... Maria a avut de realizat pentru scoala (la etnologie) un interviu cu cineva mai in varsta despre cum decurgeau petrecerile de nunta in zona noastra odinioara. Am ascultat si eu inregistrarea. Povestea batranei era absolut captivanta, plina de haz, de detalii picante si reconstruia perfect atmosfera aceea de sarbatoare a satului romanesc. Chiar mi s-a parut pentru tineri o tema extraordinara (pentru amuzament sau chiar inspiratie pentru propria nunta) de discutat de catre fiecare cu bunicii, strabunicii lui si de impartasit apoi cu prietenii, comparand cu detaliile organizatorice contemporane.
As nota cateva chestiuni pe care le-am retinut, fara sa am pretentia ca sunt cele mai relevante:
-invitatiile erau facute de ginerica si alaiul lui si erau "stropite" cu tuica, de ma intreb cum mai ajungea bietul baiat la final treaz acasa.
-mireasa era luata de acasa cu o hora in timpul careia soacra mica trebuia sa imparta nuntasilor in dar pijamale, ciorapi, lenjerie
-rochia de mireasa era cumparata de soacara mare, of course🙂
-primul "plocon" catre nasi era in ziua nuntii (o gaina, o damigenica de vin) iar nasul era dator sa cumpere celui care il aducea un rand de haine
-masa mare incepea cu tuica si muraturi ("dezinfectant" si probiotice) atat erau aperitivele pe vremuri la doljeni. Mai spre Valcea, in satul tatalui meu, se puneau si branzeturi si mate de porc.
-se aduceau apoi sarmale, urmate de friptura, deci carnea era la mare cinste
-vinul se aducea cu galetile 😄 si fiecare isi lua de acolo
-tort nu exista, nici prajituri, cel mult cozonaci, dar mai incoace s-au introdus dulciurile
-jocurile erau doar de cerc (sugerand unitatea comunitatii in bucurie si integrarea tinerei familii in marea familie a satului). Nu exista nimic in doi (popor cuminte☺️)
-mai ieseau certuri si chiar batai legate de dedicatiile muzicale
-darurile se strigau, sa stie toata lumea, se numarau acolo banii
-nu se arunca niciun buchet, ci se aruncau bucati din "turta miresei" (ca simbol al belsugului viitoarei familii, cred) despre care se credea ca aduc celor care o gusta binecuvantarea de a isi gasi cu succes "jumatatea"
-mirii mergeau apoi in camera lor, care era pazita ca nu cumva sa fuga careva cu banii de nunta
-cumintenia miresei era foarte pretuita si se cerea dovedirea ei grabnica, altfel era mare scandal, unele fete fiind "returnate" parintilor in mod penibil
-a doua zi se petrecea iarasi in stil barbar, cu soacrele pe grape si maimutarite de intreaga comunitate
In mare cam asa decurgea intalnirea cu prilejul nuntii pe la noi, si cu bune si cu rele. La unele s-a renuntat, altele au fost transformate, altele dezvoltate, dar tiparul general a ramas totusi acelasi. Rar exista originalitate 100% in ceea ce priveste aceasta agapa.