...reverenda.
Ieri mi-a povestit o prietena preoteasa despre pataniile dumneaei si ale parintelui cu enoriasii consumatori de alcool: intre casa parohiala si biserica se afla o carciuma si, de fiecare data cand trec prin dreptul ei, clientii fluiera, injura si spun vorbe deocheate. Vazand ca nu sunt luati in seama, mai nou au inceput sa arunce cu pietre. Toate astea se intampla fara nici un motiv, ei nestiindu-se in conflict cu cineva si fiind nou veniti in parohie. In satucul respectiv nu exista post de politie, deci situatia e cum nu se poate mai complicata. Ti-e si frica sa mai ramai in astfel de parohii...
Cred ca nu e un caz singular. Si noi am primit mii de injuraturi, gesturi si comentarii obscene (de cateva ori s-a aruncat inspre noi cu bulgari de pamant, sticle, pietre) pe strada de la persoane absolut necunoscute (si tineri dar si batrani) care simteau nevoia sa-si verse vulgaritatile in fata purtatorului de reverenda. Daca am fi fost imbracati obisnuit sunt sigura ca nu starneam aceeasi reactie.
Ce-o fi cu acesti oameni? Or fi indraciti? I-o fi suparat vreun confrate de-al nostru atat de tare incat sa urasca toata tagma preoteasca? Nu stiu, dar e tare greu sa traim "ca oile in mijlocul lupilor".
Cum sa reactionezi? Primul impuls e sa raspunzi raului cu rau. Daca poti trece de el, lasand judecata lui Dumnezeu si iertandu-i din inima pe cei care nu stiu ce fac, atunci mergi pe calea batatorita de sfintii bisericii.
La parohie am avut si noi un om care l-a blestemat pe parinte din senin, cand a intrat in casa lui cu icoana nasterii Domnului. De Craciun, ne-am pomenit cu el la biserica cu o mana in gips, cerandu-si iertare pentru comportamentul lui huliganic. De atunci are o alta pozitie fata de credinta in Dumnezeu. Alta era intorsatura lucrurilor daca parintele meu l-ar fi pocnit sau i-ar fi intors si el vreo doua vorbe de ocara...
Ieri mi-a povestit o prietena preoteasa despre pataniile dumneaei si ale parintelui cu enoriasii consumatori de alcool: intre casa parohiala si biserica se afla o carciuma si, de fiecare data cand trec prin dreptul ei, clientii fluiera, injura si spun vorbe deocheate. Vazand ca nu sunt luati in seama, mai nou au inceput sa arunce cu pietre. Toate astea se intampla fara nici un motiv, ei nestiindu-se in conflict cu cineva si fiind nou veniti in parohie. In satucul respectiv nu exista post de politie, deci situatia e cum nu se poate mai complicata. Ti-e si frica sa mai ramai in astfel de parohii...
Cred ca nu e un caz singular. Si noi am primit mii de injuraturi, gesturi si comentarii obscene (de cateva ori s-a aruncat inspre noi cu bulgari de pamant, sticle, pietre) pe strada de la persoane absolut necunoscute (si tineri dar si batrani) care simteau nevoia sa-si verse vulgaritatile in fata purtatorului de reverenda. Daca am fi fost imbracati obisnuit sunt sigura ca nu starneam aceeasi reactie.
Ce-o fi cu acesti oameni? Or fi indraciti? I-o fi suparat vreun confrate de-al nostru atat de tare incat sa urasca toata tagma preoteasca? Nu stiu, dar e tare greu sa traim "ca oile in mijlocul lupilor".
Cum sa reactionezi? Primul impuls e sa raspunzi raului cu rau. Daca poti trece de el, lasand judecata lui Dumnezeu si iertandu-i din inima pe cei care nu stiu ce fac, atunci mergi pe calea batatorita de sfintii bisericii.
La parohie am avut si noi un om care l-a blestemat pe parinte din senin, cand a intrat in casa lui cu icoana nasterii Domnului. De Craciun, ne-am pomenit cu el la biserica cu o mana in gips, cerandu-si iertare pentru comportamentul lui huliganic. De atunci are o alta pozitie fata de credinta in Dumnezeu. Alta era intorsatura lucrurilor daca parintele meu l-ar fi pocnit sau i-ar fi intors si el vreo doua vorbe de ocara...
"Păcatul, această mamonă cu adevărat nedreaptă a omului, trebuie risipit; trebuie să cerem iertare de la Dumnezeu pentru atare agoniseală precum si ajutorul ca s-o imprăștiem. Preoții sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, care scad pentru semenii lor,
ReplyDeleteaceastă mamonică agonisire, iertându-le din datorie. De aceea Lucifer ridica pâră mare asupra lor înaintea lui Dumnezeu, zi și noapte, și le
răscoală impotrivă toate urgiile împotrivirii.
"Ci ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin
cuvântul mărturiei lor, și nu și-au iubit viața lor,
până la moarte." De aceea, avea dreptate Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând că:
"Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea". Iconomii tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt și ei în măsura iubirii, jertfă neincetată, arși in lumea
aceasta, pentru mântuirea lumii. --- din Cărarea Împarației, pg 300-301 (Pr Arsenie Boca)
Cred ca nu esti preoteasa, de-asta le replici asa bine din citate si nu din viata ta, din spaime si orori traite personal...
ReplyDeleteNu sunt preoteasa, dar am trei persoane apropiate si foarte apropiate care sunt preotese (una de 63 de ani, doua de 35). De la cea mai in varsta stiu multe, plus ca familia noastra a fost alaturi de familia Dumneaei in niste ani in care lucrurile le-au fost foarte dificile.
DeletePe de alta parte, nu incercam sa le replic 'asa bine'; eu reciteam "Cararea Imparatiei ' la sfatul parintelui meu duhovnic, am dat peste pasajul respectiv, mi-am amintit de acest post pe blog si m-am gandit ca Ecaterinei poate i-ar folosi, intr-o oarecare masura, aceste cuvinte. Va rog sa ma iertati pentru orice sminteala.
adica sa incep sa ma gandesc la ce-i mai rau dnelor pse?..noi suntem la inceput, deci nu ne-am lovit inca chiar de situatii din acestea...cred ca singura scapare e sa ne gandim la drumul crucii lui Hristos,ca altfel am lua-o razna..bucurii si putere in aceasta slujire..
ReplyDeleteSi sa traiesti ani de zile injurat si batjocorit de betivii satului? Unele localitati merita sa-ti scuturi si "praful de pe incaltari" si sa pleci de acolo, fiindca oamenii lor sunt morti si se complac in starea asta. Nu vor sa schimbe nimic, nu viseaza nimic maret, ci le place mocirla in care se scalda. Regret, vorbesc din experienta.
DeleteCred intr-o posibilitate a schimbarii, cu puterea Celui de sus..Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi,le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Mat.10,1... arma pr e Sfanta Liturghie..
DeleteCred ca atitudinea fata de preot si familia lui depinde si de zona tarii
ReplyDeleteO intrebare off-topic, daca imi permiteti. Am citit intr-o postare mai veche despre faptul ca primii copii sunt vaccinati si ultimii nu. Am studiat si eu problema cat am putut mai bine si voiam sa va intreb: cum ati procedat la spital cand au vrut sa ii vaccineze? A trebuit sa mentionati o lege (exemplu legea 46/2003, art 13), sau pur si simplu ati spus ca nu doriti vaccinarea si asta a fost tot? Daca puteti sa mentionati si spitalul sa stiu daca va fi la fel (sunt tot din Craiova). De asemenea, imi e teama sa nu il vaccineze fara sa ma intrebe si sa ma trezesc pusa in fata faptului implinit. Va multumesc anticipat pt raspuns.
ReplyDeleteai mare grija sa anunti INAINTE ce nastoi, pt ca antihepatita se face imediat (adica foarte imediat) dupa ce iese bebe. Tb sa te informezi la spitalul in care nasti, procedura difera.... la unele e de ajuns sa spui, altele vor hartie, altele intreaba chiar ei si cer acordul. Nastere usoara, Doamne ajuta!
DeleteAm facut o cerere fara a mentiona legi. Spitalul 1, dar nu poti sti daca va fi la fel. Teama ta nu ti-o pot spulbera eu. Orice e posibil. Tu faci ceea ce tine de tine, de restul se ocupa Dumnezeu.
ReplyDeleteDin pacate, nu doar "betivii satului' sunt de vina. Treaba ar fi mult prea usoara daca ar fi asa si nu ar mai avea cel rau de ce sa se bucure pe timp lung.
ReplyDeleteDar dupa cum se prezinta situatia acum in Romania si la nivelul clerului si la nivelul raspandirii credintei ruptura dintre :"cler+practicanti ferventi " si "gloata" va fi din ce in ce mai mare si asta duce la intensificarea manifestarilor din partea multimii ce nu se identifica cu stafful. Trist, foarte trist.
Agresiunea, inspre oricine ar fi indreptata, este de fapt o manifestare a sufletului agresorului. Mie, chiar daca nu sunt preoteasa, mi se pare foarte grav sa agresezi pe altcineva, pe care nu cunosti, doar ca e preot (sau femeie sau de o anumita etnie). E dovada faptului ca ne inraim, devenim intoleranti cu semenii nostri. Clar raspunsul nu este violenta, asta e sigur, insa si problema in sine aduce o tristete. Pe de alta parte sunt convinsa ca s-ar putea schimba aceasta atitudine daca unii preoti ar fi asemenea personajului Popa Tanda din nuvela lui Slavici. Oamenii au nevoie de exemple pozitive, de modele de urmat, de pilde vii. Delia
ReplyDelete