Daca preiau...

...fara discernamant din Pateric explicatii pentru faptul ca in ultimul timp mi-e greu sa stau locului in biserica la slujba, gasesc tot felul de chestii cu draci care chinuie in chip nevazut omul, facandu-l sa se fataie, sa caste, sa se legene de pe un picior pe altul. Daca ma banuiesc de asa ceva deznadejde scrie pe mine!

Acum, nu stiu monahii cum sunt, ca ei trebuie "sa nu se uite la trup, ca este trecator", dar eu am ceva justificari de ordin trupesc: o sarcina in luna mare si niste varice fioroase pe piciorul stang. Oricum, si asa intru in ispita daca merg pe linia Patericului, care lauda nevointele pustnicesti la rugaciune cu pretul deteriorarii serioase a circulatiei membrelor inferioare. Eu, ca femeie maritata, nu imi permit sa neglijez starea sanatatii mele, ca apoi sa bolesc si sa ma tin de tratamente si operatii, in loc sa imi vad de casa si de copii. Am alte nevointe de dus si trebuie sa ma pastrez pentru ele.

Tot lovindu-ma de problema asta, observat niste aspecte noi: pentru un credincios e mult mai dificil sa stea la slujba de la inceput pana la sfarsit decat pentru preot. El este nevoit sa ramana tintuit locului vreme de cateva ore, in timp ce preotul se mai misca, ba prin altar, ba cu cadelnita. Pentru circulatia venoasa la nivelul gambelor aceasta minima utilizare a muschilor e extrem de benefica, ajutand sangele sa fie propulsat spre inima.

Cand totusi nu am de ales si trebuie sa stau pe loc (in strana de ex) va spun sincer ca mai fac ridicari pe varfuri, mai flectez alternativ gambele. Am avut un bandaj elastic, dar mi-au plesnit venele in jurul gleznei. O varianta utila ar fi statul in genunchi (nu cu sezutul pe calcaie) dar daca ma asez, tare greu ma ridic. Cand stau jos pe scaun mi se umfla picioarele chiar mai tare, deci nu e o solutie. Cand merg imi e cel mai usor. Bine ca exista boxe afara si ca am la dispozitie frigul vasoconstrictor al iernii!