Copiii...

...au nevoie de povesti... Mda. Superficial vorbind, asa este (marturisesc ca am mai cochetat si eu, in perioadele mele de delasare cu povestile Electrecord de pe ytb).

Mai adanc insa, ei sunt in starea aceea de curatie sufleteasca in care simt nevoia sa afle mai multe decat ceea ce preupune lumea realismului, tanjesc dupa transcendent, in adancul inimii ei stiu ca exista minuni si vor sa auda despre ele, stiu instinctiv, daca se poate spune asa, ca exista o lume nevazuta si vor sa cunoasca mai multe despre locuitorii ei. Mai mult, ei intuiesc ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu, coroana creatiei, si vor sa li se confirme ca exista puteri supranaturale.

Nevoia lor de povesti e un fel de sete de cunoastere a imparatiei ceresti si chiar a Creatorului. A le insira basme cu fiinte ireale plasmuite de mintea omeneasca si a le vorbi despre forte magice inseamna a pierde timpul cel pretios (anii inocentei)  in apropierea lor de cele sfinte.

Nu are rost sa folosim scorneli bolnave ca sa le astamparam dorul de supraomenesc. Avem la indemana Vietile Sfintilor si chiar Sfanta Scriptura. Nu sunt de desconsiderat ca sursa de convorbiri cu copiii. In plus, in ele se afla ascuns un intreg arsenal duhovniesc😊. Un adult care le citeste zilnic are la indemana o multime de istorioare adevarate ale lucrarilor minunate ale lui Dumnezeu pe pamant.