In ultimele saptamani am simtit cu putere suflarea duhului rautatii. Fara un acatist sau cateva catisme si lecturi duhovnicesti zilnic, efectiv nu as fi putut supravietui. Durerea interioara era coplesitoare si piedicile impotriva oricarui lucru bun pareau imposibil de depasit, omeneste vorbind.
Cu ocazia acestor razboaie am castigat mai multa apropiere de sfintii lui Dumnezeu, mai ales sfantul Nicolae si sfantul Dimitrie izvoratorul de mir. Sfantul Nicolae ma astepta efectiv intr-un loc unde imi doream sa ajung si ii cerusem ajutor special pentru asta: in primul moment cand am pasit acolo, vrand sa pregatesc o masuta pentru ca cei mici sa poata scrie pe ea, am dat cu mana peste o iconita cu chipul sf Nicolae. Parca zambea spunandu-mi: "Vezi ca te-am adus aici?". Sf Dimitrie a mutat efectiv muntii din loc: un eveniment programat in care erau implicate mai multe persoane si care era imposibil de contramandat pur si simplu nu a mai avut loc, ordinul s-a revocat, lasand in viata mea multa, multa pace.
Oricare ar fi viata noastra, oricati copii am avea (ba as spune ca mai ales daca avem multi copii) e vital sa ne facem timp sa stam de vorba cu Dumnezeu. Daca suntem constiente ce inseamna "ale Tale dintru ale Tale" vom sti ca trebuie sa ne facem vreme sa cerem tot ce avem nevoie in urcusul mantuirii. Pare absurd sa pretindem ca nu avem timp tocmai pentru Cel caruia vrem sa-i daruim intreaga noastra viata.
Iti multumesc pentru îndemn si mărturie, a venit exact cand trebuia! Cu drag, Mihaela
ReplyDeleteThis comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDeleteMultumesc si eu pentru feedback-ul pozitiv :)
ReplyDeleteTreaba cu evenimentul neaşteptat m-a chinuit şi pe mine săptămâna trecută. Şi după ce am căzut într-o stare extrem de neplăcută, m-a ridicat Dumnezeu într-un mod minunat. Nici nu gândeam să se amâne cu mai multe luni! Dar aşa cum spui, mare linişte am avut în inima mea... Dumnezeu să vă dea putere, să treceţi cu bine peste toate!
ReplyDelete