De ce e greu...

...sa se casatoreasca o fata activ si responsabil implicata in viata dupa invatatura Bisericii?

Pentru ca isi pune problema asumarii unei alegeri pe viata, la bine si la greu. Ea stie ca in afara de chestiuni concrete foarte grave, considerentul divortului este inacceptabil. Nu mai ai sansa sa te intorci sa mai extragi al doilea loz, pastrand aceleasi sanse de reusita.

Tot din acest motiv, al unicitatiii legaturii prin casatorie, este inclinata sa estimeze daca va putea sa duca pe timp nelimitat neajunsurile/incompatibilitatile pe care le identifica la prieten. Daca acesta e un lucru firesc, ar fi interesant sa definim cat e rezonabil sa formulam previziuni despre cum se va comporta el in viitor in calitate de sot.

Pentru ca de obicei convertirile serioase sunt apanajul varstelor mai inaintate. Pe la 20 de ani tinerii din biserica sunt acolo fie din inertia familiei din care provin, fie dintr-o exaltare religioasa pe care ti-e frica sa pui pariu ca va tine o viata.

Pentru ca stie ca trebuie ca pe viitor sa asculte de el. Si aici trebuie sa punctez ca nu este categorie de barbati mai preocupata de supunerea femeii ca bisericosii. In afara grupurilor religioase barbatii nu isi pun problema sa ceara asta viitoarelor sotii (atat le-ar trebui😊). Ca sa poata asculta mai usor de cineva trebuie sa il simta sincer ca fiindu-i superior intelectual si moral (aviz amatorilor: ascultarea, la fel ca dragostea si prietenia, nu se impune, nu se cere verbal, ci se castiga).

De asemenea, stiind ca va trebui sa ii fie supusa in toate, este nevoita sa caute pe cineva in care sa aiba incredere ca va avea grija de ea, ca va arata compasiune si ii va sta alaturi in clipele grele si  va arata intelegere fata de neputintele ei. Daca nu observa in mod spontan aceste trasaturi de caracter, ci dimpotriva indiferenta, cruzime si sarcasm misogin nicio freza gelata, niciun muschi scos la expozitie si nici macar impresia intelectuala pozitiva nu mai pot sustine atractia.

Pentru ca si fetele credincioase de multe ori nu sunt mature si nu fac un studiu de "piata" realist. Si-ar dori sa gaseasca in acelasi om si un ascet ca marele Antonie, dar si un romantic precum Eminescu, si un milostiv si neiubitor de arginti cum citesc prin proloage, dar si un priceput administrator de finante langa care sa nu duca lipsa de nimic, si un aventurier interesant, mereu dornic de nou, dar si un barbat de casa, multumit cu rutina: serviciu, cumparaturi, apartament.

In acest context trebuie inteles un lucru: sunt pe lume si barbati sarmanti, parteneri excelenti pentru relatii de scurta durata, dar care au anduranta scazuta la purtarea crucii in casatorie si altii care sunt de cursa lunga sub aspectul devotamentului, pe care ii simti ca sprijin real in viata, dar care nu sunt chiar tot ce ai visat in adolescenta (bineinteles, intre cele doua tipologii extreme gasesti o multime de variante).

Cred ca daca nu au avarii majore la sistemul de directie si franare😊 se poate supravietui in casnicie cu ambele tipuri.

Important e sa stii ce vrei in viata, sa nu fii idealista/prea meticuloasa si sa intelegi ca ai tot dreptul sa alegi si sa refuzi, cu mentiunea ca e de prost gust sa te superi daca cineva pur si simplu nu ti se potriveste. Omul nu e dator sa corespunda asteptarilor tale. Spui "la revedere!" si cauti mai departe.

Imi cer iertare, dar am nuantat aspectele acestea doar pe linie feminina, fiindca baietii mei sunt mici inca si nu imi pun probleme de genul acesta pentru niciunul din ei.