Ioan...

...a fost anul acesta voluntar la impartirea painii sfintite si a luminii de Paste la parohie la tati, dar si aici in cartier. El nu e genul ascetic, meditativ, dar e un om de actiune si intotdeauna e incantat sa ajute la greu. M-am bucurat de implicarea lui, chiar daca a venit acasa cu pantalonii plini de ceara 😊 de sus pana jos.

Chiar daca nu e genul care vorbeste mult despre experientele lui profunde, am simtit din scurtele lui relatari ca strans in inima multe impresii despre emotiile oamenilor din fiecare casa. A luat in direct, nemijlocit, pulsul credintei stramosesti prin lacrimile de pe obrazul femeilor in varsta si prin tremurul vocii batranilor satului.

In aceste clipe in care amenintarea bolii a adus un maxim de seriozitate in raportarea omului la Dumnezeu, s-a vazut limpede ca nu numai cele cateva babute riguroase cu randuiala bisericii au o chemare launtrica spre Domnul, ci si multi alti oameni carora grijile veacului aproape le-au inabusit samanta credintei, au tresaltat cu duhul la intalnirea cu materiile sfintitoare trimise de Biserica prin mesagerii ei.
Departe de zgomotul intrunirilor lumesti obisnuite in alti ani, oamenii au inteles tainic faptul ca dincolo de partea vazuta a celor inmanate au primit de fapt o farama de cer in sufletele lor.