Wednesday, April 20, 2011

Voi cum vreţi?

          La începutul vacanţei aveam în minte diverse planuri legate de modul în care ne vom petrece timpul liber. Deodată mi-am dat seama că, fiind vorba de viaţa lor, cel mai corect ar fi să-i întreb şi pe ei ce le-ar place să facă. Le-am cerut piticilor să scrie fiecare o listă cu ce şi-ar dori în vacanţă. Am specificat de două ori că e vorba de activităţi, nu de cadouri, fiindcă nu stăm prea grozav la capitolul finanţe.
         În 10 minute erau gata 4 hârtiuţe scrise caligrafic. Copiii mei nu sunt deloc greu de mulţumit. Unul vrea să se joace 3 ore pe zi şi să se "relaxeze". Mă imită cu expresia asta - ceea ce vrea de fapt este să nu scrie nici un cuvinţel în vacanţă. Corect, nu?  Altul vrea să primească bani de buzunar în funcţie de hărnicia lui. Altul şi-a făcut un program detaliat specificând şi cât va dura fiecare activitate. Văzând atât de multe obiective propuse reacţia mea a fost: "Ia vezi, adună intervalele de timp pe care le-ai scris! Nu cumva fac mai mult de 12 ore?". "Nu, sunt doar 7 ore". Va fi foarte ocupat, vezi bine. Un singur copil şi-a dorit lucruri duhovniceşti: să facem mâncare împreună şi să dăm şi la săraci. Fetele mai mari vor să le citească celor mai mici din cărţile pentru copii ale părintelui Cleopa (au scris "din cărţile ălea frumoase" - sinceră să fiu, mie mi se par altele mai frumoase) Cu toţii vor: să mergem la atletism zilnic, să ne plimbăm prin  parc şi să cumpărăm un nou top de coli ca să scoatem la imprimantă planşe de colorat cu ouă încondeiate.
m-am ţinut de cuvânt
        Când le-am zis că voi accepta ideile lor m-am simit puţin în pericol. Dacă vor avea idei nerealiste şi voi fi nevoită să încep să tai de pe listă (făcându-mă mai nesuferită decât dacă le-aş fi expus de la bun început lista mea de priorităţi)? Doamne, luminează-i! Mă aşteptam să vrea la jucăriile de la Real, dacă nu la vreun loc de joacă mai sofisticat, să vrea în vizită, să vrea în excursii, să vrea să facen cine ştie ce feluri de mâncare de Paşte. Copiii însă au o simplitate a lor. Nu îi trebuie mult omului ca să fie fericit!

6 comments:

  1. Inteleapta abordare!
    Mai, stai ca si ale mele sunt atrase de cartile cu povestioarele Parintelui Cleopa. Flavia ca Flavia ca intelege, dar Ilinca ?!(i-au picat in mana si le tot rasfoieste spre usoara disperare a sora-sii: le "poate" rupe!!!)

    ReplyDelete
  2. Ilustraţii alb-negru, hârtie de calitate proastă, personaje călugări, nu copii... se pare că astea nu contează pentru ei.

    ReplyDelete
  3. Mda... ce bine ca esti cu ei acasa si nu ai servici...
    Eu deocamdata sunt nevoita sa merg, dar acum l-as lasa!
    Domnul sa-ti deie putere in toate!

    ReplyDelete
  4. Sunt în concediu pt creşterea şi îngrijirea celui mic. Sunt foarte fericită să stau acasă.

    ReplyDelete
  5. Poate au spus ca sunt frumoase gandindu-se la continutul lor, nu la imagini sau la calitatea hartiei.
    Mie mi se pare foarte frumos lucrul asta: ca le plac povestile cu (,) calugari.

    ReplyDelete
  6. Mă bucur că nu se opresc la ambalaj. E un semn de maturitate.

    ReplyDelete