...este Domnul, ca umbla cu binele dupa oameni care Ii intorc spatele si Il calca in picioare.
Unul dintre cele mai triste lucruri mi se pare faptul ca oamenii traiesc bine-mersi fara sa isi inteleaga dimensiunea vesnica, fara sa se gandeasca la Dumnezeu si sa incerce o apropiere sincera de El si mai ales fara sa constientizeze cum El le poarta de grija.
Cel mai infricosator este sa observ ca se furiseaza uraciunea asta in viata copiilor mei. Vad cum actioneaza legile duhovnicesti in viata lor si cum ei esueaza in a le identifica. Uneori ii ajut, punctand anumite elemente si subliniind legaturi pe care ar fi trebuit sa le faca. Alteori simt ca as fi prea intruziva (raportat la receptivitatea lor) si nu pot sa le vorbesc. Intr-un fel e ca atunci cand invatau sa mearga si ii lasam sa se redreseze singuri sau chiar sa mai cada😊.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment