...puii de tara.
Ieri am vazut intr-o gospodarie taraneasca vreo 60 de puisori scosi la clocitoare intr-un spatiu de 2 mp, pavat cu dale, acoperit cu azbociment, imprejmuit cu sarma peste care erau aruncate pleduri "ca sa nu bata vantul". Mancau doar concentrate + malai. Proprietarul le-a facut observatie copiilor sa nu le dea deloc iarba (desi balariile erau pana la genunchi) "ca se-nvata pe iarba si nu mai cresc".
"Nu-i vede deloc soarele..." remarc eu.
"Ei, au lumina!"
Vazandu-i cum se ingramadesc intr-un loc, singurul necimentat, stand parca la coada ca sa scurme si ei ceva pamant am pus o alta intrebare fireasca: "De ce nu scoateti dalele astea?"
"Ca sa facem curatenie mai usor." hm! puii nu pareau preocupati deloc de igiena :-)
Mi-am amintit de faza cu banana din Conceptul continuum (o maimuta careia i se ofereau banane curatate, compensa lipsa secventei desfacerii bananei cu repetarea obsesiva a impachetarii si despachetarii in servetele a bananei).
Sarmanii pui, cenzurati la maxim comparativ cu stramosii lor, incepusera sa se manance unii pe altii. Chiar gospodarul nostru povestea ingrozit cum se ciugulesc unii pe altii pana ajung la intestine.
Mergand pe criteriul eficientei (adica, dupa mintea omului modern, mai bine mult si prost decat putin dar bun) s-a ajuns la monstruozitati din astea.
Ieri am vazut intr-o gospodarie taraneasca vreo 60 de puisori scosi la clocitoare intr-un spatiu de 2 mp, pavat cu dale, acoperit cu azbociment, imprejmuit cu sarma peste care erau aruncate pleduri "ca sa nu bata vantul". Mancau doar concentrate + malai. Proprietarul le-a facut observatie copiilor sa nu le dea deloc iarba (desi balariile erau pana la genunchi) "ca se-nvata pe iarba si nu mai cresc".
"Nu-i vede deloc soarele..." remarc eu.
"Ei, au lumina!"
Vazandu-i cum se ingramadesc intr-un loc, singurul necimentat, stand parca la coada ca sa scurme si ei ceva pamant am pus o alta intrebare fireasca: "De ce nu scoateti dalele astea?"
"Ca sa facem curatenie mai usor." hm! puii nu pareau preocupati deloc de igiena :-)
Mi-am amintit de faza cu banana din Conceptul continuum (o maimuta careia i se ofereau banane curatate, compensa lipsa secventei desfacerii bananei cu repetarea obsesiva a impachetarii si despachetarii in servetele a bananei).
Sarmanii pui, cenzurati la maxim comparativ cu stramosii lor, incepusera sa se manance unii pe altii. Chiar gospodarul nostru povestea ingrozit cum se ciugulesc unii pe altii pana ajung la intestine.
Pai si copiii ii asezi la televizor toata ziua ( sau la computer, Ipod, Iphon, etc) si-ti vezi linistit de treaba, nimeni nu face dezordine, nimeni nu te bate la cap, nici mancare nu mai cer ca uita, asa-s de educative si incantatoare aceste activitati.
ReplyDeleteSa tot traiesti!