...despre sportul de performanta si despre practicarea lui ca profesie vs crestinism...
Tin sa mentionez ca nu trebuie confundat cu exercitiile fizice pe care le fac oamenii civilizatiilor sedentare ca sa nu se imbolnaveasca si sa nu se deformeze de tot.
In primul rand trebuie inteles ca traim intr-o societate dupa model occidental care isi are valorile ei, adesea opuse cu cele crestine. Cine respira duh curat, simte cum se incerca inducerea unui cult al desertaciunii. Ar trebui sa avem mintea lui Hristos ca sa filtram gunoaiele mai subtile din atmosfera spirituala inconjuratoare.
Performantele sportive sunt obiective strict trupesti, care vor fi fost foarte utile in comunitatile primitive. Intr-adevar, necesita o oarecare autodisciplinare si perseverenta pentru a fi atinse, dar cam atat. Concurenta pentru medalie este, in sine, o idee nu prea duhovniceasca. Atletii lui Hristos nu sunt la concurenta unii cu altii, care e mai grozav, toti pot lua premiul cel mare deopotriva😊
In conditiile lumii moderne a te antrena ca sa excelezi intr-un anume sport nu iti aduce niciun privilegiu spiritual. Esti folosit doar pentru a dezvolta linia de productie a divertismentului. In fond toate concursurile sportive nu sunt decat distractie pentru privitori si sursa de castiguri pentru altii.
Intr-o exprimare mai dura as spune ca nu e decat un circ mai stilat unde in loc de animale, oamenii isi etaleaza capacitatile fizice, riscandu-si uneori chiar viata. Sunt preocupari facultative, de care omenirea s-ar putea foarte bine dispensa. Oamenii sunt slabi insa si se veselesc si ei de jocurile olimpice sa mai uite de greutati. Nu se pot lipsi de indulcirile pamantesti, fiindca nu au gustat inca dulceata cereasca.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Cuviosul Paisie Aghioritul era în copilărie un atlet foarte bun, însă mama sa nu îl lăsa să meargă să se întreacă la alergat cu alți copii, îl oprea și îl trimitea să alerge singur în propria curte, ca să nu se mândrească cu această capacitate...
ReplyDeleteSportul (văd mai ales în cazul fotbalului) aduce multă ură între zone geografice, țări, orașe, nicidecum prietenie sau dragoste. Dar da, sportul se practică strict pentru sine, în liniște, fără a ne etala capacitățile fizice. Din fericire astăzi oricine poate face mișcare acasă, în taină. Există numeroase aplicații gratuite pe telefon care suplinesc un instructor :-)
Despre orice indeletnicire, cu mici exceptii, poti spune aceleasi lucruri. In sportul de performanta vad depasire de sine, ceea ce iti poate fi de mare folos cand vine vremea sa te depasesti pe tine si spiritual. Cred ca Dumnezeu poate scoate din orice binele si sansa mantuirii.
ReplyDeleteMie imi place patinajul - pe gheata.
Pr Teofil spunea despre indeletniciri. Era o fabrica de armament, se faceau gloante si Pr Teofil spunea celor ce se spovedeau la dansul ca ar fi bine sa-si gaseasca altceva de facut, doar ca in zona nu era altceva de lucru, sau deja mai aveau putin pana la pensie...Dadea exemple de indeletniciri placute lui Dumnezeu, sa faci paine, sa construiesti case (zidar, instalator samd). Hai sa vedem, ti-ar placea ca fiii tai sa fie zidari 9 Sau ca fiicele tale sa fie brutarese 9 Ca nu pot fi toti preoti sau preotese! Iar parintii - chiar daca sunt preoti, preotese - doresc sa le fie copiii intelectuali, sa faca facultate, n-am intalnit pe nimeni care sa indemne la invatat o meserie - copilule, fa-te tamplar! Fetito, fa-te croitoreasa! Aici e o discutie interminabila. Cu argumente pro si contra in egala masura.
Nu comentez postulatul din prima propozitie. Iti apartine, tu stii.
DeleteIti spun sincer ca eu nu le spun copiilor ce meserie sa isi aleaga. Fetele invata bine si au inclinatii intelectuale. Ionut insa nu pare deloc genul. Pentru asta nu sufar absolut deloc. Faca-se tamplar, daca vrea!
Sufar pentru caderile sufletesti ale copiilor. Chiar nu ma deranjeaza sa nu aleaga varianta intelectuala. Ceea ce ma dezgusta este mizeria morala.
Cine te-a dezinformat cum ca eu as tine mortis sa nasc numai viitori intelectuali? Ca pari foarte sigura in intrebarea ta retorica.
DeleteDaca vrei sa stii eu le incurajez pe fete sa opteze si pentru varianta de a fi casnice. Intelege, nu ma pasioneaza parerile acestei lumi, nici consideratia pe care mi-ar oferi-o. La fel ii educ si pe copii, sa aiba alte puncte de reper.
PS Daca traim pana atunci, fac o postare sa te anunt ce meserii au ales 😊
Parintele meu duhovnic a spus intr-un interviu referitor la baiatul lui ca ar prefera si tractorist sa fie, numai sa fie omul lui Dumnezeu:)
DeleteEcaterina, vorbeam in principiu. Tu poate esti o exceptie. Poate nici nu esti singura exceptie. Dar exceptiile confirma regula. In 55 de ani nu am vazut parinti, oricat de credinciosi, care sa nu se lupte pentru copiii lor, ca ei sa devina intelectuali, sa faca facultate, sa fie oameni importanti social. Nu stiu daca e bine sau nu, stiu ca e plin de "intelectuali" tineri care numai intelectuali nu sunt. Altfel, n-as putea condamna un parinte care isi vrea copilul intelectual. Si ce meserii vor avea copiii tai e treaba voastra, nu a mea, eu vorbeam despre niste conceptii care exista in societatea noastra, atat.
ReplyDeleteProbabil "par" in multe feluri, functie de "ochii" care ma privesc.
Sunt intru totul de acord. Sunt insa de acord si cand zice Maria ca asta poate fi extins spre multe lucruri. Putine lucruri, fapte, evenimente ne sunt cu adevarat de folos. Depinde de fiecare cat poate intinde coarda personala si cat il lumineaza duhul sfant sa o faca. Ca daca n-ai gustat bucuria adevarata te mai multumesti si cu surogate.
ReplyDeleteCa o mica paranteza, mi-a ramas in minte ce zice par proclu: celor care s-au trezit si au dorul de Dumnezeu in aceste timpuri nu le-a ramas decat sa planga. Simplu dar intelept spus.
Nu e corect cred sa le incurajezi sa fie casnice asa cum nici sa le spui ce meserie sa aleaga.
ReplyDeleteMariaM
Mai echilibrez si eu balanta 😊, ca toata societatea are pretentii carieriste de la fetele destepte. Le incurajez, adica le amintesc ca exista si e plauzibila si varianta asta.
DeleteCat de corect este chiar nu stiu. Mi-am dat seama de curand ca nu ma pot judeca cu adevarat nici pe mine. Am multe dileme legate de decizii pe care le-am luat de-a lungul timpului si cred sincer ca o evaluare justa a tuturor actiunilor mele o voi avea dupa moarte, pentru simplul fapt ca nu sunt detinatoarea adevarului absolut. Eu doar ma straduiesc sa fac binele, dar nu se stie daca faptele mele au valoarea pe care o cred eu.
Delete