Ia sa mai dau...

...eu din casa cate ceva😄

Tot citind pe la sfantul Ioan Gura de Aur despre cum sa se poarte femeia crestina, m-am simtit foarte atinsa de unul dintre sfaturile sale: "sa nu graiasca impotriva barbatului ei". Asta fiindca eu sunt experta in a ma opune initiativelor sotului. Nu ne certam, vorbim calm, dar incerc sa ii demontez in discutii planurile cu care nu ma simt confortabil.

Fiindca tot mi-a ramas in minte cuvantul acesta, am zis sa incerc sa il pun cat de cat in lucrare. Nici macar nu am putut sa il implinesc 100%, am lucrat cu jumatati de masura (asa cum le fac eu pe toate, din pacate) in sensul ca mi-am exprimat dezacordul, dar am reusit sa nu insist.

Am zis decat ca mai multe va lucra Dumnezeu decat gura mea cicalitoare, asa ca desi nu mi-au convenit deloc deciziile lui, le-am luat ca atare, m-am straduit sa nu fac niciun repros si sa pun pret pe buna intelegere dintre noi.

Guess what? Nu am avut deloc de suferit de pe urma acestui fel de a aborda divergentele de opinie, fiindca Dumnezeu a randuit lucrurile astfel sa ma acoprere de eventualul impact negativ pe care il prevedeam eu. Daca au fost investitii cu care nu eram de acord, dar nu am comentat, am primit la foarte scurt  timp ajutor material (sume sugestiv egale cu cele cheltuite) si nu am simtit lipsurile estimate de mine. Daca au fost sa plece undeva si as fi avut nevoie de el, fie s-a contramandat totul fara sa fac eu valuri, fie a aparut in ultimul moment cineva care sa ma ajute si nu mi-a fost atat de greu cum ma asteptam.

Nu stiu altii cum sunt, dar la mine a functionat intotdeauna bine strategia asta de raportare mai intai la Dumnezeu si apoi la om. Problema mea este ca merg din inertie pe obisnuinta cea veche si uit sa pun in aplicare planul duhovnicesc de actiune.

Disclaimer😊: acest material nu inlocuieste sfatul duhovnicului in legatura cu problemele sufletesti legate de aproapele.