...de agitatia orasului:
Mi-am propus sa iesim mai des in natura, sa lasam putin in urma orasul cu restrictiile lui infinite atunci cand vine vorba de jocul copiilor, cu privirile indiscrete ale trecatorilor, cu sageti de gand sau cuvant indreptate catre reverenda, cu folclorul deochiat al copiilor din cartier, cu aerul lui imbacsit de bulevard.
Totusi, iesirile cu tot familionul in oras au un rol aparte in inmultirea talantului: prin simpla vedere a unei familii normale cu mai mult de patru membri unii oameni se simt incurajati sa-si lase iubirea sa rodeasca. E un fel de apostolat al lor, al copiilor, si mai ales al bebelusilor fiindca ei sunt in mod special dragalasi.
Pana acum cateva femei cu copii mai mari de 7 ani au luat-o de la inceput cu o alta sarcina si chiar mi-au spus ca faptul ca noi supravietuim cu 6 copii le-a ajutat sa ia decizia de a pastra un al doilea copil. Nu consider asta un merit personal, e o lucrare a lui Dumnezeu in inima celor care nu sunt morti sufleteste cu totul.
Chiar ieri eram cu Elena si un baietel de 3 ani se tot invartea in jurul ei si o mangaia cu gingasie. Privindu-si copilul, mamica lui a gandit putin cu voce tare: "Oare cum ar fi daca as mai avea si eu un bebe?" "Frumos! De ce nu?" Nu stiu ce va face pana la urma, dar in inima ei a incoltit un gand, de unde pana acum nu-i dadea nici o sansa. Asta as numi-o prima actiune anti-avort a Elenei :-)
Totusi, iesirile cu tot familionul in oras au un rol aparte in inmultirea talantului: prin simpla vedere a unei familii normale cu mai mult de patru membri unii oameni se simt incurajati sa-si lase iubirea sa rodeasca. E un fel de apostolat al lor, al copiilor, si mai ales al bebelusilor fiindca ei sunt in mod special dragalasi.
Pana acum cateva femei cu copii mai mari de 7 ani au luat-o de la inceput cu o alta sarcina si chiar mi-au spus ca faptul ca noi supravietuim cu 6 copii le-a ajutat sa ia decizia de a pastra un al doilea copil. Nu consider asta un merit personal, e o lucrare a lui Dumnezeu in inima celor care nu sunt morti sufleteste cu totul.
Chiar ieri eram cu Elena si un baietel de 3 ani se tot invartea in jurul ei si o mangaia cu gingasie. Privindu-si copilul, mamica lui a gandit putin cu voce tare: "Oare cum ar fi daca as mai avea si eu un bebe?" "Frumos! De ce nu?" Nu stiu ce va face pana la urma, dar in inima ei a incoltit un gand, de unde pana acum nu-i dadea nici o sansa. Asta as numi-o prima actiune anti-avort a Elenei :-)
Eram odata cu familia intr-un parc si ii pusesem pe copiii unul langa altul si eu treceam cu cutiile si le puneam in manute pe rand paine, salata, cascaval etc. Din cand in cand pe langa noi trecea cate un om si se uita lung la noi. Ma simteam stingherita si-mi dadeam seama ca "le stricam linistea" cu stilul nostru de viata (asta se petrecea in afara tarii).
ReplyDeleteSi in timp ce eu ma simteam stingherita, insa copiii mancau linistit balabanind satisfacut din picioruse, un domn s.a oprit si a dat sa spuna ceva. Eu am inghetat gandindu.ma la apostrofarea lui, insa el a spus:
-Voi cu adevarat stiti sa traiti:)
Nu stiu daca toti din jurul nostru gandeau atat de pozitiv, insa gandul acelui om spus cu voce, ne-a daruit linistea de care aveam nevoie. In afara tarii oamenii mananca doar in spatii amenajate gen macdonalds etc.
Oamenii gandesc diferit. Slava Domnului ca unii se mai si inspira din vietile noastre (asta referitor la nastere de prunci):)
Cristina