...sunt o provocare si un exercitiu permanent de a iubi omul dincolo de faptele lui.
Vai mie, ca nici rabdare nu am destula, nici delicatete in cuvant intotdeauna, nici intelepciunea de a decoda corect semnalele transmise prin comportamentul lor dificil si nici vreo solutie tamaduitoare pentru noi toti.
Lucrul meu este stradania lucrarii, in care cad mereu si iarasi ma ridic, dar dragostea simtita si neprefacuta este dar de la Dumnezeu.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Doamne ajuta! Parca v-ati fi uitat cu un binoclu in casa si in sufletul meu in seara asta. Asa amarata eram! Va intwleg si solidarizez. Dumnezeu sa plineasca lucrarea noastra schioapa!
ReplyDelete😢
ReplyDeleteOf Doamne...cel mai rau e cand stau mai mult cazuta decat ridicata...nadejdea mi e la Domnul si Maicuta Lui....
ReplyDeleteSi eu am primit postarea asta ca pentru mine. I-am citit-o sotului bocind...Sa ne ajute Dumnezeu pe toti...
ReplyDelete