Nepasare

O singura data in viata mea m-am impartasit cu totala nepasare, oarecum din obligatie lumeasca si impinsa de la spate. Nu am facut atunci nici cea mai mica pregatire prin rugaciune, nici nu am stat la Sfanta Liturghie. Eram spovedita si nu aveam pacate de moarte, insa nesimtirea cu care m-am apropiat de Sfantul Potir m-a ars efectiv.

Au urmat apoi cateva luni de cosmar, in sensul ca sufletul meu se facuse parca salas multor duhuri necurate care se intreceau in a-mi chinui mintea. Nu era o posedare clasica nici pe departe, in exterior nu se ghicea nimic, dar era un intuneric infricosator pe dinauntru. Toata suferinta asta a avut rolul de a ma trezi din amortirea in care zaceam.
Ma intreb ce-o fi cu sarmanii care iau dezlegari aiurea de la preoti... E un pur si simplu un blestem pe care, din pacate, nu-l constientizeaza.

Urmatoarea Sfanta Impartasanie a fost pe cat de greu de ajuns (din pricina multor ispite) pe atat de dulce. Dumnezeu s-a dezvaluit  atat de iubitor si de apropiat cum rareori il simtisem.

Lego

casa-portativă văzută din lateral

casa-portativă văzută din față

mașina-paratrăznet 

construcția în totalitate

 tunul cu lipici; performant

mașina de asalt

mașina de apă

mașina de apă văzută din lateral

Din cand in cand simte si Ionut nevoia de a se exprima in spatiul virtual. Pana se face mai mare il mai gazduiesc eu pe blog...

Accentul pe...

Nasterea Mantuitorului!

Bucuriile duhovnicesti sunt atat de de "subtiri" (ne pregatim puterile sufletesti vreme indelungata cu post si rugaciuni ca sa le putem primi cum se cuvine) incat pot fi cu usurinta eclipsate de bucuriile grosiere lumesti. Dintotdeauna am simtit ca toata stralucirea asta exterioara excesiva cu care oamenii insotesc sarbatorile bisericii nu face decat sa estompeze sensul profund al momentului si sa ne determine sa ne canalizam energia spre obiective pamantesti. Nu cred ca din bucurie duhovniceasca oamenii se inconjoara cu globuri si beculete colorate si defriseaza atata bradet.

Nici macar in numele bucuriei copiilor nu se merita sa ne lasam deturnati din scopul nostru tocmai la sfarsitul calatoriei postului, cand sa culegem roadele. In felul acesta ii indrumam si pe ei spre o pista falsa. Sufletul omului, si mai ales un suflet de copil, se bucura mai mult in preajma celor care au pace decat in preajma celor tulburati de grija de multe (pregatiri de petrecere, goana dupa cadouri).

Oraselul copiilor cu agitatia, zgomotul si luminile lui isterice nu mi se pare deloc a fi  un loc care te invita sa te simti bine. Noi, adultii, suntem cei care le inducem modul in care sa-si traiasca bucuria, asa ca mai bine nu i-am initia deloc in spatiul acesta al distractiilor comerciale. Ei asociaza gestul nostru de dragoste cu locul acela, cu tipul acela de comportament pe care il vor cauta mai tarziu, "ca sa simta ca e Craciun".

sursa

Istorisirea Nasterii Mantuitorului ramane o poveste la fel ca Scufita Rosie, daca intreg stilul meu de viata marturiseste ca sarbatoresc cu precadere altceva in zilele Craciunului.

Gunoieri

De la fereastra mea vad bulevardul si trecatorii grabiti, urmandu-si fiecare drumul lui. Pe multi ii stiu din vedere, desi ei nu ma observa pe mine cum stau in zilele ploioase cu bebelusa mea la geam ca sa vada animatia strazii si sa-i mai treaca dorul de plimbare.
 De cand m-am mutat am remarcat lucrarea ascunsa a unui om despre care nu stiu nimic in afara de comportamentul lui, care-l recomanda a fi bine intentionat. Pe strada pe jos sunt aruncate tot felul de gunoaie (resturi, ambalaje), desi cosuri de gunoi sunt la fiecare suta de metri si inca n-au fost vandalizate iremediabil de tinerii plini de energie (negativa) ai orasului. El se opreste putin din mers, priveste imprejur sa nu fie observat (smerenie sau jena nu stiu), apoi strange gunoaiele de pe trotuar si din spatiul verde si le pune in cosul de pe stalp. Azi chiar am vazut cum a strans tot ce imprastiasera cainii dintr-o plasa de gunoi menajer aruncata din comoditate de vecinul meu de bloc sub cosul din bulevard (la container ii era greu vecinului sa se abata, doar e in spatele blocului, nu e chiar in drumul lui spre paine).

Si sotul meu are o "preocupare" asemanatoare, pentru care eu, in mandria si egoismul meu, il critic si il cert. Avem un vecin alcoolic, care, venind de la carciuma, nu mai rezista pana acasa si isi face nevoile in scara blocului, chiar langa intrare. Astfel, in zilele in care femeia de serviciu nu are program sa spele, pe casa scarii miroase ca intr-o toaleta publica si trebuie sa fii atent unde calci. Nesuferind situatia si vazand ca nimeni altcineva nu se implica, la miezul noptii, "popa" coboara cu galeata cu apa si detergent si o matura mai veche si curata zona.

Imi aduc aminte cum am fost odata la Petru-Voda si am intrat cu greata in WC-urile din curtea manastirii. In urma mea a intrat o femeie cu un mop si o galeata si a inceput sa-si faca treaba cantand. Avea o fata senina si chiar fericita as putea spune. Am intrebat-o daca nu ii vine greu sa faca asta. Mi-a raspuns ca e o ascultare care ii place foarte mult, fiindca o ajuta sa cugete la uraciunea pacatelor ei si sa se bucure ca Domnul a iertat-o, redandu-i iar frumusetea cea pierduta. 

Cancer, boli cronice

Si mai multe vedeti aici

Din Fascinating Womanhood 4

Secretul nr.2
Care e cea mai importantă nevoie a soţului tău?
O cursantă răspunde: "Să fie iubit"
"Nu, asta e cea mai de seamă nevoie a unei femei."
Altele îşi dau cu părerea, mai mult sau mai puţin ironic: "Sa fie hranit!"
"Nu! Ceva mai important ca mancarea?"
"Sex?" Profa dezaproba, se intoarce catre tabla si scrie cu majuscule:
ADMIRAREA  CALITATILOR  LUI  MASCULINE
Da, barbatii sunt diferiti de femei si cea mai mare nevoie a lor este sa fie admirati si laudati, daca nu si pentru trasaturi fizice de exceptie, atunci pentru abilitatile lor specific masculine. In adancul inimii lui orice barbat tanjeste dupa asta. Nu se satura niciodata sa auda astfel de aprecieri. Ele sunt sursa lui numarul unu de satisfactie.
In mod egal este important SA NU-I RANESTI NICIODATA MANDRIA SENSIBILA . Aplicarea acestor doua reguli are efecte extraordinare, chiar si asupra performantelor profesionale, pentru ca ofera un cadru emotional propice ascensiunii.
De ce e au barbatii asa o mare sensibilitate in privinta asta? Geneza, capitolul 3, 16 ne lamureste ca asa a fost voia lui Dumnezeu, ca femeia sa fie stapanita de barbatul sau (chiar daca unora nu le place sa admita asta).
In momentul cand subminezi, ridiculizezi sau dispretuiesti calitatile lui de stapan-protector (mai cu seama cand faci asta de fata cu altii) il ranesti interior ca si cum l-ai strapunge cu un cutit. Cu asta ii starnesti mania, de aici pornesc deseori violente domestice, cu asta ucizi orice urma de afectiune a lui pentru tine, cel putin pentru moment. Ca sa-si "amorteasca" sensibilitatea interioara in vederea noilor tale atacuri s-ar putea apuca de baut sau droguri. Pot aparea pe acest fond chiar si tulburari ale functiei sexuale.
Chiar daca nu se manifesta in exterior pe moment, fii sigura ca va avea profunde resentimente legate de persoana ta. Va fi foarte rezervat fata de tine si va ridica intre voi un zid al tacerii care sa-l protejeze pe viitor de durerea sufleteasca pe care i-o provoaca vorbele tale acide. Nu se va mai destainui tie, nu-ti va mai impartasi sentimentele lui cele mai adanci, in schimb il vei auzi discutandu-si problemele cu straini, ceea ce va fi foarte dureros pentru tine ca sotie. Daca observi aceasta raceala fata de tine sa stii ca tu ai provocat-o ranind in trecut mandria lui sensibila si indepartandu-l de tine.

Bio

Iar cuget ;)
Nu cumva tinand o dieta crudivora pentru detoxifierea organismului se excreta toxine en gros "prin toate orificiile"(am citit ca se intensifica eliminarea prin secretii oculare, nazale, expectoratie, transpiratie intensa, urina si fecale cu aspect modificat, cu multe mucozitati), e posibil ca secretia lactata sa contina substante neprielnice bebelusului? Sau doar organele specialzate pt excretie arunca gunoiul afara, rezultand o secretie lactata mai bio :)))
Glumeam cu cineva relativ la refuzul Elenei de a suge si la oboseala mea cronica: " O vrea si ea ceva mai bio, ca eu sunt o sursa cam poluata!"

O carte

 Eca deja o citeste a doua oara.

concert - let it snow 

comisia de desprafuire

despre patru surori care a inspirat oarecum si viata noastra familiala (de la imbunatatirea motivatiei "societatii de sters praful", la inflorirea vietii culturale familiale prin reprezentatii artistice si inviorarea vietii duhovnicesti prin milostenii)

Dusmanul meu...

...este actualmente lipsa cronica de somn (la care am ajuns tot din ispita de dreapta ca sa zic asa, fiindca nu stiu sa ma smeresc si sa spun nu unor trebusoare pe care la poate face si altcineva sau care mai pot astepta)

• despre rautatile careia mi-am adus aminte citind aici (fiindca Elena suge noaptea mai ceva ca ziua)
• care nu ma lasa sa gandesc clar pentru a ma organiza
• care ma impiedica sa am rabdare si sa-mi manifest dragostea pentru copiii mei 
• care mi-a dat in viata mea simptome dintre cele mai neplacute: de la simple ameteli pana la vertijuri serioase sau hipotensiune posturala matinala (adica dimineata cand te trezesti, in loc sa te ridici din pat, te prabusesti la loc pe perna) palpitatii, tahicardie, inapetenta sau chiar greata, precum si manifestari psihice din registrul atacurilor de panica
• care e responsabila si pentru (culmea) insomniile mele

Asa ca de la Sfantul Nicolae imi doresc sa dorm bine si sa nici nu mai aud de sus numita :)