La urmatorul...

...tantrum al acestui "ingeras de copil" cred ca sun la 112. Or fi ele vindecatoare, dar daca nu as fi avut ajutoare, cred ca ma biruia piticul. Nu le face niciodata cand e taica-sau acasa, ci doar cu mine. De altfel eu sunt totdeauna vinovatul principal pentru ce nu ii merge bine sau greseste el, chiar si atunci cand nu sunt de fata.

Nu e un simplu rasfatat care se supara ca nu isi face voia. Cauta lucruri imposibil de acceptat ca sa se poata enerva pe interdictia mea.  Daca ii dai de zece ori ceea ce cere inventeaza o a unsprezecea dorinta utopica ca sa aiba motiv sa imi serveasca o criza.

In plus e foarte (auto)agresiv si cauta sa distruga lucruri importante (la care tinem noi sau chiar la care tine el). Nici vorba sa ma enervez pe el. Initial ma socheaza, ma sperie putin si apoi efectiv ma cuprinde mila si uneori chiar plang.

Ultimul episod a fost la sfarsitul unei saptamani in care s-a impartasit de doua ori si a fost ultra stropit cu agheasma si superdat cu mir😊. Le iau pur si simplu ca pe niste furtuni in creierasul lui si ca pe un "canon" pe care trebuie sa il port cu rabdare.