. In mod cert nu m-as fi pretat sa-l parcelez pentru a ma despagubi si ar fi fost si subiect de barfa: de unde am avut atatia bani sa-l cumparam (doar la notariat declaram in acte o suma fictiva).

Era cat pe-aci sa devenim mari latifundiari peste noapte :-)

Invata oul pe gaina

La o intalnire in familie un om mai in varsta o alinta pe Eca folosind un apelativ cel putin nepotrivit:"țâță". Iuli s-a sesizat imediat: "Hm! O cheama Ecaterina..."
Batranul s-a intunecat la fata si, dupa o pauza de 2-3 minute, timp in care s-a gandit cum sa-i dea o replica jignitoare, i-a raspuns cu dispret: "Vezi ca ai muci la nas!"
Bineinteles ca vinovatul principal am fost declarata eu, care pana la varsta asta n-am stiut sa-mi educ ( inhib) fata cum trebuie sa (nu) vorbeasca batranilor.

obraznicuta

Sincer, eu ma bucur cand ii vad ca amendeaza atitudini nepotrivite.

Patericul egiptean audio

Pentru ficatel :-)

Nasa mea (in postul Craciunului) a eliminat in felul acesta multe pietricele si mi-a spus ca intr-adevar se simte "mai usoara":  pe fond de alimentatie vegetariana se consuma timp de o saptamana suc de mere (cate un pahar la masa), apoi in a saptea zi nu se mananca decat pana la pranz, seara se consuma 1/2 cana de ulei de masline+1/2 cana de suc de lamaie, se administreaza MgSO4 pentru imbunatatirea peristaltismului si dilatarea cailor biliare (ajuta si aplicarea locala de caldura). A doua zi dimineata se vor elimina prin scaun multiple pietricele (calculi colesterolici care vor pluti la suprafata apei din wc)

E o persoana optimista si nu si-a pus problema ca ar putea face vreun icter mecanic sau vreo pancreatita acuta.
Mai multe detalii in cartea de aici si in videoclipul acesta mai pe larg.

Ma intreb daca aceste pietricele exista sau formarea si eliminarea lor e data de ceea ce se administreaza anterior eliminarii, la fel ca placa mucoida (chiar am asistat si eu la multe colonoscopii si nu se observa decat perete intestinal, nicidecum resturi aderente de mucoasa continand alimente ingerate cu luni in urma). Totusi, la nivel celular sau intercelular cred ca sunt efecte benefice datorate intensificarii activitatii diferitelor sisteme naturale de excretie.

Un "cadou" de la un copil nenascut

Un argument puternic impotriva conceptiei este si ideea ca fatul este o amenintare pentru starea de sanatate a mamei ("un intrus, un parazit"). Femeia insarcinata pare a fi "sub ocupatie straina si singurul mod de a-si obtine integritatea corporala ar fi sa scape de invadator".

Stiinta insa a demonstrat recent ca in realitate un bebelus nenascut inca isi ajuta mama sa se vindece pentru tot restul vietii prin celulele benefice care trec de la el la mama in timpul sarcinii.

In 1979 niste cercetatori la univ. Stansford au fost socati sa gaseasca in sangele unei femei celule cu cromozom Y (caracteristice sexului masculin) provenind de la copilul din pantece.

In timpul sarcinii prin placenta trec celule stem de la embrion spre circulatia mamei. Acesta celule nu sunt distruse de sistemul imunitar al mamei. Celulele stem au proprietatea de a se putea diferentia in orice tip de celula si intervin in procese reparatorii  acolo unde are nevoie organismul mamei (devin celule hepatice daca mama are nevoie de o regenerare hepatica, asa cum s-a observat pe o biopsie hepatica a unei femei din Boston).
ADN-ul fiecarui copil purtat (chiar daca a fost avortat mai tarziu) ramane in corpul mamei prin aceste celule care se metamorfozeaza pentru a repara injurii tisulare diverse. Noi, mamele purtam deci la propriu in noi copiii nostri chiar si dupa nastere.
Am conspectat in graba pe romaneste, fara pretentii de limbaj stiintific, dupa acest articol . Care puteti, cititi integral. E miscator.

Nedoriti

Sambata am fost invitati la ziua cuiva, la tara. Cand am coborat din masina, sarbatoritul ne-a intampinat cu o intrebare cel putin deplasata:
"Ba, de ce nu dati si voi un telefon inainte de a veni?" ???!!!
Dupa ce am mancat cate ceva, sotia respectivului a constatat cu voce tare:
"Ei, unii vin, mananca si pleaca. Nu stiu ei cat se munceste..."
Nu am comentat nimic pe loc, dar i-am anuntat ca pe viitor nu mai dorim sa dam prilej unor astfel de replici, evitand vizitele pe cat se poate.
„ Sunt unii oameni suciti care nu inteleg nimic daca ii tratezi politicos si cu finete, neputand fi convinsi. Acestia sunt marcati de o anumita problema pshicologica.

Avand inainte atitudinea lui Hristos, este clar ca adevarata credinta crestina nu presupune supunerea in fata oamenilor ciudati, aroganti si ironici care terorizeaza adesea pe clerici.

De regula le permitem tuturor acestor ingamfati sa ne terorizeze cu ironiile lor, fie ferindu-ne de ei, fie adoptand o atitudine defetista, dand tot felul de raspunsuri jalnice, fapt care ii face sa se obrazniceasca si sa se fuduleasca si mai mult.

O atitudine amabila din partea noastra ii indeamna in realitate la necuviinta, intrucat ea nu vine dintr-o marime de suflet, ci din lasitate.”(Clerul azi-Filotheos Faros)

De ce nu ne merg...

...afacerile:
"Dar pentru ca-ti iubeai copiii nu i-ai sfatuit ci i-ai lasat sa se strice tare, de asta s-a maniat pe tine Domnul. Din pricina pacatelor si nelegiuirilor lor ai pierdut tu in afacerile tale cele lumesti.
Ai curaj si intareste casa ta. Dupa cum fierarul, ciocanind lucrul lui, face din el ce voieste, tot asa si cuvantul cel drept spus in fiecare zi biruieste orice rautate. Nu inceta dar, a-ti sfatui copiii tai."
Din vedeniile lui Herma (Scrierile parintilor apostolici)

Dupa 14 ani...

... de convietuire aproximativ pasnica (timp in care am tot obiectat cu privire la locurile in care suntem tentati sa ingramadim lucruri) am avut placuta surpriza ca din jurul candelei sa dispara, la initiativa sotului meu, puzderia de obiecte bisericesti mici (sticle si sticlute cu mir si aghiasma, metaniere vechi si noi, cruci si cruciulite) care faceau sa para locul acesta unul dintre cele mai dezordonate din casa.

Am auzit...

...la o predica o idee exprimata cam asa: "cand femeia insarcinata se impartaseste, de fapt se impartaseste odata cu ea si pruncul pe care il poarta".

Da, daca verbul din prima propozitie nu are strict acelasi inteles cu cel din a doua propozitie. Copilul nu ia Sfintele Taine in mod constient si nu poate fi vorba de o conlucrare activa cu harul in cazul lui, ci mai degraba o revarsare a binecuvantarii primite de mama si asupra lui. Daca orice traire interioara intensa a femeii are un impact asupra fatului, cu atat mai mult acesta din urma va fi inraurit de primirea cu evlavie si de lucrarea curatitoare si sfintitoare a impartasaniei.

Va fi marcat mai degraba de efecte (poate chiar va tresalta de bucurie la apropierea dulce a Mantuitorului), dar nu se va intalni nemijlocit cu Sursa inca din pantece, neputand inca sa o cuprinda in sine fara baia botezului.

preluata

In spate

Sau ca in acest video pe care nu l-am gasit ca sa-l postez