De ceva vreme (dinainte de postul Pastelui) merg aproape zilnic la parohie pentru paraclisul Maicii Domnului. La inceput ma simteam straina fata de oamenii din biserica. Cu timpul mi-au devenit dragi fara sa socializez efectiv cu ei (mai mult decat un salut sau maxim doua-trei vorbe nu schimbam).
Ieri daduse peste mine un val de dragoste 😊 de imi venea sa le imbratisez pe toate babutele care ieseau din biserica. Mi se parea foarte limpede expresia "sora/frate de credinta" si ma bucuram de ei ca de niste mici luminatori in intunericul necredintei care stapaneste inca majoritar comunitatea pe care o pastoreste parintele meu.
de ieri |
din curtea bisericii |
nostalgica dupa o plimbare cu caruta |
Nu numai... Eu-s o fire mai rezervata, mai rece, dar dupa o slujba de liturghie, parca mi se inmoaie inima si-s binevoitoare cu oricine imi iese in cale. Cine spune ca nu e Har si nu e o lucrare, greseste...
ReplyDelete