Acum cateva luni sotul meu a vazut un filmulet pe wapp cu niste copii din Africa stand cuminti la o coada imensa in aateptarea unui blid cu mancare. I s-a infiripat atunci in minte un gand de a ii face o bucurie Elenei ajutandu-i pe acesti copii. Cum? Pe filiera manastirii Grigoriu, care face misiune pe continentul african.
Dupa un timp a renuntat la idee. Ii parea ceva irealizabil. Mergand odata in sf munte, a visat-o pe Elenita cum era ea mica, inainte de a incepe sa vorbeasca, si cum parca il tot ruga din gesturi si priviri sa nu se lase pagubas. A doua zi a ajuns in manastirea Grigoriu (printr-o succesiune de intalniri aranjate parca). Acolo a aflat ca parintii chiar aveau nevoie de ajutor pentru transportul unor cantitati uriase de alimente din Romania. Donatori aveau, dar trebuiau cumva sa aduca totul pe distanta mare si cu masini speciale. S-a angajat sa rezolve, desi la momentul respectiv nu avea nimic sigur, decat incredintarea ca Elena s-ar bucura de implicarea lui.
A venit in tara si a gasit oameni de bine cu care a reusit sa transporte cateva tone de alimente de baza la manastire. Jertfa noastra a fost doar oboseala si stresul sincronizarii legaturilor intre oameni. Ceea ce vreau sa consemnez este ca singurul transport mai dificil a fost cel de branza. Si nu ma pot abtine sa pun aici cateva case cu cruce din zona de unde am ridicat-o.
Zaharul, uleiul, faina nu sunt perisabile si se gaseau deja in stoc, pregatite de incarcare. Ca sa fie gata insa 700-800 kg de branza a trebuit sa asteptam ciobanii sa isi termine treaba si apoi sa imprumutam un "frig" de la cineva, ca sa nu se strice pe drum. Cand am sunat la stana sa ne interesam cand putem veni sa ridicam branza, am ramas amandoi blocati cand l-am auzit pe oier: "Parinte, pe 23mai sa veniti sa o luati." 23 mai este chiar ziua de nastere a Elenei!
Ma bucur tare mult!
ReplyDeleteAntonia.
Toate sunt spre slava lui Dumnezeu .
ReplyDeleteMare e puterea lui Dumnezeu !!
ReplyDelete