La...

... multi ani, Mariuca! 

In cautarea...

...simplitatii am incercat sa elimin pe cat imi permite situatia multi-taskingul, adica sa fac lucrurile pe rand, adancindu-ma in ceea ce am de facut si eliminand imprastierea gandului la alte proiecte. Scopul nu este sa fiu mai productiva, de asta are grija Dumnezeu, ci mai linistita si mai constienta de prezent.

De obicei in timp ce alaptam butonam pe internet in căutare de informatii sau scriam cate ceva. Mi-am dat seama ca pierd momente inegalabile de tandrete, de dragalasenie si prilejuri de a simti intens frumusetea vietii de mama, cu inima multumitoare fata de Dumnezeu pentru minunea pe care inca o am in brate. Vreau sa renunt macar partial la aceasta goana dupa eficienta care imi fura bucuriile prezentului.

Asa canta si ciripeste Sica la san😊

Exista...

... langa noi oameni minunati. Ioan al meu a venit acasa impresionat de un baiat cam de varsta lui, copil al strazii, pe care il stim de o viata ca fiind cersetor pe langa biserica. I se spune Mutu, fiindca are o vorbire defectuoasa (surd nu cred ca e) si cu greu te poti intelege cu el.

Acest copil si-a gasit de lucru si se tine de treaba, tine toate posturile mari (a refuzat oferte de saorma in postul acesta) si ca ii place sa citeasca intr-atat, incat si-a facut card la biblioteca.

Pentru mine oamenii astia sunt ca nuferii pe mizeria unei mlastini. Dumnezeu sa il aiba in paza!

Astazi...

...as vrea sa va impartasesc cateva creatii ale unei prietene dragi, o doamna preoteasa distinsa in adevaratul sens al cuvantului. Nu doreste sa ii dezvalui numele, bucuria ei fiind ca aceste imagini sa marturiseasca in sufletul oamenilor ceva despre Dumnezeu.

Alte...

... cateva mituri despre femeia casnica:
*sta toata ziua sechestrata in casa. Da de unde! Desi petrece intr-adevar mai mult timp in universul domestic, o casnica are mai mult timp pentru iesiri propriu-zise decat o femeie cu job. Cea din urma iese din casa, dar nu are libertate sa se miste decat acolo unde ii dicteaza serviciul, deci nu are privilegiul unor iesiri deconectante de calitate, ci doar de o fuga de acasa.
*munceste ca un sclav pe plantatie. In primul rand daca te ocupi sustinut de casa, nu se face dezastrul acela la care se refera sustinatorii acestui mit. In al doilea rand, si femeile angajate trec cat de cat prin aceleasi procedee de întreținere a propriei gospodarii (mai superficial, poate, dar o fac) in caz ca nu platesc pe cineva sa se ocupe  In al treilea rand, sa nu uitam ca traim in epoca automatizarii si a solutiilor inteligente pentru inlocuit corvoadele casnice de alta data, deci munca nu mai este coplesitoare ca pe vremea bunicilor.
*casnica este o femeie plafonata. Daca nu cumva este in depresie, o casnica are toate conditiile sa se dezvolte in ce directie isi doreste: isi poate cultiva mintea in ce arie a stiintelor sau artelor este interesata, se poate ocupa mai profund de suflet prin citire si rugaciune decat cineva impartit la serviciu, se poate ocupa linistita de hobby-urile ei invatand meșteșuguri de care altminteri nu ar fi avut timp. Nu subestimati niciodata o casnica cu acces la internet si dorinta de a evolua ca fiinta umana pe toate planurile: mai dezinformate sunt cele ocupate cu serviciul 😊

Nu vreau sa deranjez sau sa jugnesc pe nimeni cu aceasta postare, ci sa echilibrez putin balanta dispretului care planeaza asupra femeilor care se dedica exclusiv familiei.

Carti...

... recomandate de o prietena, citite pe nerasuflate de Grigo,

Indiferent...

... cat esti de sarac, poti sa pastrezi o atitudine nobila in ceea ce priveste chestiunea banilor si invers, poti fi bogat fara sa fii educat cum sa te raportezi "cu stil" la subiectul bani (sa nu fii nici badaran, nici dispretuitor, nici penibil prin felul in care iti afisezi "valoarea").

Mai ales un crestin ar trebui sa fie autentic detasat de cele materiale si cand spun asta nu ma refer la a se lipsi intentionat de bunastarea la care poate avea acces, ci la a avea eleganta de a nu se lipi de iubirea de arginti.

Ideal ar fi ca prezenta sau absenta unui cont consistent sa nu modifice mentalitatea crestinului si nici perceptia lui despre ceilalti sau raportarea la semeni (fie cu aroganta, fie cu invidie). Chiar daca ai ceva, parafrazand evanghelia, sa fii ca si cand nu ai avea, sa multumesti lui Dumnezeu din ingaduinta caruia primesti totul si parte din castigul tau sa daruiesti spre slava Lui unui om mai putin avut decat tine.

Daca, dimpotriva, esti foarte sarac, pune inaintea lui Dumnezeu problemele tale, nu carti si nu te plange in dreapta si in stanga, ci pastreaza o atitudine demna ne-recurgand la compromisuri, ci indreptandu-ti viata si staruind in rugaciune. Oricat de necajit esti, poti gasi imprejur pe cineva mai "lovit de soarta" decat tine si, cugetand la el, saracia ta iti va parea usor de purtat.

In general este de prost gust sa iscodesti starea materiala a cuiva prin intrebari directe sau evaluandu-i cu ochi critic achizitiile, dar si sa dai detalii gratuite despre cat castigi.
La fel de neinspirat este sa faci publice datoriile pe care le ai de achitat, mai ales daca nu sunt din categoria facturilor, ci sunt imprumuturi. Cel mai intelept este sa iti gestionezi resursele astfel incat sa nu ajungi niciodata sa te incurci in datorii carora nu poti sa le faci fata. Imprumuturile repetate si neonorate la timp sunt o nota proasta pentru oricine si indica o neoranduiala si o lipsa de chibzuinta in administrarea banilor. In general, finantele sunt un domeniu oarecum intim si cea mai eleganta atitudine este discretia maxima, exceptie facand cei pe care ii simti foarte, foarte apropiati.

Un aspect important, mai ales pentru cei carora li se pare ca nu au destul, ar fi acela ca dpv duhovnicesc generozitatea nu tine de venitul unei persoane (vezi cei doi bani ai vaduvei) si nu reprezinta numai o modalitate de a ajuta pe cei mai saraci. Ea este o forma de expresie a bunatatii inimii prin iubirea concreta de aproapele. In ultima instanta, putem considera ca ea nu se refera numai la bani, ci la orice ai de oferit/impartit pentru a aduce bucurie semenilor.

Sa povestim...

...cate ceva despre mitul frustrarii la femeile casnice, despre care cred ca este de multe ori o idee indusa de cei care generalizeaza in mod eronat o parere subiectiva pe care si-au facut-o despre ce simte o casnica, despre cum sta ea inchisa toata ziua oftand si visand sa evadeze candva din temnita propriei case si sa isi valorifice potentialul in perspectiva financiara urcand pe scara claselor sociale o treapta mai sus.

Desigur, exista in lume si tipul femeii care sta acasa fiindca este nevoita, constransa de lipsa posibilitatilor materiale sau pentru ca i se impune acest mod de viata. In acest caz este de la sine inteles ca tot ce face devine o corvoada si este implicit o sursa de suferinta pentru sarmana femeie. Cine opteaza insa pentru a ramane acasa langa copii, renuntand benevol la alte variante care par atractive financiar sau sunt in trendul social, are alte obiective si nu experimenteaza frustrarile comune pe care se spune ca le au casnicele.

Viziunea asupra unei vieti de succes este o chestiune subiectiva. Nu pe toti ne bucura aceleasi lucruri: visele tale pot fi cosmarul meu. Imaginea succesului se configureaza diferit in functie de personalitatea, varsta si aspiratiile fiecarui om. Intr-un fel arata succesul (ca perceptie interioara) pentru o vedeta si in cu totul alt fel pentru un monah. Veti intelege deci ca exista femei care simt ca ar trai o viata de succes acasa, inconjurate de cei dragi, slujindu-le din iubire si facand din caminul lor o oaza de odihna sufleteasca pentru ei. Exista femei bucuroase de posibilitatea de a se ocupa mai atent de formarea caracterului copiilor lor, de a le urmari mai indeaproape evolutia si de a ii ajuta punctat si particularizat in materie de dezvoltare personala.

Mai ales femeile din biserica au o usurinta in a se detasa de asteptarile societatii, fiindca spiritualitatea este eliberatoare de tot felul de sabloane. Relativa retragere din viata sociala zgomotoasa si o conditie economica mai modesta nu reprezinta o catastrofa pentru o femeie crestina. Dimpotriva, in linistea casei poate lua mai usor aminte la sine si isi poate cultiva mai usor virtutile.

Sentimentul autentic de implinire personala nu depinde de frecventarea unui job, nici de suma castigata lunar si nici de aprecierea altor oameni. El este o asezare interioara venita mai ales dintr-un echilibru psihic, din intelegerea profunda a vietii, din deschiderea ochilor mintii spre a vedea nenumaratele binecuvantari care ne inconjoara si din curatia constiintei in fata lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce realizeaza cineva nu rezista fara darul Lui, iar aceste daruri nu le primim fiindca meritam ceva, ci pentru simplul fapt ca El este bun cu noi Stiind ca stradania omului este in esenta desarta, nu ne putem hrani permanent satisfactia din ceea ce se intampla la serviciu. Fundamentul starii de implinire este unul duhovnicesc, altminteri viata pamanteasca este un sir lung de neimpliniri întrerupt de vanitati penibile pentru victorii trecatoare.

Dupa mine, ai mai multe sanse sa fii bucuroasa si multumita acasa, in spatiul guvernat de tine si printre oamenii pe care ii iubesti cel mai mult. Poate doar patima slavei desarte sa te chinuie cerandu-ti sa fii "atestata" de ideologia feminista a anturajului si apreciata ca femeie puternica de catre gura lumii. Ar mai fi si iubirea de arginti care se ascunde ca un sarpe in spatele unor nevoi inchipuite si unor standarde economice ridicate nejustificat din snobism.

In concluzie gandirea stereotipa conform careia toate casnicele sunt niste plictisite lipsite de inegalabilele satisfactii oferite de alternativa unei cariere este total gresita.

Cuvantul...

...casnica a devenit jenant in societatea noastra, fiind inteles aproape ca sinonim pentru "lenesa" sau" incapabila".

Ceea ce traiesc eu, stand acasa pentru familia mea este o viata extrem de solicitanta si foarte colorata ca spectru al provocarilor. Daca este sa te implici serios in tot ceea ce tine de ingrijirea casei si copiilor munca este coplesitoare si chiar imposibil de realizat impecabil fara ajutoare. Sunt convinsa ca o casnica harnica nu munceste mai putin decat o femeie cu seriviciu, fiindca si pentru una si pentru alta ziua are tot 24 de ore. Totul tine de constiinciozitatea fiecareia, de energia si implicarea ei si de motivatia intrinseca de a munci, diferenta facandu-o locul unde isi desfasoara activitatea.

In familiile numeroase, doamnele care au serviciu obisnuiesc sa delege pe altcineva pentru treburile casnice, in vreme ce acelea care petrec mai mult timp acasa pot sa se ocupe cu mai multa meticulozitate de toate. E logic sa fie asa: daca esti plecat cateva ore dintr-o casa cu multi copii nu iti mai ramane decat o mica parte din zi pentru ceea ce este de facut ca toate sa mearga bine. Nu vreau sa intru in detalii si sa nuantez ca si in calitate de casnica este nevoie de numeroase calitati si de multiple inteligente pentru a fi un manager si in acelasi timp un lucrator performant. Vizitati cateva case cu multi copii si veti intelege instant la ce ma refer.

Faptul ca o femeie este stigmatizata pentru simplul motiv ca doreste sa isi dedice eforturile personale familiei si caminului mi se pare unul dintre cei mai puternici factori antisociali.

Faptul ca statul nu valorizeaza economic si nu rasplateste financiar corespunzator o mama care se ocupa personal de copii este o problema a sistemului si nu o rusine pentru femeia respectiva, mai ales ca in prezent este bine-cunoscuta influenta benefica pe termen lung a atasamentului matern (care nu poate fi substituit total prin alta legatura emotionala) si influenta indelebila a persoanelor pe langa care creste copilul (deci nu e de dorit ca o mama intelectuala sa isi lase copilul cu bone semianalfabete si nici o mama crestina sa il lase sub indrumarea unei femei necredincioase).

Inteleg ca viata este grea, ca oamenii sunt siliti sa ia decizii calcandu-si pe inima si ca la orice principiu enuntat exista exceptii si cazuri particulare a caror solutionare este total neconventionala. Nu incerc sa transform populatia feminina intr-o armata de casnice, ci doar sa deschid o alta perspectiva asupra misiunii lor.

Avand in vedere presiunea sociala si economica, as spune ca, dimpotriva, o casnica motivata duhovniceste este o femeie curajoasa si demna, care isi asuma dispretul de sorginte feminista si demonstreaza live ca pe lumea asta sunt lucruri mai importante decat banii sau realizarile materiale. Acest adevar deranjeaza insa pe multi...

La o privire...

... superficiala biserica noastra pare destul de restrictiva. Spun "pare" fiindca toate interdictiile ascund in ele de fapt binecuvantari si sunt construite pe principiul "alege viata, ca sa traiesti".

Un mic truc pentru a prezenta copiilor partea arida a credintei este acela de a formula in loc de "nu avem voie" expresii de genul "noi nu facem asta". Ajuta mult la sublinierea faptului ca in fond nu facem decat sa respingem mizeriile morale si sa ne perfectionam interior. Anuleaza tenta frustranta a interdictiei, fructul oprit nu mai apare ca ceva apetisant, ci este data in vileag putreziciunea lui. Mai mult, crestinul (ca reprezentare creata de noi copilului) este automat plasat in pozitia suverana a omului care alege binele in mod deliberat. Copilul trebuie sa perceapa ca un om care nu este robit de patimi, un om puternic, liber, independent si intelept ar proceda evanghelic in mod natural, fiindca acela este binele.

Mare grija deci cum expunem si cum traim in direct credinta in fata copiilor nostri: cu mentalitate de sclavi ai pacatului sau de prieteni de cinste ai Imparatului Hristos.

Am observat...

...copii de parinti aspri/exigenti cum cresc ca fiinte sensibile, atente, cu mult bun simt, cu o smerenie naturala si cu o inclinare fireasca spre vietuirea in ascultare.

Am vazut si copii cu parinti permisivi (chiar si dintre oamenii duhovnicesti) fie din neatentie, fie dintr-o delicatete dusa la extrem, care evolueaza ca tineri obraznici, tupeisti, rebeli fara discernamant si chiar nesimtiti in cel mai propriu inteles al cuvantului.

Stiu ca nu numai atitudinea parintilor este singurul factor modelator al caracterului copiilor, dar intrevad totusi o relatie de cauzalitate in fenomenul descris mai sus.

O posibila explicatie este aceea ca limitele decente si regulile rezonabile impuse unui copil sunt cel mai viu mod de a ii transmite nemijlocit ca in jurul lui exista diverse entitati care merita sa fie respectate si la care este bine sa ia aminte, sa le trateze cu atentie si consideratie pentru a nu le rani sau distruge.

O buna parte a educatiei consta in a face copilul sa constientizeze ca nu graviteaza singur in univers si ca nu ii este permis orice, criteriul ultim fiind enuntat atat de simplu in evanghelie:

Intotdeauna...

... am pretuit ordinea, dar ca sa ordonezi un spatiu trebuie sa investesti timp si gand in organizarea inteligenta a lucrurilor. In simplitatea pe care o caut ca sa nu irosesc in grija de multe fragmente de viata trebuie sa am grija sa elimin surplusul de materie cu care vrand-nevrand sunt inconjurata. Pentru a decide ce indepartez si ce nu, in afara de criteriul utilitatii gasesc foarte inspirat criteriul enuntat de celebra Marie Kondo:

Acum ramane ca fiecare sa isi cerceteze izoarele bucuriei: cu cat mai multe vor fi ceresti, cu atat mai netulburata, neimpartita si nerisipita va fi curgerea vietii lui pamantesti si va intelege ce si cat sa dea Cezarului.

Cum...

... sa nu iti irosesti timpul vietii? Simplu:

Bineinteles, Duhul Sfant, calauzitorul tainic al fiecaruia dintre noi, ne va ajuta sa intelegem care este rostul pe care trebuie sa il cautam in faptuirile noastre de peste zi. Ca sa il auzim insa, trebuie sa fie liniste...

"Gustarea"...

... de dimineata in postul acesta: apa de fructe. Nu dau link pt beneficii. Cine este curios, poate cauta 😊.

In drumul...

... spre sfanta simplitate descopar zi de zi noi lucruri, pe care vreau sa imi fac timp sa vi le impartasesc si voua. 

Fiindca iubesc simplitatea voi incerca sa le reduc la esential, scuturand balastul cuvintelor inutile si lasand loc pentru personalizarea principiilor generale si pentru acel minunat "cine citeste sa inteleaga" sau "cine are urechi de auzit sa auda" care cripteaza margaritarele cunostintei duhovnicesti descoperindu-le celor intregi la minte si curati cu inima.

O carte...

... pentru toate femeile casatorite care vor sa transforme caminul lor intr-un loc al iubirii intre oameni si al odihnei sufletesti. Este genul de literatura de care inseteaza fara sa stie toate familiile care incearca sa duca lupta cea buna in biserica si reprezinta pentru mireni un medicament sufletesc mult mai specific si mai tintit decat patericele.
PS Vorbesc de casatoria intre oameni normali. Cine are de dus impreuna vietuirea cu un narcisist poate sti de la bun inceput ca lucrurile se vor schimba foarte putin sau deloc in bine din simplul motiv ca N se hraneste cu resurse negative de la cei apropiati ai sai, pe care ii aseaza (simbolic vorbind) ca intr-o roata de hamsteri in care vor alerga din ce in ce mai repede neajungand niciodata sa atinga standardele tot mai ridicate pe care le are N pentru a se declara multumit de relatie. In plus N este un tip psihologic care isi deruleaza existenta dupa un model ciclic al vietii de cuplu: bombardament cu iubire - devalorizare - respingere - reabsorbtie in relatie. Pe scurt, daca esti legata pe viata de un psihopat, singurul lucru de care trebuie sa te ingrijesti este sa nu o iei razna tu insati, in niciun caz sa mergi pe tiparul unei legaturi normale.

Ma simt...

... datoare cu niste explicatii pentru toti cei ce au vazut asa ceva pe pagina mea:

Eu mi-am facut cont adsense, dar nu m-am ocupat meticulos de el, asa ca probabil au aparut si reclame smintitoare. Pana cand si daca voi avea vreodata timp sa ma dumiresc cum sa ma ocup de el, am setat sa nu va mai deranjeze anunturi dubioase.

Oricum, veniturile pe care le-as fi realizat nu erau nici pe departe sume substantiale comparativ cu nevoile familiei mele si chiar daca ar fi fost castiguri semnificative, nu imi place sub nicio forma compromisul moral. 

Imi cer scuze pentru ceea ce s-a creat avand ca premisa neglijenta mea. 

Ma uit...

... la copii cum se cearta. Niciunul nu pare incantat sa lase de la el. Li se pare un semn de slabiciune, o invingere, o pierdere. Cei nevinovati in conflicte nu pretuiesc pacea, fiindca adesea ea se obtine cu jertfirea placerii de a avea ultimul cuvant si vine la pachet cu o oarecare nedreptate. Cei care triseaza si care incep tulburarea nici atat nu vor sa isi recunoasca uratenia duhovniceasca ci tin cu dintii de rautatea lor justificandu-si rautatile si facand pe suparatii cand sunt mustrati spre indreptare. Daca nu as tine in minte gandul ca nici eu nu sunt mai buna ca ei sa ca la fel fac si eu la randul meu inaintea lui Dumnezeu, m-as scarbi cu desavarsire de ei pentru incapatanarea cu care staruie in vrajba si tinerea de minte a raului.
Incerc sa le expun sub diverse forme ca:

Pacea nu e o chestiune lumeasca, judecatoreasca, un mod onest de a incheia rafuielile intre doi oameni, ci este mult mai mult. Problematica pacii se intinde pana in adancul inimii si pana la tronul lui Dumnezeu, aducandu-le laolalta ca o jerftfa bine-mirositoare. Implicatiile ei se intind dincolo de momentul precis cand ea se intampla: se scrie in Cartea Vietii si are puterea de a revarsa fericire (in inteles duhovnicesc) in inimile celor care isi junghie voia proprie si iubirea de placeri de dragul ei. Pana sa patrunda copiii aceste intelesuri inalte, trebuie sa le imbratisam noi, parintii, in traiul zilnic si sa le infatisam roadele.

Un detaliu...

... important in gestionarea timpului si a energiei zilnice, de care mamele cu multi copii se plang constant este programarea inteligenta a activitatilor de-a lungul zilei, astfel incat cele mai solicitante sa se suprapuna cu intervalele de timp in care eficienta este maxima. Planul zilnic trebuie deci personalizat si adaptat perioadei prin care treci: una este sa fii lehuza si altceva este sa ai mezinul de 1an.

Intotdeauna fructifica maxim timpul facand lucrul potrivit la momentul potrivit. Daca ai ceva de invatat ar fi de dorit sa o faci in prima parte a zilei, cand mintea este odihnita si receptiva la nou. Daca e nevoie sa pleci la cumpărături nu intarzia iesirea pana cand vine ora de masa, astfel incat sa fii nevoita sa umbli prin oras flamanda. Daca anticipezi o zi mai grea, pregateste-te din ajun dormind suficient sau gatind in avans, ca sa poti face fata solicitarilor zilei respective.

Tot ce ai de facut este sa fii atenta la tine insati, sa iti cunosti variatiile energiei de-a lungul zilei si sa gandesti inainte un program in care dificultatea sarcinilor sa corespunda fluxului ciclic al vitalitatii specific tie in perioada respectiva. Cand nu mai stii cum sa faci, cheama pe Dumnezeu in ajutor si sigur te va lumina, iti va da gandul cel bun si iti va netezi caile.

Un nou...

... obicei pe care vreau sa il dezvolt este acela de a aduce prinoase la biserica, dar nu cumparate, ci "infrumusetate" de mana mea. As implica si copiii in aceasta "miscare" fiindca mi se pare interesant sa lucram orice impreuna.

Rugaciunea de binecuvantare a lor se constituie in acelasi timp si ca o mijlocire a cererilor de folos a celui ce face osteneala de a le pregati pentru fratii de credinta.

Chiar daca darul este modest, sunt sigura ca Dumnezeu primeste orice incercare a omului de a cultiva dupa putere mila si dragostea frateasca prin ofrande din rodul mainilor lui.

"... Şi dăruieşte, Bunule, celor ce au înfrumuseţat acestea şi celor ce săvârşesc pomenirea, toate cererile cele către mântuire şi desfătarea bunătăţilor Tale cele veşnice..."

Musai...

...(adica must have ☺️) in garderoba de vara la copii: pantaloni lungi subtiri din material cu un procent cat mai mare de fibre naturale.

Baietii ii folosesc mai ales ca element de baza in tinuta pentru biserica (fiindca vreau sa ii obisnuiesc sa poarte pantaloni lungi in acest context, chiar daca este cald), iar pentru Anastasia reprezinta o protectie impotriva repetatelor julituri in genunchi specifice varstei.

Reluam...

...un remediu naturist uitat: coji pisate de ou de tara+zeama de lamaie+miere.

Am fost...

... sa ne spovedim si mi s-a acutizat nevoia de a trai viata pe indelete si de a savura deplin timpul fiind prezenta cu toata fiinta in realitatea inconjuratoare, simtind la intensitate maxima, gandind si reactionand fara jumatati de masura.

E greu de transpus in cuvinte linistea ce ma cuprinde cand filtrez cu trezvie actiunile si acord toata atentia prezentului si imediatei apropieri, luand lucrurile cu calm pe rand si oprind torentul de ganduri care ma arunca in tulburarea grijii de multe. E posibil ca facand astfel sa nu realizez la fel de multe in plan material (desi linistea mintii e un factor benefic pentru eficienta) dar prefer sa focalizez pe cultivarea unei stari sufletesti senine.
Bineinteles, fiind implicata in viata de familie, nu pot ajunge la masura celor care isi linistesc mintea in singuratate, dar pot gusta si eu in parte din bucuriile acestea.
Cateva "manevre" care ma ajuta:
*o oarecare departare de internet si mass-media, fiindca ele ma scot din realitatea mea
*nu las lipsa de rabdare a altora sa ma streseze sau sa ma grabeasca, diferentiind urgentele adevarate de istericalele copiilor
* nu ma grabesc sa raspund, gandesc inainte, fiindca mi s-a întâmplat ca, presata fiind, sa vorbesc ce nu trebuie, sa aprob ceea ce voiam sa interzic etc
*in timp ce fac un lucru care necesita concentrare nu ma ocup sa programez mental altceva, fiindca sigur voi uita sau gresi ceva
*incerc sa nu las lucruri neterminate care sa se transforme in factori de stres si de solicitare a memoriei
*daca desfasor o activitate nu ma las coplesita de dorinta de a fi facut o cu totul alta, ci incerc sa surprind frumusetea celei prezente
*nu permit mintii sa oscileze nefiresc de mult între doua variante, ci iau decizii destul de rapid si merg mai departe
*nu ma preocup prea mult de altii, ci iau aminte mai cu seama la ceea ce fac eu, la casa si familia mea
*in fiecare zi incerc sa aplic principiul simplitatii/simplificarii in tot ceea ce fac, sa invat sa traiesc cu mai putin. Incerc sa identific si sa definesc o linie echilibrata a acestui concept in viata mea, fiindca am vazut ca ceea ce este minimalist pentru unii, poate parea prea incarcat pentru altii.
*caut sa daruiesc bucurie si iubire prin tot ce fac, dar si sa le "sorb" pana la ultima picatura din tot ce ma inconjoara
*folosesc rugaciunea flexibil orientata catre tot ceea ce imi apare in viata cotidiana ca o cautare a savarsirii voii lui Dumnezeu in tot ceasul, fiindca prin toate maruntisurile pe care le fac, Lui vreau sa ii fiu pe plac si pe El sa il slujesc.

In drum...

... spre cimitirul Elenitei trecem pe langa o casa (daca se poate numi asa) darapanata unde sta o familie de romi. Familie vine vorba, ca seful de trib e foarte scump la vedere (probabil vine acasa numai cand e beat ca sa isi bata nevasta si sa o mai lase gravida). Acolo e o femeie amarata cu 8 copii de care imi e tare mila.

Nu am eu putere financiara sa ii construiesc o casa, dar le mai dau din ce imi prisoseste, ca orice crestin de rand. Tot gandindu-ma la ei, mi-am dat seama ca, in primul rand, ar putea tine cateva gaini in batatura lor. Apoi ar putea planta niscaiva puieti de pomi fructiferi sa nu fie nevoiti sa dea iama prin livezile vecine. Faptul ca nu ai bani nu te blocheaza total, daca esti om harnic si cinstit.

Fiindca au imprejur o imensa tarla necultivata pe care si asa zburda puradeii si paste lumea din sat o multime de animale, i-am propus femeii sa ii dau o capra (de la un prieten crestin care are o turma intreaga) . Ar paste-o si ea in rand cu toata lumea, dar ar avea lapte la copii si cate un ied cand si cand.
Ce sa vezi, insa? Doamna noastra nu vrea de fapt sa isi complice existenta, nu o trage inima la munca nici de dragul copiilor, asa ca a refuzat politicos toate ofertele si sugestiile noastre. In schimb la plecare a zis ca ar avea nevoie sa ii aducem lapte la copil. Nu credeam sa vad in carne si oase personaj ca in povestile lui Creanga cu "muieti is posmagii?"!

Zis si...

... facut: dupa ce am vizionat cateva ytb despre gradinaritul fara sapat al lui Ruth Stout am pus si noi cateva rasaduri de rosii in niste paie vechi depozitate in gradina din spate a bunicilor. Imi pare rau ca am ratat startul pt cartofi.

Nenorocirea este ca am dat peste o larva de coropisnita, semn ca terenul e populat cu daunatori seriosi. Am pus cateva capcane cu bere si vom vedea ce se intampla. Din fericire, pentru noi e doar o experienta interesanta, dar poate veni vremea sa ajunga un mijloc de supravietuire.

Aseara...

...am intalnit o fetita care, spre deosebire de toate celelalte, era imbracata cu in trening foarte gros. Alerga, saraca, dar era rosie si transpirata si ii era incomod. Am luat-o deoparte si am intrebat-o daca nu ii e cald (desi era evident) si ea mi-a explicat ca parintii nu ii dau voie sa se imbrace in pantaloni atat de scurti ca ai celorlalte fetite.

Sunt perfect de acord cu conceptia parintilor respectivi, dar ideea nu e numai sa interzicem copiilor, ci si sa oferim in schimb alternative acceptabile. Am cerut voie mamei ei (care nu are masina si are o bebelusa neastamparata cu care ii e greu la cumparaturi) si am luat-o cu noi la mall (aveam drum urgent acolo fiindca tocmai ieri mi-a crapat robinetul la bucatarie si tasnea apa pe langa maneta de deschidere) sa ii caut ceva mai subtire potrivit pentru joaca.

Sansa mea a fost ca fetita este ceva mai dezvoltata, asa ca am gasit la raionul pt femei niste pantaloni scurti de vascoza la care marimea 36 ii statea ca o fusta-pantalon. Am dibuit apoi si fustite din acelasi  tip de material care ii veneau destul de lungute. Mi-a placut ca aveau si imprimeu, caci la joaca fustele uni sunt mai pretentioase.

Mi-a facut chiar placere sa aleg hainute pentru fetita, fiindca vreau sa ajut cat pot la sustinerea ideii ca decenta vestimentara nu este respingatoare. E nevoie de o adevarata miscare "feminina" (nu feminista) pentru a face lumina imprejur pe strazile acaparate de tinute fitness (care, dupa parerea mea ar trebui sa fie rezervate salilor de antrenament). Desi asteapta un examen, Maria si-a mai gasit timp si pentru acest obiectiv:

PS Mi-ar placea sa existe creatori de moda de formatie crestina care sa lanseze pe piata modele dragute de fuste si rochii, ca sa nu mai trebuiasca sa cautam cu lumanarea o lungime adecvata pentru biserica la fetitele cu talie subtire (pentru care, daca nu ar fi SH, s-ar crede ca nu exista decat varianta mini).

In afara...

... de suzete si biberoane, o alta categorie de obiecte specifice bebeilor pe care ai mei nu le-au acceptat sub nicio forma sunt bavetele.

Cele din imagine nu sunt cele pe care am incercat sa le folosec la Anastasia, ci sunt total nefiziologice comparativ cu ele. Cea de silicon e prea rigida si grea, cealalta deranjeaza in spate la gat prin nod/fundita. Am unele cu scai, croite la marea arta, moi si usoare, decupate anatomic pe langa gatut. Degeaba! Le respinge cu atata vehementa de zici ca vreau sa o spanzur cu ele.

Deznodamantul confruntarilor este hotararea de a sacrifica nspe body-uri de stat prin casa care au ajuns sa arate in partea din fata ca niste carpe de spalat pe jos (mai ales ca ai nceput sezonul capsunilor si cireselor).

Nu vreau sa o stresez peste masura pentru hainite, desi imi plac si mie fetitele care arata si prin casa ca niste papusele scoase din cutie😊

Niciodata...

...nu am preferat alimentele congelate celor proaspete. Totusi, cand primesc o data mai multa verdeata imi place sa o toc marunt si sa o pastrez in pungute mici cat o portie de pus in oala cu mancare.

Nu separ tipuri de frunze, ci amestec tot si folosesc in proportiile pe care le am, fiindca nu sunt foarte pretentioasa la arome, ci apreciez valoarea nutritiva a frunzelor verzi bio. Mi se par mai sanatoase asa, decat cele proaspete din piata din zona noastra, care nu au aspectul acela de gradina (verde inchis, cu tulpina scurta si frunze dese) ci par a fi de la mari producatori din sere.

Prin congelare se conserva foarte bine proprietatile plantei si, in plus, economisesc timp pentru zilele in care sunt mai aglomerata.

O parere...

... despre cateva ustensile si vase indispensabile in bucatarie de la un maestru in arta culinara. Din videoclipul asta am invatat sa ingrijesc tocatoarele de lemn ungandu-le cu ulei din cand in cand.

La mine in bucatarie lucrurile stau putin diferit, fiindca se intampla sa lucram simultan mai multi, pentru ca alternam zile obisnuite cu zile de post si raman alimente pe care nu le consumam a doua zi si pentru ca este o casa cu copii mici, deci si cu vase mici speciale pentru ei.

Numai la categoria "oale si ulcele" 😊daca stau sa numar, trec cu brio pragul mult-visatului minimalism.

Emailate, mostenire de prin bucataria mamei, am de 12l, 6l, 4l si 2 l. De inox sunt doua de 8l, una de 5l, una de 4l, doua de 3l si setul pt gatit la abur. Apoi ibrice sunt 3 de inox (doua m mari, de 1l si unul de cafea, mititel) si 4 emailate (300ml, 500ml si 2x1,5l).
Si tigai am mai multe: una de inox, un wok si o tigaite cu glazura stone effect, o tigaie de clatite, o tigaie de fonta mare si fara coada, o tigaie veche, deteriorata, pentru copt vinete pe aragaz.

cutite multe si marunte

In familie, nefiind vorba numai de "eu" ci mai ales de "noi", e nevoie de multa intelepciune pentru a merge pe calea simplitatii fara o stramtorare peste masura duhovniceasca a familiei.

Doua...

... margaritare duhovnicesti gasite la vreme potrivita pentru a face fata focului de paie al interpretarilor gresite si conflictelor inchipuite care apar "din senin" in jurul oamenilor linistiti

Avem...

... si noi din mall un bonsai. Mi s-a parut tare frumusel si am vrut sa aflu mai multe despre cum se inmultesc, despre cum se produc si cum se intretin.

Desi in mare stiam despre ce e vorba, vazand in direct cum trebuie chinuiti bietii pomisori ca sa ne incante noua privirea, mi-am zis ca nu merita sa iei un copac falnic din mediul lui natural si sa il supui atator agresiuni doar pentru o placere estetica. Sincer, pentru a practica "arta" aceasta, iti trebuie o anumita cruzime si nepasare fata de natura.

Pana nu de mult nu gandeam prea departe si priveam decat realitatea imediata, dar, intelegand integrativ lucrurile, a inceput sa ma urmareasca si ideea ca mancarea carnurilor reprezinta o complicitate la actul sangeros al uciderii animalului. Inca nu am renuntat la ea, fiindca mi se pare ca imi aduce un aport nutritiv la care nu sunt gata sa renunt. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu o consider pacat, ci e o chestiune de accentuare a unei sensibilitati personale.

Bucatele...

... pentru Sica (capsuni + paine cu unt)

Accesorii...

... isihaste 😊

metaniere de deget

Pana...

...spre 40 de ani nu mi-am ingrijit deloc tenul. As putea spune ca m-a preocupat doar pastrarea sanatatii in general, si ca efect colateral, am ingrijit tenul din interior spre exterior, cum se spune: hidratare, eliminarea dulciurilor (cand cu acrivie, cand cu indulgenta), zeama de oase (colagen), vitamina C, grasimi naturale sanatoase etc. Ca particularitate as mentiona ca nu folosesc sapun pentru igiena fetei, ci doar apa rece sau calda si ca nu ma expun la soare foarte mult.

Cand am inceput sa vad in oglinda primele semne de imbatranire am inceput sa ma gandesc ca poate ar trebui sa arat bun simt si fata de ten. M-a motivat mai ales faptul ca am copii mici si as detesta sa le spuna lumea ca sunt bunica lor. Chiar si asa, investitiile de timp si bani in directia cosmeticelor au fost mai mult decat minime: mi-am luat o data de prin Lidl ceva, apoi de la Apicola. Singurul produs mai sofisticat achiziționat a fost uleiul de argan. Faptul ca le-am cumparat nu inseamna ca le-am si folosit 😊. Am fost de o inconsecventa greu de anticipat (uitam cu saptamanile) , fiindca de obicei sunt o persoana disciplinata si fac ceea ce imi propun.

Nu am facut o prioritate din felul in care arata fata mea. Opinia mea despre ingrijirea faciala se afla undeva la mijloc intre Pateric si revistele Avon. Nu cred ca am procedat corect cu delasarea totala vreme de 20 de ani (uneori neglijam si sa ma spal pe fata) dar observ ca nu mi s-a naruit aspectul ca unei case lasate in paragina, deci nu e mare bai nici daca nu te preocupa problema. Mai cred ca o ingrijire excesiva, pe langa faptul ca e un semn de boala sufleteasca si o grava confuzie a esentei umane cu trupul, duce la o deteriorare mai rapida a tenului (mai ales daca nu iti permiti decat produse mediocre). Apoi oricat s-ar stradui cineva, nu poate trece bariera factorilor genetici prin mijloace obisnuite.

Bineinteles inteles ca stiu dictonul cu frumusetea care vine din interior si constientizez sarmul ridurilor de expresie. A combate insa accelerarea procesului de imbatranire e un gest important de atentie si delicatete pentru cei care tin la tine. Asta pentru ca observarea imbatranirii  fetei la o persoana draga intristeaza automat, chiar daca nu aduce constient gandul despartirii prin moarte. Asa vad eu deocamdata lucrurile, s-ar putea sa gresesc.

Ceva...

... ce ar trebui sa deprindem tot mai multi: gradinarit inteligent, in spatii mici, in timp putin, cu recolta maxima

O zi...

...de 1 iunie poate fi prilej de a reflecta la noi insine si relatia cu copiii nostri:

cat de mult i-am dorit
cat de mult ii iubim in fapta
cat inteleg si simt ei aceasta iubire,
cata atemtie si preocupare le daruim,
cat ne ocupam de educatia lor,
cat timp investim in comunicarea cu ei,
cat incurajam deschiderea lor fata de noi,
cat de bine se simt ei in preajma noastra,
cata libertate stim sa le oferim,
cata rugaciune cu zdrobire facem pentru ei.

Dupa caz, fiecare poate sa cugete nu numai la copiii pe care ii are acasa, ci si la alti copii care intra sub incidenta lui intr-un fel sau altul:
copiii pe care nu i-a lasat sa se nasca, copiii care ii sunt elevi, pacienti, fini, vecini, clienti, rude
copiii sarmani pe langa care a trecut fara sa ii ajute
copiii pe care i-a ranit cu cuvantul
copiii carora le-a fost exemplu negativ
copiii la suferinta carora a fost indiferent

Cu fiecare copil sarbatorit ar trebui sa praznuim in cinstea Creatorului, fiindca ne daruieste fapturi atat de minunate spre triumful vietii care in permanenta renaste si umple cu bucurii golul lasat in urma generatiei care se stinge.