In societatea...

... actuala mi se pare esential sa stii sa detectezi minciuna, sa identifici un discurs interesat si sa nu iei decizii influentat de argumente induse de altii. Fii atent:
*la domeniul si calificarea profesionala a persoanei care vorbeste; nivelul de pregatire spune multe despre cineva
*la procentul informatiei denigratoare din discurs (barfe, nemultumiri, critici aduse sistemului)
*la incercarea de a induce teama, panica
*vezi daca propunerile se integreaza in cadrul legal, in regulamentul institutiei de care este legata informatia
*la persoanele care au ceva de castigat (direct, indirect, material sau ca imagine) de pe urma raspandirii informatiilor respective
*la oamenii straini care te sufoca efectiv cu parute binefaceri
*relatia pe care o ai cu interlocutorul (daca este cazul), daca il vezi ca incearca sa speculeze amanunte particulare legate de tine
*la insistenta cu care vorbeste, la tonul bombastic, mai mult compulsiv decat convingator, la modul obsesiv in care este adus in discutie un anumit subiect
*daca poti, detecteaza elemente de limbaj corporal care indica lipsa de sinceritate, tinand totusi cont ca nu sunt indicatori fideli 100%
*la inserarea ideii de panaceu, de solutie perfecta, de imbogatire subita
*la expuneri care prezinta numai calitati si nu mentioneaza nimic despre neajunsuri, defecte, efecte adverse, etc.
*la prezentarea unor date statistice pe care nu le poti verifica sau folosirea expresiei "studiile demonstreaza ca"  fara trimiteri valabile la aceste studii
*la incearcarea de a induce ideea ca nu se poate trai fara respectivul produs/serviciu, ca ai "nevoie" sau ca nu esti in siguranta fara el.
*compara cu felul in care a evoluat omenirea inainte si discerne ce este indispensabil pentru tine
*cand exista anumite antecedente infractionale, fii mai mult decat circumspect
*cere si parerea unui prieten de incredere sau unei persoane avizate, dar complet dezinteresate
*trece totul prin filtrul relatiei cu Dumnezeu, al Bibliei si al invataturii stravechi a Bisericii
*in momentul in care ceva ti se pare suspect, pune intrebari si urmareste continutul si logica raspunsului, precum si reactia interlocutorului (daca este evaziv, iritat sau ezitant, evalueaza cu atentie increderea pe care i-o acorzi)
Exprimat pe scurt, in stil jargon oltenesc de la un tip care face bani din vanzare de masini, suna asa:

Odata cu varsta...

... ma regasesc tot mai mult in descrierile HSP (persoane hipersensible) accesibile amatorilor ca mine. Ma linisteste sa consolidez intelegerea apartenentei la aceasta categorie de oameni.

Observ si eu ca nu tolerez anumite fenomene, pe care altii nici nu le observa sau chiar se simt animati de ele, cum ar fi zgomotele si luminile aglomeratiilor urbane, atmosfera tipica a distractiilor lumesti si avalansa de stiri negative cu care suntem mereu tinuti la curent. Ma simt ca un copil care, la sfarsitul petrecerii de ziua lui plange, desi totul a fost cat se poate de frumos. Oboseala isi spune cuvantul.

In relatiile interumane mi se par inadmisibile inselatoria si denaturarea adevarului. Nu pot evolua in minciuna. Simt falsitatea si prefacatoria ca pe o tradare de sine.

Detest manipularea, inscenarile, lipsa de respect, de empatie (adica narcisismele). Cunosc multi oameni care sufera din cauza lor si de asta am mai postat avertismente si solutii.

Imi displac conversatiile superficiale, formalismele, precum si obiceiul unora de a evita o viziune de ansamblu si a scoate ideile din context. Las totusi loc de buna ziua la toata lumea.

Nu pot urmari creatii ale mintilor inguste care insulta si o inteligenta medie. Inghit cu greu muzici si texte pe care mi le vara uneori copiii sub nas.

Sunt contrariata de oameni care practica/pretind obedienta si conformism orb fara sa isi puna niciun fel de probleme. Am ocazia sa vad asta la anumiti oameni care se vor credinciosi.

Sunt poate prea atenta la mine insami si constientizez prea multe amanunte
pe care nu ma pot preface ca nu le vad. Aceasta acuitate genereaza si o analiza prea intensa si prelungita a tuturor aspectelor vietii care imi pericliteaza pacea inimii. Este un proces care consuma multa energie si pe care nu il poti pur si simplu indeparta prin negare.

Disfunctii...

Un comunicat...

...de presa care mi-a imbolnavit barbatul 😀 mai mult decat toate stirile despre coronavirus la un loc a fost emis fara a fi gandit prea mult in prealabil. Reactualizeaza vechea problematica a linguritei si a bolilor pe care le putem lua de la biserica. Toata ziua a vorbit (direct sau online) despre asta. Ca orice baba care se piaptana cand tara arde, eu l-am cicalit sa ma ajute cu maruntisuri vremelnice (ce tin de pantece). O necredicioasa nepasatoare la ceea ce se intampla dincolo de gardul ei!

adusa de acasa si tinuta apoi unde? 

 daca sunt muribunzi refuzi
sa ii impartasesti? 

Sfat concret: Pune in balanta legile firesti ale transmisiei bolilor si credinta ta ca Dumnezeu te va acoperi printr-o abolire a lor. Actioneaza corespunzator principiului care are mai multa "greutate" si ai gasit cheia succesului. Nu te am ambala de necredinta altora, ca nu schimbi asezarea lumii daca te agiti. Mai bine ai grija de echilibrul personal...

Despre "mitul"...

... ascultarii copiilor de parinti as spune ca este nevoie de o mare intelepciune si traire duhovniceasca pentru a sti cat si unde sa intervii in cursul firesc al vietii copilului ca sa nu ranesti, sa nu strici ceva in fiinta lui fragila.

Nu trebuie pornit cu acrivie la configurat viata altuia dupa calapod crestin daca nu esti sigur ca lucrezi fara patima la aceasta, daca nu simti ca esti manat doar de dorinta de a il vedea ancorat in Viata. Mai bine nu te bagi, decat sa faci reglaje de finete cu barosul.

Nu intru in detalii, dar am trait momente in care mi-am zis si "ce bine ca nu m-a ascultat" si "o, de nu m-ar fi ascultat!", chiar daca din principiu sunt o sustinatoare vehementa a ascultarii. Asa se intampla cand "orb pe orb" calauzeste. Parintii nu sunt dumnezeii copiilor. Hristos lucreaza si prin ei, dar si pe multe alte nestiute cai. De aceea rugaciunea este esentiala.

Cateva...

...replici care tin loc de martisoare😊
"Imi fac de mult curaj sa iti spun: imi pare rau ca te-am judecat si nu ti-am inteles suferinta mai demult" (mamica de trei copii de curand)
"Mami, azi m-am simtit un copil norocos (treceti peste implicatia teologica a cuvantului). Colegii erau foarte stresati cum o sa explice acasa notele mici. Tu esti asa de treaba!"
"Mi-a zis M ca ea ar fi foarte fericita sa aiba o mama cu care sa poata discuta asa cum vorbim noi."
"In afara de mama mea, ea (au avut de facut la scoala un proiect despre o vedeta) este una dintre femeile puternice care ma inspira"

Soare...

...senin, aer de primavara. Am stat mult pe afara cu copiii zilele astea, sa ne umplem de bucuria acestor zile frumoase. Sunt si vreau sa raman😊 sub impactul auditiilor cu pr Mihalache si sa ma pierd in afectivitate fata de copii, cat mai suntem impreuna.

Pe Grigo nu l-am mai dus la scoala fiindca are un coleg care s-a intors din Italia si nu si-a stat cele 14 zile de carantina acasa, asa ca mai completez eu pt fiu-meu.
Coronavirus nu ma streseaza prea tare. In afara de a evita aglomeratiile, a ne vitaminiza si de a tine reguli de igiena elementara nu putem decat sa ne rugam mai cu sarg impreuna. Nu purtam masti, nu ne-am baricadat in apartament, nu avem provizii consistente pe termen lung (nici nu as avea unde sa tin atatea).

Nu mai vorbesc despre Coronavirus decat in gluma ca sa mai dezamorsez din stirile cu care vin ceilalti acasa. Nu e de folos nimanui sa rumege ganduri negre, de boala si moarte, cu atat mai mult noua, celor care credem in Dumnezeu si avem la ce sa cugetam spre intarirea nadejdii. Si daca vine, moartea nu tre' sa ne gaseasca tristi 😏

Deci...

...nu ma pot abtine sa nu postez si asta:

Sa ma clarific...

... legat de pregatirea scolara a copiilor. Eu cred cu tarie mai multe chestii, nu ma puneti sa argumentez, le cred pur si simplu. Una dintre ele este faptul ca am copii inteligenti, nu geniali, dar inteligenti. A doua este ca omul are o sete naturala de cunoastere si ceea ce invata directionat de propria curiozitate asimileaza, iar ceea ce toceste in scarba fixeaza mult mai greu. A treia este ca rolul meu in formarea lor profesionala nu este acela de a ii obliga sa isi aleaga meserii dorite de mine, nici de a ii sili peste masura (pana la nervi, jigniri, cearta, bataie) la performante intelectuale. A patra este ca scoala ii suprasatureaza cu informatii, iar eu acasa trebuie sa balansez situatia spre unschooling.

Incerc sa fiu un om preocupat de cele duhovnicesti si inteleg ca succesul lumesc pe traseul vietii unui om nu este o conditie sine qua non a fericirii si linistii sufletesti. Te poti simti implinit si bucuros fara sa fii in top dpv financiar sau profesional. Nu sunt deloc interesata sa am cu ce ma mandri prin copiii mei. Ii iubesc si atat. Nu am de demonstrat nimanui nimic prin ei. As recomanda tuturor sa isi improprieze aceasta atitudine care nu amesteca slava desarta in relatia cu copilul.

Ceea ce fac este sa ii fac sa constientizeze ca nu trebuie sa isi ingroape talantii, ci sa ii descopere si sa ii cultive. Ma rog pentru ei si ii invat sa se roage ei insisi pentru netezirea cailor vietii. Incerc sa ii incurajez si sa sustin dupa posibilitati daca intreprind ceva sau vor sa se dezvolte intr-o anumita directie. In niciun caz nu i-as duce la pregatiri nedorite, dimpotriva, sunt o aparatoare a timpului liber si o adepta a "plictiselii" la copii. In acele momente ei au ocazia sa se aplece asupra propriei persoane si sa se cunoasca. Au toata viata la dispozitie pentru "deadline-uri", macar copilaria sa si-o traiasca pe indelete.

Restul timpului este umplut cu maimutareli sau ambitii de adulti...

O fobie...

... comuna tuturor narcisistilor este introspectia sincera fiindca ea releva defecte care nu corespund cu imaginea grandioasa despre sine a acestora. Refuza sa isi vada propriile imperfectiuni. Nu accepta ideea ca ar putea fi cu ceva mai prejos decat altul. Problema este ca toti avem neajunsuri, chiar si cei perfectionisti dintre noi (insusi perfectionismul e un defect). N se poarta copilareste si aplica tactica strutului. Li se pare ca daca ei nu isi privesc frontal lipsurile comportamentale si nu ingaduie altora sa vorbeasca despre ele, vor trece total neobservate. Fiindca au pretentii exagerate de la ei insisi, N isi seteaza standarde foarte inalte determinand astfel propriile insuccese interioare. Exact ca in manifestarile oricarei alte fobii, N are un maxim disconfort cand isi vede sau ii sunt prezentate defectele. Orice scapare in atitudinea personala care poate fi vazuta N o simte ca pe o chestiune vitala.
Strategia prin care gaseste de cuviinta N sa evite confruntarea cu realitatile interioare este proiectarea propriilor trasaturi negative asupra interlocutorului/partenerului/unui membru al familiei. Isi gaseste o usurare in criticarea si invinuirea acelei persoane de patimile lui.
Daca ti se intampla sa fii chiar tu victima narcisistului, observa ce face si nu absorbi.
Un exemplu: sa zicem ca mergeti impreuna cu masina (unul dintre locurile preferate de tortura fiindca nu ai unde sa pleci) la un eveniment si N e stresat. Va incerca sa te scoata din sarite cu ceva, cu orice, chiar si cu o minciuna. Nu incerca sa gasesti alta logica in reactiile lui decat acest mecanism al proiectiei. Ei nu au nevoie sa te dezvinovatesti, nu vor adevarul, vor doar sa te vada cum la cari bagajul de frustrare.
Altii vin de la serviciu nervosi si simt o satisfactie/usurare sa induca aceasta stare acasa. Nu te lasa atras in aceasta gaura neagra si nu incepe sa te dezvinovatesti si sa demonstrezi adevarul. Ei nu vor asta, ci doar vor sa te foloseasca la reabilitarea propriei imagini false. Nu reactiona, ci analizeaza patternul comportamental si detaseaza-te.

Cum ma descurc...

... cu adolescentii? Greu, foarte greu, mai ales ca nu seamana nici unul cu celalalt. Din dorinta de a pastra o anumita discretie legat de latura lor problematica, nu voi detalia prea mult conflictele dintre noi. Ca tipuri de probleme pe care le-am intalnit as mentiona (in ordine aleatorie) :
*complexele de inferioritate fizica
*sedentarismul
*muzica usoara
*sexualitate
*retele de socializare
*habotnicia
*prietenia-iubire
*agresivitatea
*preluarea auto-ingrijirii
*problema banilor
*invatatul/temele
Pe langa fiecare dintre aceste subiecte am insistat cu discutii prin care sa le prezint si sa le imprim perspectiva mea. Unii au fost mai receptivi, altii mai refractari. Am lasat libertate cat "sa nu se rupa arcul", nivel diferit in functie de puterea de înțelegere a fiecaruia. Chiar daca nu sunt fix ceea ce as fi dorit, am nadejde ca Dumnezeu lucreaza in viata lor si ca ceea ce nu imi place acum este doar o etapa tranzitorie. De aceea incerc sa nu ma agit prea tare cand vad lucruri nepotrivite cu idealurile familiei. Ma gandesc atunci si la propria adolescenta, si la judecatile pe care le-am facut pe vremea cand nu aveam copii (sau erau toti mici) fata de copiii altor crestini si inteleg mai mult unde am contribuit indirect la stricarea vietii propriilor copii. In principiu  cata vreme sunt in biserica, la slujbe si cu spovedania la indemana, tot ce inseamna greseli ale tineretii poate fi sters sau folosit pentru inteleptire.

Ca o concluzie personala, 90% din ceea ce este cadere a copiilor mei provine din afara familiei. Noi nu avem o viata duplicitara in sensul ca in casa ne comportam cam ca si in exteriorul ei. Influentele primite din frageda pruncie de la scoala au relativizat invataturile primite de acasa. Mai tarziu, spre liceu, retelele de socializare au bombardat efectiv cu impresii noi, secularizate, fiintele lor inca fragede. Nu s-a reusit o destabilizare totala a situatiei, dar avarii sunt destule. De aceea sfatul meu ar fi sa tineti copiii cat mai mult posibil departe de informatii nocive. Eu as spune mai mult decat "esti ceea ce traiesti", gandindu-ma la neuronii oglinda de care am mai scris:

Text...

... de folosit in prezenta femeilor inteligente care stiu sa se exprime remarcabil si care pot deranja asezarea unei societati construite pe monopol masculin.

Dupa capul meu de "femeie" acest text trebuie inteles in contextul vremurilor de atunci si talcuit mai adanc. In primul rand nu cred ca este vorba despre invatatura laica, ci despre predaniile Bisericii. Chiar si asa, de-a lungul timpului au fost multe femei care au invatat pe altii despre Hristos fara sa fi gresit catusi de putin, ci luminand mintile oamenilor. Doua exemple la indemana sunt sfanta Ana proorocita si sfanta Ecaterina. Ce vom spune despre toata pleiada de profesoare de religie din lume? Despre apostolatul mamelor in propria casa? Sunt acestea lucrari ale faradelegii? In niciun caz! 

Nu, cu siguranta aceste cuvinte nu trebuie luate ad literam. Femeile care invata pe altul trebuie sa fie foarte atente sa nu vorbeasca decat in duhul invataturilor Bisericii, nu dupa interpretari proprii, fiindca pot gresi. Acest lucru este valabil dealtfel si pentru barbati: in materie de credinta nu iti dai cu parerea avand pretentia ca ideile personale sa fie adoptate ca dogme. 

Poporul nostru a denumit plastic aceste invataturi paralele cu Adevarul "babisme". Femeile, fiind mai grabnice la vorbire decat barbatii, mai ales cele in varsta care se cred intelepte, sfatuiesc in stanga si in dreapta, vrute si nevrute. 

Am intalnit un caz din acesta de ignoranta combinata cu evlavie la o batrana care sustinea tot felul de superstitii, gen: "daca calci haine duminica, fata Maicii Domnului o calci". Pentru categoria asta de "apostoli" sunt binevenite cuvintele 

versetului de mai sus. 

Pentru cine...

... are in plan un copil, doi, gatitul cu copii mici in preajma nu este o problema de o viata. Sunt insa si femei care, pe langa faptul ca trebuie sa hraneasca toata familia, mereu au cate un pruncut, doi pe langa ele.
Cum se descurca? Greu...

Ori il plaseaza in grija cuiva de prin casa, si aici intra in discutie varsta si competenta ajutorului primit. Multe lasa copii mici cu alti copii, prelungind si fractionandu-si timpul de gatire ca sa verifice daca totul este in regula. E si acesta un mare stres fiindca pot aparea accidente. In plus, au de a face cu refuzul copiilor mai mari de a face pe dadaca, apar tensiuni si trebuie dusa munca de lamurire pentru a le obtine ajutorul.

Daca nu au chiar pe nimeni, tin piticii pe langa ele, cu jucarii, cu prezentarea sertarelor si obiectelor de bucatarie care sa ii distreze pentru o perioada (de care sa mai profite sa mai lucreze cate ceva la bucatarie). Si in acest caz trebuie atentie (obiecte contondente, casante, detergenti, chestii fierbinti) si preventie (trebuie organizat spatiul ca sa nu iti complici singura existenta, ci sa fie cat mai sigur).

Slingul, premergatorul, tarcul, sunt optiuni de scurta durata, in timp ce a gati si a lasa curatenie in urma dureaza ore. Eu prefer varianta din imagine, care mi se pare mult mai interactiva si stimulativa pentru copii. Dupa caz pot si ei pipai si chiar linge anumite ingrediente.

Nu mai povestesc ca intre timp ce ai de muncit in bucatarie, programul de masa si scaun al sugarilor se desfășoară în paralel.

Asa se face ca viata de zi cu zi a celor ce "stau acasa" poate fi foarte solicitanta. Toate trecem prin asta, doar ca la unele devine un fel de neverending story, pe masura ce arborele familial se ramifica tot mai mult. Nu suntem niciuna superwoman, nu va complexati. La toate care suntem singure ne ies peri albi pe tema asta, numai ca unele recunosc si altele nu.

Cu Dumnezeu inainte! 

Daca este...

...adevarat ca gandul omului poate face rau la distanta, strategiile pe care le-am mai enuntat in postarile despre narcisisti vor lucra doar partial. Ele sunt foarte bune, dar trebuie in mod cert dublate de multa rugaciune personala (psaltire, acatistul acoperamantului si alte cereri de  ocrotire ale sfintilor) si de periodice dezlegari facute de preot. Daca locuiesti in casa cu N, trebuie sa
faci si sfestanie in momentul in care simti ca lucrurile o iau razna.
Nu pot sa detaliez, dar stiu cateva cazuri concrete in care rugaciunea sustinuta a facut minuni in solutionarea problemelor cu acesti oameni imposibili.

In orice alt tip de relatie cu N, in afara de casatorie, poti merge linistit pe "no contact" daca situatia sociala permite. Daca Dumnezeu a ingaduit sa te casatoresti cu un om care te-a dorit doar ca sa te demonteze si apoi sa desfiinteze din tine tot ceea ce ar fi constituit un posibil ascendent, inseamna ca esti persoana care poate duce astfel de torturi. Indelunga rabdarea ta iti va aduce cu siguranta ceva bun. Intareste-ti fortareata inimii tale si nu calca fagaduintele catre Dumnezeu. Cere mila de la El si nu astepta nimic de la om. Cred si stiu ca daca te tii pe pozitia de a face doar binele, se vor crea in viata conjuncturi prin care ti se va usura situatia cu mult. Ancoreaza-te puternic in Hristos si nu desparti prea usor ceea ce a unit Dumnezeu.

Nu este nevoie...

... de povesti inventate despre ascultare. Tot ce trebuie sa faci este sa fii atenta la felul în care aceasta lege duhovniceasca lucreaza in viata copiilor tai si sa ii ajuti sa observe si ei ceea ce se intampla.

Ieri Grigore a iesit singur afara in fata blocului, fiindca mititeii au fost bolnavi si eu am ramas in casa cu ei.

La un moment dat niste baieti din vecini l-au chemat impreuna cu ei pe un teren din apropiere. Eu nu l-am lasat, fiindca acolo vin si baieti mult mai mari, de toate culorile, si joaca fotbal si nu stii la ce te poti astepta.

S-a cam suparat, a cartit ca el ramane singur si nu are cu cine se juca, dar a ascultat. In nici 5 minute au aparut in peisaj doi frati cam de varsta lui, baietii unui parinte, pe care nu ii mai vazuse de multa vreme si s-au distrat foarte bine toti trei.

Morala: tu fa ascultare, ca va veni si binecuvantarea; nu te lua dupa ceea ce poti tu sa prevezi, caci nu stii de unde sare iepurele cand este vorba de planul dumnezeiesc.

Nu transforma...

... faptul ca ai tu o familie numeroasa intr-un argument cu care altii sa denigreze familiile cu multi copii. Cand ma gandesc sa nu facem sminteala, ma refer si la felul in care influentezi conceptia de viata a propriilor copii. Nu propun o ipocrizie care sa bage sub pres toate greutatile si neajunsurile familiei tale, ci o concentrare asupra partii pline a acestui pahar al mantuirii.

*Nu spune vorbe neroade "Nu va maritati, ca nu stiti ce groaznica e viata!" fiindca tu le spui la suparare si stramtorare, iar copilul le ia ca adevar general.

*Vaita-te cat mai putin legat de greutatea si durerile nasterii, ca sa nu transmiti fetelor o frica nejustificata. Ceea ce vad in direct prin slabiciunea ta este suficient. Ele au propriul organism si vor experimenta acest proces la timpul potrivit.

*Marturiseste, atat in propria casa cat si in afara, binecuvantarile alaptarii la san, oricat de adormita si demineralizata ai fi.

*Nu vorbi in mod repetat despre cat de dezordine si mizerie este in casa, fiindca vor ramane cu ideea asta despre propriul camin. Daca taci, nu isi vor aminti asta, fiindca ei nu sunt preocupati de curatenie. Munceste ca sa mentii o ambianta suportabila.

*Nu dramatiza micile pozne ale prichindeilor, facandu-i sa para o companie insuportabila, ci reparati impreuna, treci cu vederea si, daca poti, fa putin haz de necaz.

*Arata-ti fara retinere bucuria si dragostea pentru bebelusul tau. Este molipsitoare😊

*Ajuta-i sa se simta bine impreuna sau separa-i in zone diferite ale casei cand sunt tensionati. Gandeste-te cum sa faci sa stea cu drag acasa, sa fie un loc in care se simt in siguranta, iubire si intelegere. Bucurati-va unii de altii cat mai sunteti impreuna!

*Atunci cand nu esti punctuala, nu da in mod dramatic vina pe cei mici, ca oamenii sa aiba motiv sa ii deteste "pe astia cu multi plozi"

*Respecta dorinta de liniste a altora pe cat este posibil. Nu avea pretentia sa fii inteleasa si acceptata, ci invata copiii de mici cu blandete sa fie mai putin galagiosi cand nevoia o cere.

*Din ce ai, straduieste-te sa ii imbraci ingrijit, curat si modest. Aspectul ordonat face intotdeauna o impresie buna, iar strainii nu vor avea prilej de dispret fata de familiile numeroase.

*Copiii cu purtare cuviincioasa, care stiu sa se adreseze politicos, care sunt elevi silitori, si se arata harnici, dornici sa ajute, descurcareti vor inchide intotdeauna gurile rele ale celor care comenteaza impotriva "iepuroaicelor".

Desi crucea familiei crestine nu este deloc una usoara, Dumnezeu a ascuns in ea multa bucurie pe care merita sa o scoatem la iveala spre slava Lui!

De ce narcisistul...

... este atras de oameni din biserica?

*Pentru ca acestia sunt oameni maleabili, care inteleg ideea ca trebuie sa lucreze in mod constant la imperfectiunile personalitatii lor si care au ca ideal iubirea de aproapele. Narcisistul observa si profita de aceasta calitate folosindu-i pe acestia in interes personal printr-o manipulare cu specific religios, fortandu-i spre o asa-zisa perfectionare a lor, care este mai degraba o silire la ispite de dreapta, pana ii epuizeaza spiritual. Daca nu reusesc sa isi constranga victima prin argumente, o vor face sa simta ca nu este deloc bine-placuta lui Dumnezeu. N o va determina la un moment dat sa se scarbeasca de credinta, fiindca foloseste chiar si Scriptura impotriva ei.

*Pentru ca omul religios are o anumita profunzime a emotiilor, o disponibilitate de a sustine interesele altora, are compasiune, este bland, generos, dezinteresat. N pe de alta parte, nu poate decat sa mimeze toate acestea, asa ca se apropie cu invidie si curiozitate si testeaza felul in care poate folosi, ca un vampir emotional ce este, toate aceste bunatati duhovnicesti. In al doilea rand va incerca sa le nimiceasca pentru a isi demonstra ca nu erau decat virtuti superficiale si nu meriti respect. Dupa ce te destabilizeaza si te vede in momente de slabiciune, fie te critica, fie te abordeaza condescendent, chipurile sa te ajute, fiindca esti un om cu probleme.

*Pentru ca este sigur ca nu il vei parasi. Omul duhovnicesc nu se dezice de cineva decat in mod exceptional. In general lupta si face schimbari in comportamentul lui ca lucrurile sa mearga bine in relatiile cu altii. De aceea N stie ca te va putea abuza pe termen lung, iar tu vei rabda si vei ierta la nesfarsit. Chiar daca identifici ca problema e la el, te vei sili sa iti iubesti vrajmasii si tot te va avea la dispoziție.

Solutia este sa ai discernamant in ceea ce priveste relatiile cu altii, chiar si din postura de crestin. Sa stii cat poti sa jertfesti fara sa te ranesti prea tare si sa cumpanesti aceasta cu ceea ce ti se cere (este o ambitie, un moft al N sau o necesitate). Dupa o evaluare corecta nu te sfii sa refuzi sau sa tii la distanta cuvenita persoanele care nu iti aduc decat tulburare.

Oricat...

... de mult ne plangem noi ca lucrurile nu merg bine, toti cautam de zor desavarsirea pentru altii. Schema generala a povestii oricarui esec familial in plan spiritual este asta:

Restul sunt amanunte...

Azi...

...am schimbat asternuturile in patul nostru supraetajat. Singura. Aproape singura. E foarte incomod: trebuie tras patul fiindca e inghesuit intre birou si perete, puse cele doua randuri de protectii (una musai impermeabila) in conditiile in care salteaua de jos e destul de lata (140 cm) si scara patului impiedica mobilizarea ei si accesul la coltul respectiv. Unde mai pui ca din dorinta de confort am comandat o saltea putin mai inalta si mai tare decat recomandarile producatorului, rezulta o adevarata corvoada. Pana nu m-am refacut bine dupa nastere mi-am chinuit sotul in dotare cu treaba asta, dar s-a aratat atat de incantat, incat de indata ce am putut l-am scutit de un asa afront😂.

In fine, cand totul era gata, a venit Gheorghita si s-a pus in pat. Asa, si? Pai dumnealui isi pierduse sub patul din camera lui Ionut o motocicleta si intrase dupa ea in ciuda interdictiilor puse de mine. A iesit de acolo si fara motocicleta, dar si plin de fulgi de praf de sus pana jos. Si asa cum era, s-a trantit vociferand in patul proaspat schimbat langa mine care o alaptam pe Anastasia ca sa adoarma.
Asta este una din fazele benigne cu care ma enerveaza zilnic. Am deviat putin de la motto-ul relatiei mele cu copiii, dar ne-am impacat.

Vi-l las si voua, poate avandu-l in minte reusiti sa va manifestati iubitor si in plina desfasurare a boroboatelor:

Succes!

Cam asta...

... era starea mea de azi-noapte, fiindca odata cu febrele nocturne ale celor doi mai mici mi-am dereglat somnul. Nici asa nu dormeam grozav, fiindca Anastasia se scula de cateva ori pe noapte sa suga, dar macar nu eram nevoita sa ma ridic si nu eram nici stresata de altceva.

Stiu ca nu sunt singura nedormita la capul pruncilor bolnavi de pe planeta. Simt in mine suferinta a mii de femei care duc in tacere aceeasi cruce. Le iubesc si le admir in acelasi timp. Cine intampina corect aceste nevointe specific mirenesti va fi rasplatit cu bucurie cereasca.

Chivernisirea inteleapta a somnului mi se pare unul dintre cei mai de seama piloni ai echilibrului mental si duhovnicesc. Daca te neglijezi si incerci sa fii mai mult decat esti, poti ajunge la o epuizare fizica vecina cu moartea. Eu am trait asa ceva dupa al patrulea copil (facultate grea+nasteri+ alaptat+niciun ajutor considerabil) si nu doresc nimanui. Reechilibrarea a durat ani, fiindca nu puteam lua o pauza totala de la responsabilitatile vietii ca sa ma ocup de mine. De aceea cred ca este cu mult mai bine ca zilnic sa ai grija sa te refaci din micile oboseli, decat sa traiesti mereu functionand din rezerve si la un moment dat sa clachezi definitiv.

Ce poti face concret?
Daca simti oboseala, dormi ori de cate ori ai prilejul.
Deprinde copiii cu orele de liniste ale dupa-amiezii.
Stabileste culcarea de seara cat de devreme poti
Ai grija cat si ce mananci inainte de somn
Bea seara un ceai care sa te linisteasca (gen sunatoare) si sa poti adormi
Desi sper sa nu ajungi la pastile, sunt si ele o optiune pentru linistire
Fa plimbari relaxante in natura
Suplimenteaza cu magneziu
Cere ajutor cand nu mai poti
Daca totusi esti epuizata, nu folosi de regula multa cafea
Foloseste dimineata ceaiuri de plante care ajuta suprarenalele (ghimbir, busuioc, turmeric)
Un dus rece, fie si numai partial, te invioreaza
Si nu in ultimul rand, ci ca o idee care merita retinuta in final, fa rugaciuni multe. Vorbeste cu Dumnezeu despre aceasta problema a somnului, daca o ai. Momentele in care chiar nu poti dormi nu le transforma in atacuri de panica. Ele pot fi folosite pentru "conectare" la Sursa si vei vedea ca oboseala de a doua zi nu va fi chiar asa ingrozitoare cum se prefigureaza. Se pot intampla chiar mici minuni in care un somn insuficient ca timp sa devina, cu darul lui Dumnezeu sau al sfintilor sai, foarte odihnitor. Nu face insa din nechibzuinta ta o provocare pentru Hristos.

Stim...

... cu totii cam care este abordarea lumeasca a sarbatoririi zilelor de nastere. Ne-am pliat si noi, crestinii, destul de strans pe aceste traditii de sorginte pagana. Nu are rost sa repet informatiile din linkuri, voi nota insa cateva ganduri pe marginea sarbatoririi zilelor de nastere.
*Nu cred ca sarbatorirea zilei de naștere este un obicei rau, in sine. Depinde cum o intelegi, de felul în care decurge totul si depinde cat de dependent ai devenit de ea. Cu alte cuvinte simt ca un crestin nu este compatibil cu sarbatori strict centrate pe cele trupesti.

Daca ziua de nastere incerci sa o pui in lumina lucrarilor Dumnezeiesti in lume si sa cultivi pur si simplu dragostea si apropierea intre oameni nu este un eveniment nepotrivit. Daca insa te bucuri in ziua nasterii tale uitand cu desavarsire cine esti si unde te duci in vesnicie, iar pe insusi Creatorul tau il treci cu vederea, esti cazut in adanca nesimtire a avevarului.

Daca in ziua de nastere traiesti mai intens promisiunea liturgica de a darui toata viata ta Domnului, nuantand in functie de specificul varstei si al statutului social ideea, faci foarte bine. Daca sfarsesti intr-un blid cu mancare sau, mai rau, intr-o sticla cu vin toata bucuria, iti faci un mare rau.

Daca faci mare caz ca e ziua ta, reprosezi ca nu esti destul de bagat in seama, ca nu ai primit cadouri pe masura asteptarilor sau cazi in intristare cand nu poti petrece cum iti inchipuiai, e cazul sa intelegi ca esti in ratacire si ziua respectiva nu te transforma intr-un fel de semizeu la picioarele caruia trebuie sa stea toti.

*Atentie cum ii deprinzi pe copii sa se raporteze la propria aniversare. Gadeste si modalitati inedite de a ii face bucurii, nu neaparat culinare. Fa-l sa inteleaga ca te bucuri de fiinta lui si ii doresti tot binele din lume si fa-l sa inteleaga de la Cine vine tot acest bine si cui sa fie recunoscator pentru darul vietii. Invata-l ca din masa voastra imbelsugata in aceasta zi sa faca o bucurie cuiva necajit. Iubeste-l in mod explicit si vorbeste-i despre aceasta iubire grijulie si protectoare care nu este intotdeauna un executant al voilor lui copilaresti.

Noi nu am sarbatorit zilele de nastere ale copiilor mici decat in familie, motivand ca stam imprejur doar cei care ii iubim intens si nu ne adunam laolalta pentru bunatatea tortului, ci pentru binecuvantarea de a il avea printre noi pe sarbatorit. Copiilor mai marisori le-am ingaduit sa iasa undeva cu cativa prieteni de suflet.

*Despre zilele de nastere sarbatorite in posturi, nu am ce sa zic decat ca daca am trai intr-o lume a crestinilor autentici, patrunsi de cugetari inalte despre viata Mantuitorului si integrandu-se in dinamica vietii bisericesti nici nu s-ar pune problema de petreceri zgomotoase la aceste evenimente, ci s-ar gasi o cale de expresie a pretuirii existentei aproapelui in maniera mai sobra, mai duhovniceasca. Altminteri, ne strecuram cum putem printre jaloane, incercand sa nu ne patam constiinta cu nepasare si nemarturisirea crezului personal.

Ziua mea este in postul Adormirii Maicii Domnului si nu simt nevoia sa o marchez prin nimic, nici macar in sensul de a fi mai "interesanta" dpv bisericesc. Ma suna cei dragi, ma imbratiseaza cei ai casei si daca mai zice fiecare un Doamne-ajută si pentru mine, e mai mult decat suficient. De ziua mea ma cerceteaza mai degraba gandul la moarte, tendinta de a face un bilant existential, dar nici acestora nu le dau curs, fiindca ma cuprinde intristarea. Prefer sa imi urmez cu buna-dispoziție cursul firesc al vietii si sa fiu recunoscatoare pentru tot ce e frumos si bun in viata.

Cu herpangina...

...nu e treaba usoara, mai ales la bebei: febra mare, nu mananca mai nimic si se mataie din orice.

Faptul ca o alaptez e totusi un mare avantaj, fiindca sanul o hraneste cat de cat. Azi-noapte insa nici san nu a mai vrut. De la 1.30 s-a trezit din ora in ora si a trebuit plimbata prin camera. Anti-termice i-am dat doar in doua zile, cate unul dimineata, ca sa poata sa se alimenteze si unul seara, ca sa pot dormi in prima parte a noptii.

In rest, apa, apa, apa. Nu e amatoare de ceai si nici de sucuri proaspete.
A luat simbolic cateva lingurite de mar ras, banana zdrobita si piure de legume din supa de pui a celor mari, toate cu concursul fratilor mai mari care, pe rand, au distrat-o ca sa uite de bubite si sa deschida gura.

O mare problema a zilelor de boala din anotimpul rece este alungarea plictiselii. Cei mai marisori au alt spectru de activitati: asculta povesti audio, citesc, scriu, deseneaza, se costumeaza in pirati. Cu Ghe ma mai joc diverse joculete printre picaturi. Am observat ca are din nou mai multa nevoie de conectare asa ca m-am pretat si la trante si gadilaturi 😊Unul dintre jocurile lor ciudate este "de-a insecticidul". Orice legatura cu realitatea este absolut intamplatoare 😊

Anastasia trebuie intretinuta in permanenta. Ii place sa se joace cu baloane, esarfe, cu accesorii de par, cu sticlute de mir/parfum din care gusta cu placere pe furis. Devoreaza la propriu orice carte (mananca hartie) dar e incantata si sa i se vorbeasca despre imagini. I se pare interesant sa stea bagata in cosul de rufe la cucu-bau si sa o las in patul etajat sa atinga si sa miste icoanele de pe perete cu mana. Caderile de obiecte o fac sa rada in hohote. Se joaca si singura cu jucariile, ii plac toate de la plusuri la masinute si roboti. Nu are papusi inca, dar merge, chiar fuge cateodata.

De cugetat...

... cum ar trebui sa vorbeasca si sa se poarte un om care prezinta incredere si ce inseamna a face bine cuiva si de comparat si ajustat viata personala la portretul femeii virtuoase (Pilde, 31):

De ce...

... mi se pare utila nuantarea tuturor aspectelor despre narcisisti:
*Dupa ce traiesti in confuzie, inscenare, invinuire si manipulare iti face bine sa recunosti realitatea si sa vezi demontate masinatiunile prin care ai fost abuzat. Dupa ce le vezi descrise totul incepe sa capete sens.
*Afli ca multe lucruri sunt facute in mod constient, voit, pentru un anume scop. Afli cam cat de putin este interesat de tine si ti se pare incredibil. Asta fiindca esti, ca toate victimele dintre oamenii iubitori, sinceri si sensibili.
*Ti se confirma ceea ce banuiai, dar parea prea malefic pentru a fi adevarat. Iti sunt validate trairile: opusul a ceea ce iti face N care iti spune ca nu e firesc sa reactionezi la abuz, ca e ceva in neregula cu modul tau de a vedea lucrurile
*Pentru a te intari, mai ales in faza de inceput si pentru a te simti mai putin singur in incercarea grea de a trai cu N (fiindca el este foarte abil in a face impresie buna si nu te poti destainui nimanui care te-ar intelege) .
*Inveti multe, atat despre N, care nu te mai surprinde, cat si despre cum sa iti mentii sanatatea mentala si  linistea sufleteasca (pe cat este posibil in preajma N)
*Incepi sa depistezi foarte usor comportamente abuzive si asta te ajuta in selectarea anturajului.
Or mai fi si altele. In orice caz, nestiinta nu este buna, pacea nu se tine imbrobodindu-te, ci lucrand constient.

Noi...

...parintii care suntem formati in biserica, avem o serie de provocari speciale in ceea ce priveste cresterea copiilor, o tensiune in plus, data de faptul ca ne dorim pentru ei o traire crestineasca, dar mediul in care ei se misca bombardeaza cu putere terenul pe care noi vrem sa sadim virtuti.

Bine, nici in pielea ateului lipsit de odihna gandului ca Dumnezeu poarta de grija la toata zidirea nu cred ca e deloc usor. Fara siguranta ca unde sunt eu depasita, este Cineva care tine situatia sub control, m-as teme obsesiv de microbi, de rau-facatori, de accidente si in general de orice rau neprevazut.

Revenind, oamenii evlaviosi care isi gandesc viata cu si pentru Dumnezeu si-ar dori de buna seama copii care sa se miste tot pe coordonatele învataturilor bisericii. Se silesc sarmanii sa ii faca partasi vietii duhovnicesti prin toate mijloacele pe care le stiu si ei. Problema este ca in om exista inca din copilarie o aplecare spre rau. Dupa ce copilul intra in colectivitate, fiindca nu este una ghidata dupa valorile crestine, incep sa i se para strambe cararile in care ii indruma parintii.

Dincolo de asteptarile bazale pe care cred ca si parintii lumesti le au de la copiii lor, odralele de crestini poarta inca nu stiu cate restrictii in plus care, daca nu sunt insotite de o motivare mai profunda si sadite ca obiceiuri, vor fi rapid indepartate de copil. In afara de nu fuma, nu bea, nu injura si invata cate ceva, intre noi si pruncii nostri apar o multime de reguli suplimentare. Cu multa rugaciune si hotarare am pus si eu niste jaloane: tine post, chiar daca e ziua cuiva, imbraca-te decent, ia fusta, nu barfi, arata bunatate chiar daca nu iti vine, nu te machia, nu te baga in certuri si batai, baga in seama pe cei marginalizati, rabda profesorul, nu asulta muzica nociva, nu privi tot felul de filme, nu te juca pe calculator. Nu mi-a iesit intocmai ce am nadajduit, dar mai am cu rabdare😊

O vreme, cat copilul este mic, parintele poate controla si verifica indeplinirea cerintelor lui, dar simpla oprire de la faradelegi nu este suficienta. Trebuie insuflat duhul acela care ii imputerniceste pe copii, le da intelegere a binelui si raului ascuns si ii face neclintiti in ispite. Cand copiii se maresc, pot fi lasati in anumite limite sa isi faca voia si sa guste din consecinte. Intre timp trebuie ajutati sa simta si sa identifice iubirea parinteasca si ratiunile ei:

Pentru...

...pictorii mei disperati,

care nu asteapta sa strangem masa si se apuca de mazgalit, am gasit pe ytb un nene care picteaza masini in acuarela. Sper sa ii inspire😊

Ata...

... cerata pentru facut fitil la candela (din Athos). Mai subtirica decat cele de pe la noi, compatibila cu plutitoare pt fitil finut si foarte practica fiindca se taie o lungime mai mare si nu trebuie schimbata ff des.

Nu pot...

sa distribui fiindca nu are buton dar recomand o postare a unei doamne preotese care aduce doua marturii minunate din viata ei. De citit si comentariile.

Ca sa ii completam...

... pe astia cu "still face experiment" va fac si eu o intrebare:

Cam asa se simt si bebeii cand stam cu ei formal, dar atentie acordam doar telefonului mobil.

Abuzul...

... narcisist pe termen lung determina modificari morfologice in anumite structuri ale creierului.
1. Atrofia hipocampului, zona localizata sub fiecare lob temporal, responsabila de memoria de scurta durata, fara functionarea careia procesul invatarii nu poate fi initiat. Aceasta atrofie se pare ca ar genera producerea unei cantitati crescute de cortizol, ceea ce face victima abuzului sa se simta mai stresata chiar si dupa ce intrerupe legatura cu N.
2. Hipertrofia amigdalei, zona responsabila de stocarea si reglarea emoriilor (frica, manie, ura). Victima simte ca traieste mereu in stare de alerta maxima, la modul "fight or flight". Simptome obisnuite sunt atacurile de panica declansate de situatii de dificultate medie/mica. Victima isi face o multime de griji sa nu deranjeze, traieste o stare de autoinhibare de teama reactiilor N.

Din cauza acestor transformari, N ii este foarte usor sa induca ideea ca partenerul este vinovat, ca este ceva in neregula cu el.
Cu cat mai repede isi ia masuri interioare impotriva influentei N, cu atat mai putin va fi afectat sistemul nervos al victimei.

De-ale...

Talionului, bune pentru cine nu poate sa sara direct la " bine sa faceti celor ce va urasc pe voi", un raspuns mult asteptat :

Un fenomen...

... prin care narcisistul isi distruge victima este "tehnica dublei legaturi". Am vrut neaparat sa scriu despre asta fiindca am fost si sunt o sustinatoare a mamelor care raman acasa pentru a fi prezente langa copii si a se ocupa personal de bunul mers al lucrurilor in caminul lor. Exista insa, in afara impedimentelor de alta natura, o capcana pe care nu am detaliat-o si anume atitudinea unui sot narcisist fata de acest tip de decizie.
Tehnica legarii duble este exercitata pe toate planurile existentei, dar voi insista cu exemplificarea pe cel financiar, fiindca am fost martora unui caz concret dezvoltat dupa acest tipar.
Victima N se simte debusolata de aceasta tehnica, ca si cum ar fi fost complet dizolvata, ca un mormant a ceea ce a fost candva. Simte un gol interior fiindca ceea ce era odata nu mai face parte din fiinta ei.
Totul consta in reactia negativa la tot ceea ce intreprinde victima: si daca face un lucru si daca nu il face va fi apostrofata cu aceeasi intensitate. Fiindca de obicei N au tendinta de a se atasa de oameni care au nevoie de validare din exterior si fac orice ca sa ii multumeasca pe apropiati, ii vor extenua pe acestia prin critici continue. Atacurile N vizeaza actiunile partenerilor in plan financiar, social, fizic, emotional si ca dezvoltare personala.

N exprima (direct sau indirect) ca nu ar trebui sa te centrezi pe cariera, formuleaza dorinta (si actioneaza in consecinta) de a avea o familie mare, cu multi copii de cresterea carora sa te ocupi indeaproape, sa ai grija de caminul vostru cu tot ce presupune aceasta, sa fii acasa pentru a putea intretine o atmosfera familiala calda, echilibrata si sa ai timp pentru formarea copiilor in sensul principiilor voastre comune de viata. Foarte frumos pana aici, dar povestea continua: tu faci asta intocmai, fiindca iti doresti sa traiti in buna intelegere, dar deodata N se intoarce la 180 ° si incepe sa reproseze incredibil: "Stii ceva? Tu chiar nu ajuti cu nimic la venitul acestei familii! Te invarti degeaba pe aici prin casa. Copiii sunt niste lenesi fiindca te au pe tine la dispozitie toata ziua. Nu esti decat o povara. Ma lasi numai pe mine sa ma zbat cu datoriile si nu mai pot suporta asta."
Toate aceste vorbe dor si te fac sa te simti prost asa ca incepi sa cauti de lucru ca sa fie toata lumea multumita. Brusc, N comenteaza ca" nu e ok ce se intampla, te-ai maritat cu serviciul, casa nu e in randuiala fiindca lipsesti mult, copiii astia parca sunt ai nimanui, trebuie sa iti platesti o bona si eu nu te ajut, eu nu am chef sa fiu si mama si tata, nu mai ai timp pentru noi ca altadata, mereu esti obosita" etc.
Deci oricum o dai nu iese bine...
Actioneaza doar bazat pe o motivatie profunda care tine de tine, de relatia ta cu Dumnezeu si de ceea ce crezi ca este cu adevărat  bine pentru familia ta si imunizeaza-te la comentariile instabile ale N.

De privit...

... just for fun (recomandat de Diana), cum traiesc altii.
Scara aia fara protectii laterale (si ultra abruta mi se pare ceva ce tine de nepasare si inconstienta. Se putea chiar improviza ceva pentru un plus de siguranta. Imi place albul, minimalismul, imi place cum cei mari ii imbraca pe cei mici.
Nu sunt vegana, dar intotdeauna mi-au fost dragi copilasii care mananca legumite 😊
Noi am avut in seara am avut un pateu facut din organe de porc, ciuperci, sorici fiert, ceapa si praz calit. Am pus la congelator portii mici si fac aceasta compozitie proaspata asemănătoare celei de umplut matele de porc, fiindca tuturor copiilor mei le repugna ideea de a manca ceva ambalat in intestine. Din fericire s-au nascut in era congelatoarelor😊

Scurt..

... si cuprinzator despre cat valoreaza o familie numeroasa in sine, fara orientare duhovniceasca.

Amu': zice sa nu poftesti fii, nu sa-i ucizi in pantecele mamei. E o osteneala si numa' sa-i cresti asa, ca pe vite. Dumnezeu stie.

Sunt oameni...

... contrariati de faptul ca sotul meu canta pentru Elena ori de câte ori merge la ea (si merge zilnic daca e in localitate) troparul cuviosilor. Simt nevoia sa dau niste explicatii, fiindca nu imi place sminteala si nici judecata si as aprecia mai degraba un crestin care pune intrebari incomode decat unul care comenteaza pe la spate.

In primul rand trebuie sa subliniez ca in cadrul textului respectiv el nu a rostit niciodata "cuvioasa Elena" ci ii spune cu caldura parinteasca "fericita Elenita", deci nici macar ca forma fara fond nu poate exista suspiciunea ca o crede cuvioasa.

In al doilea rand a ales acest text ca forma de exprimare gata conceputa fata de lucrarea pe care a simtit ca a avut-o suferinta ei in viata lui. El considera ca inainte de adormirea ei era foarte iubitor de placeri si ca amintirea ultimei perioade din viata fetitei noastre ii este un pedagog viu al infranarii si ascezei, al nesocotirii comoditatilor trupesti si in general a tot ce este desert, nefolositor in vesnicie. De aceea sintagma "lucrand ai invatat sa nu se uite la trup" are pentru noi o semnificatie aparte, in vreme ce altii care nu au exercitiul de a privi decat din propria perspectiva, se ranesc in judecati nefondate.

Cat despre veselirea cu ingerii, nu cred ca in imparatia cerurilor Elena nu se bucura de impreuna salasluirea cu ei, chiar daca nu am o reprezentare exacta a ceea ce traieste ea acum.

In durerea pierderii Elenei nu a mai fost loc pentru a compune o cantare speciala, dar cuvintele acestui tropar au stralucit intr-o lumina noua in inima lui si de aceea le-a "imprumutat" ca sa ii poarte gandurile launtrice.

Ca incheiere la aceasta scurta justificare as vrea sa consemnez telegrafic doua minuni care ne-au fost relatate si pe care din lenevire nu le-am mai consemnat: o impacare intr-o familie tanara care se primejduia chiar inspre despartire si linistirea (dupa ungerea cu untdelemn din candela ei) simptomelor unei unghii incarnate care necajea de mult un tanar teolog.

Multe mame...

...spun ca alapteaza, dar nu toate au aceeasi disponibilitate pentru copil si nu toate fac in mod obiectiv acelasi lucru.

Alaptarea la cerere inseamna ca ori de cate ori sugarul da semne ca vrea sa suga ii oferi sanul. Adica indiferent de ora (zi, noapte) de loc (acasa, in parc, la mall) si de dispozitia mamei sugarul primeste hrana si hidratarea necesare unei dezvoltari optime. In alaptarea la cerere nu exista mese regulate de lapte, chiar daca exista perioade in care pare sa se stabilizeze un anume ciclu circadian (el se redefineste aproape lunar, odata cu dezvoltarea copilului). Acest fenomen nu ar trebui sa fie limitat la primele sase luni, ci se recomanda sa fie mentinut, daca sanatatea mamei permite, pana la autointarcarea copilului, undeva intre 2 si 4 ani.

A alapta doar cand iti convine tie ca adult, dupa programul tau si dupa prioritatile tale (altele decat copilul, nu neaparat gresite, dar altele) , nu este acelasi lucru si implica un anumit grad de privare a sugarului de hrana specifica lui. Inlocuirea laptelui de noaptea cu apa/ceai la un sugar mic nu e nici ea o solutie prietenoasa (bea si tu apa in loc sa mananci, sa vezi cum este, daca nu ma crezi) . Cu cat este introdusa mai precoce, cu atat mai nepregatit va fi organismul sugarului. Mai mult decat atat, cu cat i se refuza sanul mai des, i se taie de fapt o puternica sursa de conectare la mama.

Daca de dragul programului mai este si lasat sa planga de foame sau de sete cate putin, abuzul este dintre cele mai urate. Ar face cineva asta in public cu un copil mai mare: sa il lase sa planga de foame langa sine cand are in mana o caserola plina cu bunatati? Nu cred... Acasa, fara martori, e chiar recomandat de pediatru, nu?

Un deznodamant...

... frumos al unei vieti pamantesti duse in suferinta, intr-un trup uscat si intepenit, rabdat muceniceste 20 de ani, o izbavire si o dezlegare in cadru festiv (la liturghie, de praznic) as indrazni sa spun

In vreme ce Andreea este la loc de cinste, in bucurie cereasca, mama ei, Mihaela, care o aducea pe brate la impartasit la fiecare sfanta liturghie, este inca in durerea despartirii si are nevoie de rugaciune spre intarire.

Suntem crestini...

... si credem ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi din momentul in care aduce sufletul dintru nefiinta. Pronia divina este lucratoare fata de toata creatia.

Botezam pruncii pentru a ii aseza mai temeinic in raza curatitoare a tainelor bisericii, pentru a fi binecuvantati cu imprejmuire ingereasca si pecetluiti cu darul Sfantului Duh.
Avand aceste cugetari inalte, as intreba si eu cum este posibil sa chemi la botez femei platite sa faca spectacol ca ursitoare sau sa mascareasca ingerul primit la botez?!

Sunt convinsa ca lucrurile nu sunt atat de grave pe cat anunta acest titlu. Cel putin oamenii care sunt integrati in viata bisericeasca nu dau acestui obicei dimensiunile unei credinte. Poate, cel mult, au ascultat prea multe basme gen "frumoasa adormita" ori s-au uitat de prea multe ori la desenul cu Cinderella si au ramas intr-o stare de confuzie.

Totusi, nu este in regula nici sa ne jucam de-a credintele pagane, chiar daca sunt autohtone si ambalate dragut in rochii colorate si cu bagheta magica. Halloweenul de prin scoli si gradinite va ingrijoreaza fiindca priviti la radacinile lui pagane, desi in prezent nu se intampla nimic tragic in sine ci doar se costumeaza si se fac farse care pe multi ii amuza. Analizati putin mai adanc ce e cu ursitorile astea, cat de inrudite sunt in esenta cu Hristos, si intrebati-va ca niste oameni intelepti:
Trebuie completate binecuvantarile de la Biserica? De ce dam noi banii pe asa o traditie? Ca ce???

Alte cateva...

... semne subtile ca ai de a face cu un narcisist.
*N simte ca totul i se cuvine si ca lumea se invarte in jurul lui. El nu se amuza de glumele bune sau relatarile hazlii ale altora daca nu e si el implicat in vreun fel, ci pare ca ignora.
*N acapareaza discutiile in mod suparator, ii place sa se auda vorbind. Da semne ca e deranjat cand nu se vorbeste cu sau despre el si schimba lipsit de politete subiectul.
*Nu e incantat sa asiste la convorbiri de suflet, confesiuni, impartasirea trairilor altora decat ca sursa de a se simti puternic sau ca material pentru manipularea ulterioara a altora. El nu foloseste conversatiile ca prilejuri de conectare interumana, ci pentru a tine discursuri, predici, monologuri.
*In situatii in care in mod normal altii sunt centrul atentiei (gen aniversari) fie ii ignora, fie fac ceva pentru a capta privirile tuturor.
*Chiar atunci cand face complimente, o face superficial (sunt destinate egoului tau, nu sunt sincere) sau ca sa isi demonstreze maiestria in arta seductiei, nu fiindca este patruns de adevarul lor.
*N percepe oamenii ca pe niste extensii ale lui. Chiar si senzatiile lui fizice (frig, cald, foame) le vede ca simtite si de altii si insista sa actioneze in ideea asta. Nu pare sa inteleaga ca altii au alte preferinte, alte viziuni, alta interpretare a realitatii decat el.
*N iti sufoca libertatea de opinie. Nu iti da voie sa nu fii de acord cu el. Trebuie sa fii o clona a gandirii si sentimentelor lui, altfel se simte ofensat. Daca critici sau glumesti pe seama a ceea ce el apreciaza se infurie sau te pedepseste nevorbind cu tine.
*Daca iti ranesc sentimentele si aduci asta in discutie vor spune: "Exagerezi, nu a fost chiar asa cum spui, de ce as fi facut asta, niciodata nu as face sau gandi asa, tin la tine etc.." facandu-te sa te indoiesti de propria realitate emotionala. Nu analizeaza deloc ce anume din comportamentul lor te-a facut sa te simti asa ci arata ca tu esti ciudat ca te iriti din asa ceva, invinuindu-te ca ai perceptii eronate.
*Criticismul ii declanseaza furia, dar e posibil ca la inceputul relatiei sa fie mai retinut. Observa cum nu suporta sugestii/indicatii in ceea ce intreprinde, nu suporta sa ceara ajutorul cuiva cand nu reusesc ceva (sau cer cu mare greutate). Daca esti pe langa el si nu ii ies treburile, sigur va da vina pe tine.
*N nu este empatic. Nu face gesturi de afectiune pura, de mila, de dragalasenie. Apropierea fizica este de regula motivata de senzualitate. Nu pune sentiment in imbratisari, parca imbratisezi un copac.

Sper sa fie citite in timp util de cat mai multi oameni cu suflet sensibil, nu pentru a observa obsesiv pe altii, ci doar pentru a fi mai atenti in general la relatiile cu semenii.

Mai multe...

... precizari despre ce se intampla daca folosesti metoda pietrei cenusii
*N observa ca s-a inchis sursa din care isi tragea energia malefica. Se obisnuise cu un flux abundent: te tortura si primea confirmari vizibileca suferi.
*N testeaza sa vada daca vreun anume comportament mai poate declansa in tine un raspuns emotional negativ care sa te faca interesant ca victima. Vor schimba tot felul de tactici sa vada daca mai au vreun fel de control emotional asupra ta.
*Daca ramai echilibrat dupa aceasta faza, vor incepe sa te interogheze despre ce anume s-a intamplat. Vor face aceasta indirect, intr-un mod cat se poate de jignitor si incercand sa proiecteze asupra ta ideea ca ti-ai iesit din minti ca sa afle de ce te comporti asa si cine te-a invatat.
*N devine foarte nesuferit si rautacios, mai greu de suportat decat inainte. Imaginea lor falsa despre el insusi nu mai este alimentata de reactiile tale si asta il face foarte nervos pe tine. Acesta e momentul cel mai dificil, mai ales ca oamenii nu inteleg exact care e ideea si se asteapta ca lucrurile sa mearga mai bine cu narcisistul. Gresit: tu vei putea sa iti recapeti din echilibrul interior, strategia asta este pentru tine, iar pe N il înnebuneste sa te vada stapan pe tine.
*Ca o ultima incercare de a iti face rau, N poate folosi barfa, te va denigra in toate cercurile de cunoscuti manipuland cu maiestrie opinia publica in detrimentul tau. Asta pentru ca acum ei stiu ca tu ti-ai dat seama cine sunt ei si sunt foarte stresati sa nu cumva sa dezvalui si altora adevarata lor fata. Pentru ca sa nu fii crezut cand ii aduci acuzatii iti vor murdari ei primii numele
Nota: strategia pietrei cenusii merge folosita in relatii extrafamiliale. In relatii vechi de cinci, zece, douazeci de ani este aproape imposibil de implementat, mai ales daca N e hotarat sa tina legatura cu victimacu orice pret.

Ce este...

... de facut cand nu poti sa intrerupi total legatura cu narcisistul. Una dintre solutii se numeste "grey rock" (piatra cenusie). Aceasta este o tehnica de a interactiona cu N care creeaza lipsa de interes si distruge rezerva de energie pe care N o gaseste in victima. Aceasta metoda te ajuta in sensul de a scapa de N prin faptul ca devii o prezenta tot mai stearsa, ca o piatra cenusie care se pierde in decor, ca sa eviti sa devii tinta lui. Vei deveni tot mai plictisitor pentru N. Nu se va putea hrani de pe urma relatiei cu tine, fiindca pe el in anima haosul, drama si in general orice raspuns emotional amplu. Reducand tonalitatea emotiilor in relatie cu N avesta isi va pierde interesul pentru tine ca sursa de satisfactie bolnava.

Poti deveni o piatra cenusie in raport cu el brusc sau treptat. In ambele situatii este nevoie de disciplina si rabdare. De retinut: nu trebuie sa ii spui N ca faci aceste lucruri intentionat, fiindca vor percepe acest lucru ca pe o provocare, ca pe un concurs. Nu vor pricepe ca e o tehnica de supravietuire si nu vor inceta sa te necajeasca. Incearca deci sa fii discret in aplicarea metodei, fiindca N va face tot posibilul sa castige închipuitul concurs.

De asemenea este important pentru tine sa stii ca inainte de a te lasa definitiv in pace N s-ar putea sa vrea sa te distruga. Simtind o diferenta in dinamica relatiei s-ar putea sa vrea sa o testeze inainte sa renunte. Daca poti ramane calm in aceasta perioada in care N verifica sa vada daca a mai ramas in tine "hrana" pentru tulburarea lor psihica. Dupa ce se vor convinge ca nu, oportunisti cum sunt, vor cauta alte surse mai accesibile pentru aprovizionare.

Straduieste-te sa limitezi conversatia cu ei, sa nu le mai descoperi sentimentele tale si nimic din ceea ce este personal. Lasa-l pe N sa intretina conversatia, da raspunsuri scurte si plictisitoare. Nu ii impartasi nimic, nici de bine, nici de rau.

Pericolele pe care le comporta aceasta tactica ar fi mai multe. In primul rand daca faci asta o perioada lunga de timp ascunzandu-ti pasiunile, realizarile, bucuria s-ar putea ca nici tu insuti sa nu le mai vezi stralucirea, sa pierzi legatura cu tot ceea ce este bun in tine. S-ar putea chiar sa nu mai simti ca vibrezi emotional ca orice fiinta umana. Aceasta disociere s-ar putea adanci pana la pierderea unei reale conexiuni cu tine insuti.

Ca sa nu ajungi pana acolo, asigura-te ca petreci suficient timp cu persoane langa care te simti in siguranta si care tin la tine si deschide-ti sufletul catre acestea.
Daca N a reusit sa te izoleze si nu ai pe nimeni, cel putin nu te angaja in răspunsuri emotionale negative la repetatele lor provocari. Permite-ti, mai bine zis creeaza-ti conditii pentru a fi fericit in inima ta. Vorbeste calm indiferent de felul in care se exprima N. Daca te insulta spune linistit "asta e parerea ta" delimitandu-ti trairile tale de atacurile lor. Vei vedea ca vor incepe sa te enerveze intentionat, fiindca stiu pe ce butoane sa apese. Observa, nu absorbi si apoi ignora. E intr-adevar trist sa vezi ca insista atat si folosesc orice ocazie sa te raneasca, ridiculizeze, sa te faca de ras sau sa te enerveze, dar prin pastrarea pacii si a unei atitudini detasate vei reusi sa il faci pe N sa inteleaga ca nu are putere asupra ta

Mi-aduc aminte...

... de parintele Teofil cum venea la conferinte la Ascor. El este primul om de la care am auzit de rugaciunea inimii.

Imi placea mult cum stia sa ofere o libertate de opinie dezarmanta celor care il iscodeau si ispiteau cu intrebari prin care voiau sa arate cat ii constrange Biserica: raspundea simplu "draga, invataura Bisericii asa si asa este..." (adica esti liber sa aderi sau nu).

Mi-a ramas foarte bine in minte un fragment in care povestea ca unii il intreaba daca nu se simte chinuit ca sunt slujbele lungi sau daca nu se plictiseste sa citeasca la Psaltire." Draga, eu asa ma distrez, cum ziceti voi. Pe mine toate astea ma bucura si le fac cu mult drag" Colosal!

Asa am simtit si eu azi liturghia. Efectul ei este acolo, in mine, de fiecare data, dar azi am fost fara bb si am putut constientiza inca o data ce anume ma cheama in fiecare Duminica la sfintele slujbe.

Ma intreb...

... daca din perspectiva Evangheliei copiii sunt oameni 😊

Spun asta fiindca in educatia copiilor parintii care se zic crestini fac multe lucruri contrare invataturilor despre cum sa se raporteze la aproapele. Ma gandesc la blandetea porumbeilor,  la nejudecare, la "nimeni nu stie cele ale omului in afara de duhul omului care este in el", la partea cu "ceea ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi..."

Sigur, neavand experienta si nici gandirea adultului, copiii trebuie protejati dar constrangerea mi se pare din ce in ce mai straina de tot ce ar trebui pus in relatia cu copilul. Nu cred ca as putea-o elimina total, dar as folosi-o ca ultima resursa si doar in situatiile foarte importante pentru formarea lui.

Dumnezeu sa ne lumineze!

Stiti...

... ce zic 😊?

Daca nu vrei...

... ca ordinea si curatenia sa iti inghita toata viata, dar nici sa traiesti in haos total si tu si copiii trebuie sa insisti pe langa toti, pe rand, sa deprinda cate ceva din treburile casnice. Daca nu ai ajutoare, altfel nu se poate cu multi copii. Putin efort pedagogic si un strop de consecventa la timpul potrivit fac minuni.

Fara grija ca nu le vei fura copilaria daca ii inveti disciplinati si responsabili. Dimpotriva, le rapesti momente frumoase petrecute cu tine (caci vei trebalui zi-lumina in locul lor) si le oferi disconfortul de a trai in mizerie, eventual cu o mama vesnic nemultumita.

vanatoare de praf

Ideea ca exploatezi copilul daca il pui sa stranga masa sau sa arunce gunoiul cred ca s-a nascut recent in creierul unor oameni fara discernamant care nu inteleg principiul intr-ajutorarii in comunitatile umane si nu vor sa stie ca exista o diferenta intre munca fizica grea si cateva deprinderi de autogospodarire pe care copiii si le pot insusi.

Legat de aceste activitati, nu imi place sa ma compar cu listele "to do" de pe net ale copiilor din lumea larga fiindca ma complexez: ai mei au invatat sa faca anumite treburi casnice mai tarziu si mai greu decat au reusit copiii altor mame mai organizate.

In functie de pulsul evenimentelor din casa noastra si de disponibilitatea copiilor ma orientez la cateva "ascultari" pe care le randuiesc ad-hoc. Nu am stabilit responsabili pe zone sau categorii de activitati fiindca mi se pare prea cazon si poate prea plicticos, ci incerc sa ii rotesc mai des la posturi.

M-am luptat cu mine cea de demult sa imi cobor stacheta pentru curatenie la un nivel suportabil pentru toti ca sa nu o tin tot intr-o cicaleala si tot intr-o lustruire de geamuri. De asemenea am sufocat microbiologul din mine si m-am centrat pe igiena macroscopica si nu pe dezinfectie obsesiva. Incerc sa detin cat mai putine lucruri, sa folosesc spatii de depozitare inchise ca sa nu sterg toata ziua praf, sa analizez orice achizitie si prin prisma modalitatii de intretinere.

Bineinteles ca am si esecuri in spectrul celor discutate mai sus, in sensul ca nu am reusit sa formez pe toata lumea din familie dupa calapodul curateniei conceput de mine. Nu ma impacientez si nici nu incerc sa suplinesc lipsa lor de implicare ca sa isi asume stilul dezordonat cu toate "beneficiile" lui. Altfel pacea dintre noi ar fi fost demult compromisa. 

Am marturisit...

Iconostas aranjat zilnic
cu dragoste de Gr si Gh

... odata la duhovnic ca nu mai am ravna de inceput in lucrarea duhovniceasca alaturi de a doua serie de copii. Cu cei care acum sunt mari nu numai ca aveam mai mult timp si mai multa energie interioara, dar ma simteam probabil motivata si de reprezentarile nerealiste despre rezultatul a tot ceea ce faceam cu si pentru ei in sens spiritual. Asteptarile ridicate sunt insa intotdeauna o sursa de dezamagire. Desi toti patru sunt in mare tineri de treaba, ancorati (cel putin formal) in viata bisericeasca, trebuie sa recunosc ca faptul ca nu vad profunzimea scontata in gandirea lor ma dezamageste.
Raspunsul parintelui a fost super-simplu "nu-i bine asa", dar fiind in cadrul spovedaniei a avut o extraordinara rezonanta in mine. Am inteles intr-o clipa ca trebuie sa am rabdare cu fiecare in calatoria spre convertirea interioara si sa dau fiecarui copil al meu sansa de a fi tratat ca primul si ultimul. Sa nu ii lipsesc pe cei mici de bucuria entuziasmului matern de a fi langa ei, chiar daca am mai trait de multe ori aceleasi lucruri cu fratii mai mari. Am inteles ca trebuie sa dau tot ce pot omeneste pentru ca ei sa nu simta ca le-a ramas o mama obosita si plictisita si ca normal este sa il tratez pe fiecare in parte ca pe o adevarata minune in viata mea.
Am pus inceput bun, de data asta numai cu cei mici pe langa mine, ceilalti ramanand sa isi lucreze zilnic fiinta pe cont propriu. Am incercat un mod mai liber si mai viu de abordare a rugaciunii si pot sa spun ca in fiecare seara am parte de momente "priceless" alaturi de Gr si Gh. Sa le tina Dumnezeu apropierea autentica de El si cand vor creste!

Desi...

... Scriptura e limpede: "nu judecati ca sa nu fiti judecati" cred ca pana acum cei mai multi oameni care isi judeca semenii i-am intalnit printre bisericosi.

Vad doua posibile cauze: *necredinciosii sunt mai relaxati fiindca nu prea se raporteaza la legi, nu isi iau prea multe repere si nu practica atatea restrictii morale cat cei care tin de biserici
*credinciosii fac prea multe lucruri de forma (ca asa au auzit, ca asa e bine) , nu lucreaza in duh si nici cu intelegere, drept urmare intra intr-o stare de frustrare neexprimata ca atare, ci doar printr-o iscodire constanta a vietii altora si o invidie sora cu cleveteala si cu judecata.

Nu vorbesc de judecarea unor situatii sau catalogarea unor fapte care pot fi obiectiv analizate. Ma refer la *comentarea gradului de vinovatie a altora,
* la talmacirea intamplarilor din viata semenilor ca fiind pedepse divine
*la o deductie a viitorului dupa masurarea faptelor reprobabile ale aproapelui
*la o pecetluire a sortii vesnice a inculpatului luat in vizor.

Nici nu stii cum sa faci sa te retragi discret ca sa nu gresesti incuviintand pasiv delirul judecatoresc si sa nu atragi mania celui care se considera delegatul lui Dumnezeu pe pamant.

Sugestii...

... despre cum sa depasesti cu bine atacurile subversive descrise aici. se pot gasi multe.

Privirea cu subinteles nu trebuie sa te faca sa iti schimbi starea interioara, observ-o la rece si nu cadea in cursa N care vrea sa te faca sa apari in public tulburat, stresat, trist, nervos si sa isi intareasca barfele despre tine ca fiind o persoana dificila.

Bosumflarea fara motiv a N trebuie lasata sa treaca pe langa tine nebagata in seama. Chiar daca el incearca sa te faca sa te simti responsabil de starea lui negativa, pastreaza o distinctie intre sentimentele tale si aceasta. E firesc sa vrei sa inveselesti pe cel de langa tine. Problema e ca N nu vrea sa fie inveselit, ci sa invinuiasca pe altul de ceea ce "cloceste" el. Daca te molipsesti de posomorala (nervozitatea) N, te va acuza ca esti mereu depresiv (iritat) si ca il indispui si pe el (va proiecta asupra ta ceea ce a confectionat el). Fa-te ca nu observi si continua sa fii bine-dispus, incercand sa te indepartezi din imediata apropiere a toxicului.

Greselile intentionate nu trebuie nici ele sa te preocupe. Nu pierde timp corectand si definitivand dupa N. Permite-i sa simta efectele delasarii lui, nu prelua un plus de sarcina intarindu-i astfel comportamentul exploatator. Poti cel mult gasi trucuri sa il stimulezi sa faca respectivele indatoriri de bun-simt folosindu-i orgoliul nemasurat. Daca reusesti sa le atingi aceasta coarda sensibila vei vedea ca stiu sa faca la perfectie ce ii tot rogi de ani de zile.

In barfele pe care le incepe nu te implica deloc, chiar daca pare ca fac asta fiindca iti acorda incredere sau cauta sa se deschida/apropie de tine. Gaseste o modalitate eleganta de a schimba subiectul, nu ceva in care sa para ca tu le atragi atentia ca nu e bine sa barfesti.

Lipsa punctualitatii nu o face sa iti fie un calvar. In primul rand nu te aștepta sa vina la timp ca sa nu fii dezamagit. Daca nu ai incotro si trebuie sa ai un program comun cu N nu sta tensionat la locul intalnirii, așteptând frustrat (si transmitand si copiilor aceasta stare). Gaseste o modalitate placuta de a petrece timpul pana apare neseriosul. Fii creativ, fiindca N va gasi nenumarate modalitati de a te incurca, si trebuie sa faci fata.

Tacerea este chinuitoare doar in masura in care ii acorzi si tu atentie in gandurile tale. Stabileste-ti prioritati interioare centrate pe tine, pe auto-îngrijire, pe propriile pasiuni si acorda-ti timp pentru linistire. Roaga-te mai mult, citeste, asculta muzica si nu te consuma inutil pe supararea imatura a N.

Ignorarea in public la modul in care apari ca fiind singur si nu impreuna cu cineva, fara sa te poti bucura de beneficiile statutului de "single", dar nici de un strop de atentie de la partener se vindeca mutand atentia de la ce face N. Focalizeaza pe ceea ce ti-ar face bine si te-ar inveseli pe tine la acel eveniment. Converseaza cu oamenii minunati din jurul tau, admira privelisti, cerceteaza o biblioteca etc. Daca nu ai alte optiuni si incepi sa te simti ca un caine in lesa stand dupa N care se distreaza si a uitat complet de tine, pleaca pur si simplu. Daca ulterior te intreaba de ce, nu reprosa nimic, ci spume ca ai avut ceva mai bun de facut.

Acestea sunt sfaturi pentru cei care nu mai au cum sa se debaraseze de N. Ceilalti trebuie sa isi vada de drumul vietii si sa nu continue o relatie total dezavantajoasa.

Daca nu...

... as fi primit cartea asta cadou de la cumnatica mea, nu cred ca m-ar fi tentat sa o cumpar pentru doi baieti de 5 si 10 ani. In ciuda scepticismului meu, ei sunt foarte incantati (nu pun pe blog decat carti care trec cu brio de filtrul lor, nu ce mi se pare mie frumos ca adult) si ma roaga sa citim din ea in fiecare seara ca preambul la rugaciunile obisnuite.

Am retinut...

... din cautarile mele despre narcisisti doua lucruri pe care nu le mai gasesc, si anume:

N iti induce intentionat o stare de oboseala fizica, fiindca nu se simte in siguranta atunci cand functionezi la parametrii normali. Asa cum am vazut in postarile anterioare, succesul tau reprezinta un adevarat disconfort pentru N. Daca te tine epuizat, nu are de ce sa se teama: nu poti fi nici creativ, nici performant, nici bine-dispus cand esti surmenat.
Pacientii-victima relatau tot felul de trucuri pe care N le folosea ca sa ii oboseasca: ii trezeau noaptea intentionat sub pretext ca le poarta de grija. Aerisesc noaptea, regleaza calorifere, te intreaba daca ti-e sete, iti pun mana pe frunte sa vada daca ai febra etc. doar cat sa deranjeze. Altii creeaza un program mult prea incarcat, cu multe vizite, plecari, excursii, actiuni solicitante care iti consuma toata energia. Pe scurt, iti dau de lucru pana peste cap.

Un caz particular al manevrelor descrise este faptul ca unii folosesc sexualitatea ca tactica de control si epuizare a victimei. Acest comportament abuziv are dublu efect mai ales cand este practicat in cadrul familiei avand ca tinta sotia (fiindca N nu e numai in rel sentimentala, ci sunt si prieteni, sefi, colegi de lucru). Sarcinile si ulterior copiii consuma foarte multe resurse din viata unei femei, o tin legata si preocupata. Am auzit cu urechile mele "teoria" asta din gura unor psihopati care incercau sa bage vrajba intre mine si sotul meu.

Este îngrozitor ca exista astfel de minti malefice, de aceea daca vedeti semne care indica N, opriti-va la timp, inainte sa ajungeti o victima a lor cu acte in regula.

Cand tii...

... mortis sa fie si Ghe in poza de ziua lui bunicu:

La gat: 

margele de dentitie primite ca sa le roada Anastasia cat sta in brate la mine

Mi-a placut ideea cu

 tortuletul problema cu varstele 

celor doi sarbatoriti

68+32=100