...pentru toti cei care sufera de nevroze decizionale: uneori alegerea perfecta nu exista. Mintea trebuie sa fie libera pentru a-L slavi pe Dumnezeu, asa ca a starui peste masura in a cantari chestiuni omenesti nu-si are rostul. De asemenea uneori uneori pur si simplu nu exista strategia perfecta in solutionarea unei probleme.
Se prea poate ca si varianta A si varianta B sa comporte riscuri. Ambele pot sa aiba atat avantaje si dezavantaje. Ambele pot fi neutre din punct de vedere duhovnicesc. In astfel de situatii ma grabesc sa transez lucrurile mai degraba ca sa ma debarasez de stresuri inutile si sa ma eliberez din robia preocuparii in exces de lucrurile materiale. Putina rugaciune ajuta intotdeauna, uneori chiar ne calauzeste pasii creand oportunitati pe care initial nu ni le puteam imagina.
La drept vorbind chiar nu conteaza daca porti azi fusta neagra sau fusta in carouri si in aceeasi categorie de probleme inchipuite as putea clasa multe dileme specifice societatii moderne. Conteaza ce fac ca sa ma apropii de Dumnezeu, sa fiu mai iubitor de oameni, mai bun si mai curat la suflet. Imparatia cerurilor e inauntru, dar ca sa o vad si sa o gasesc trebuie sa mai dau afara din balastul grijii de multe.
Tuesday, March 17, 2015
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Acum cativa ani ajunsesem in impas decizional (datorita banilor, evident). Solutia pt mine a fost sa ma intorc la simplitate (Dumnezeu mi-a scos in cale modelul unei familii germane): fara tv, mers la biblioteca si plimbari in natura, redus din valoarea facturilor, eliminat unele, abandonat mobil, simplificat viata, decis o data pt 1-2 sapt/luni (facut meniu pe o sapt.,ce haine voi purta pe o sapt, plan financial pe 2-4 sapt. merg la piata 1 data pe sapt si la supermarket la 2-4 sapt. etc). Totul s-a linistit in viata mea, ba chiar am castigat 8-10 ore saptamanal pe care pot sa le petrec pentru sufletul meu, hobby-uri, de colecta pt cazuri umanitare etc.
ReplyDeleteApoi am citit despre http://en.wikipedia.org/wiki/Decision_fatigue si mi-am dat seama ca asta m-a lovit.
Noi romanii nu avem nici istoric decizional. Comunismul tocmai asta a vrut sa distruga: ne-a luat puterea de a alege si au decis ei pt noi: ce sa lucram, unde sa ne angajam, unde aveam dreptul al repartitie la case, toti aceeasi mobila, lucrat sambete si unele duminicu etc. De 25 ani ne reconstruim si alegem - si e normal ca uneori sa obosim pierduti in alegeri superficiale, cotidiene, snoabe (zau, snoaba eram!! stateam 15 min dim. sa ma decid azi cu ce ma imbrac..... si aveam un sifonier!! iar astazi am redus la 2 rafturi si aleg duminica seara pt 4-5 zile, in cateva minute; sau mai rau, nu am tinut post o perioada pentru ca...nu stiam ce mancare sa aleg!!! - cand e atat de simplu dar ....aveam mintile intunecate de griji snoabe, desarte... ).
Multumesc! :) Mai stiu cateva persoane care se vor bucura sa citeasca aceasta postare!!! cu drag, Ioana
ReplyDelete...sau port pantaloni , cand merg la biserica..(cu toate ca in aceasta privinta inca am o dilema, sa mearga sau sa nu mearga femeia la biserica in pantaloni), cand defapt conteaza ceea ce chiar spui "Conteaza ce fac ca sa ma apropii de Dumnezeu, sa fiu mai iubitor de oameni, mai bun si mai curat la suflet..."
ReplyDeleteDilema ta ar trebui sa fie mai personala, de vreme ce nu esti duhovnic: sa merg sau nu in pantaloni la biserica. Doar tu iti poti raspunde la intrebare.
ReplyDelete