Copii/sfinţi 8

          Să revenim la mânie, la partea irascibilă a sufletului. Nici nu trebuie să tăiem complet din tânăr mânia, dar nici nu trebuie să-i îngăduim să o folosească întotdeauna. Din prima vârstă să-i învăţăm pe copii să rabde chiar când sunt ei înşişi nedreptăţiţi, dar dacă ar vedea pe cineva că este nedreptăţit, să păşească curajos şi să ia apărarea celui năpăstuit cu măsura cuvenită.
          Cum vom putea sădi în sufletul copilului aceste legi? Prin exerciţii în viaţa de zi cu zi: să rabde atunci când nu i se dă atenţie, să-şi stăpânească mânia atunci când nu-i sunt îndeplinite cererile şi dorinţele, să-şi recunoască greşelile faţă de alţi oameni. Sunt multe împrejurări care-l fac pe copil să se mânie, ele trebuie folosite în scopul de a-l pregăti pentru a fi mai răbdător, dobândind astfel tăria caracterului. Îl poate pune la încercare chiar tatăl lui, sau vreunul din fraţi.
         Ca să-l înveţi să rabde ceea ce i se pare lui că este pe nedrept, adu-i aminte scene din viaţa lui, întreabă-l dacă el însuşi nu a greşit nimic faţă de nimeni. Cu ocazia momentelor în care suferă pe nedrept, îl putem învăţa că păcatul lui (pe care nu l-a mărturisit şi pentru care nu a făcut pocăinţă) i-a adus respectiva suferinţă, atrăgând-o ca un magnet. Dacă-l vezi că bate vreun frate, că-l insultă întreabă-l ce ar simţi el însuşi dacă ar fi în locul aceluia şi pedepseşte-l negreşit.
         Copilul nu trebuie să fie nici bleg, nici sălbatic, ci să fie şi puternic, şi blând. De multe ori copilul are să fie ajutat de mânie, când are să aibă şi el copii sau când are să fie stăpân peste alţii. În toate privinţele mânia este folositoare, dar numai atunci nu-i bună, când căutăm să ne răzbunăm. Moise, când a văzut că un frate e nedreptăţit, s-a mâniat el, care era cel mai blând dintre toţi oamenii (Numeri cap.12,3):
        Moise însă era omul cel mai blând dintre toţi oamenii de pe pământ.
        Să fie copilul învăţat să rabde lipsa de consideraţie: niciodată să nu ceară să fie servit de alţii la treburi pe care le poate face şi singur şi să fie învăţat că toţi oamenii sunt egali prin fire şi niciunul nu e demn de dispreţ.

Eca mi-a spart cel mai frumos ou...

         Învaţă-l să suporte pagube mici (de exemplu un frate îi strică o jucărioară) fără să se răzbune. Copiii sunt tare supărăcioşi când pierd astfel de mărunţişuri şi şi-ar da mai degrabă viaţa decât să treacă nepedepsită o asemenea pierdere :) Vorbeşte-i de deşertăciunea celor materiale, de zădărnicia lor şi de faptul că nu trebuie să-şi lege inima de ele atât şi să calce porunca iubirii de aproapele. Să nu-i cumperi îndată lucrurile pierdute sau stricate, ci atunci să i le înlocuieşti, când vei vedea că nu le mai doreşte, nici nu mai suferă din pricina lor.