Sunday, November 23, 2014

Ma felicit...

...ca nu l-am dus pe Grigo la gradi nici anul asta. Sincer, mi-e mila cand vad dimineata trecand pe strada copii mici cu ghiozdanele in spate, trasi de mana de adulti grabiti.

Intrarea in colectiv ar fi fost o alta schimbare majora careia ar fi trebuit sa-i faca fata in paralel cu venirea pe lume a noului fratior si n-am gasit nici o motivatie in baza careia sa-l fortez. N-as fi putut sa-i fiu alaturi in perioada de acomodare de la inceput de an si mi-as fi complicat in mod inutil existenta cu doua drumuri pana la gradinita in fiecare zi.

Ma bucur ca nu trebuie sa-l silesc sa se scoale dimineata, ca nu trebuie sa-l scot in frig afara la prima ora si ca nu trebuie sa-l las intr-o companie mai mult sau mai putin placuta, dar in mod sigur extrem de solicitanta.

Povesti, cantecele si poezii aude si acasa. La plastilina, acuarelele, lipici, lego, carticele sau forfecuta de hartie are acces de cate ori doreste. Cu atentia, rabdarea si concentrarea sta foarte bine, el fiind de felul lui un baietel linistit. Un alt avantaj ar fi ca nu sta printre copiii bolnavi care vin in clasa cu antibioticul in ghiozdanel si nu e expus de la o varsta atat de mica violentei gratuite a altor copii sau adulti.

In ultima instanta, nu cred ca activitatile de la gradinita schimba cu mult curba dezvoltarii intelctuale pe termen lung, asa ca n-am ratat sansa de a descoperi in fiul meu vreun baby Einstein prin faptul ca nu l-am arondat unei institutii de invatamant.



29 comments:

  1. Te felicit si eu :)
    Nici eu n-am dat-o pe Ilinca (parca Grigo e de-o varsta cu Ilinca). Fata cea mare a mers la gradinita un an inainte de pregatitoare, de la 5 ani si nu a fost in urma fata de ceilalti copii.
    La noi, motivul principal pentru care n-am inscris-o a fost faptul ca programul gradinitei alterneaza: o saptamana dimineata, o saptamana dupa-amiaza. Practic, as fi pe drumuri cu un copil sub un an si altul sub 3, iar pe unul de aproape 5 ani, l-as fi bulversat in privinta somnului de pranz.

    ReplyDelete
  2. :)), din punct de vedere al achizitiilor cognitive, cred ca astea le poate acumula si acasa orice copil din orice familie care se ocupa in mod firesc de copii, plus ca fiecare poate alege ce-i spune despre lucruri importante, cum e religia,sau mai putin importante:)-ca imprumuturile din sarbatorile americane, bunacuviinta, Mos Craciun... Ce pierd de obicei copiii care nu merg la gradinita si nici la joaca pe ulita e relationarea pe orizontala, cu egali, faptul ca trebuie sa-si gaseasca locul intr-un grup. La Grigo nu e cazul, el fiind inconjurat de frati si mai ales de unul nou:). Oricum s-a demonstrat o scadere a creativitatii copiilor care frecventeaza gradinite fata de cei ce stau acasa. Unele lucruri din cele ce-i invata la gradinita le sunt absolut nefolositoare - 4 ani, grupa mijlocie au invatat saptamana trecuta despre celule:D... Din pacate treaba cu copiii bolnavi este o realitate tare dureroasa, pentru ca parintii nu au cu cine-si lasa copii si ii trimit bolnavi la gradinita.

    ReplyDelete
  3. Prin aceasta postare mi-ai raspuns unei intrebari pe care ti -o pusesem la un moment dat pe mail. :)
    Baiatul meu cel mare( 3 ani si jum) nu vrea sub nici un chip sa mearga la gradinita ( zice ca merge "la primavara" sau ca el sta acasa cu mamaie si bebe..). Sper din primavara sa il conving usor, usor... Multa luma imi spune ca cu cat va creste va fi mai greu de convins si ca o sa ii fie dificila acomodarea la scoala. Tu ce parere ai despre asta? La cei mari cum ai procedat?
    Adriana

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pe primele doua fete le-m dus mai de mici la gradi. Eu find studenta si sotul nu prea priceput la ingrijit copii, a fost cea mai buna varianta atunci. Nu a fost nevoie sa le conving, nu s-au speriat de doamne si nici nu au avut altercatii cu colegii. Au fost la program scurt, dar tot mi se pareau vesnic obosite de programul obligatoriu.
      Ionut si Eca au fost si ei la gradi, dar nu m-am omorat cu consecventa. Au absentat en gros... Nici ei nu s-au opus vehement, nici eu nu insistam sa ramana. Daca voiau sa lipseasca, lipseau.
      Fetele s-au acomodat cu scoala mai bine si mai repede decat Ionut, dar asta nu din cauza gradinitei, ci fiindca el nu e genul static, studios si docil.
      Mailul meu e nedeschis de multa vreme...

      Delete
  4. si eu am dus-o pe cea mica abia de anul asta, la 5 ani, si sunt zile cand as mai tine-o acasa, dar insista ea sa mearga.O las doar pana la 12

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, si Grogo voia sa mearga fiindca la noi e un curent pro-gradi printre copilasii de la bloc. Sunt invatati in mod subtil sa afiseze o mandrie specifica de copil mare, care merge la gradi... Cine nu merge crede ca cine stie ce pierde :)

      Delete
    2. Din fericire nu sunt toti la aceeasi gradi, asa ca nu formeaza inca o gasca exclusivista. Se mai poate omul juca impreuna cu ei :)

      Delete
    3. la noi Otilia ar ramane singura acasa, cele mari sunt la scoala, iar in vecini nu sunt copii asa mici, de asta nu prea vrea sa ramana acasa, ii este urat.

      Delete
    4. Pai cam asta este peste tot ituatia. Indiferent cati copii sunt in casa in zile de rand cei mari merg la scoala dimineata sau au lectii. Cei mici isi fac singuri de lucru in timpul asta iar mama e cu bebe sau are treaba.

      Delete
  5. cat ai de ales, profita. Asa libertate nu o sa mai fie mult timp. Voi sunteti familie mare asa ca socializeaza suficient, la copiii singuri la parinti si fara copii in jur gradinita compenseaza.
    Stii prea bine ca educatia vine de acasa, nu din comunitate.

    Dumnezeu sa va calauzeasca pasii!

    ReplyDelete
  6. Si eu cred ca e un lucru bun sa creasca cat mai mult in mediu familial, alaturi de dragostea mamei si de compania fratiorilor! Multa sanatate tuturor, mici si mari!

    ReplyDelete
  7. si eu am aceeasi parere.
    Nu as da un copil la gradi inainte de 5 ani, decat silita. Daca are cu cine sta acasa, e mai bine asa.

    ReplyDelete
  8. La Multi Ani! Sfanta Ecaterina sa va ocroteasca pe tine, pe Eca si toata familia!
    Adriana

    ReplyDelete
  9. La multi ani! Sfanta Ecaterina sa mijloceasca pentru toti sa ne mantuim!
    Cristina

    ReplyDelete
  10. mi se pare corect! :)

    ReplyDelete
  11. E bine ca te feliciti si ca esti impacata cu deciziile luate. Cred ca asta e foarte important. \Mai ales ca pentru orice mama chiar daca sta acasa , chiar daca lucreaza cel mai simplu este sa nu isi "care" dimineata copilul la gradinita pe frig, ploaie, vant.
    Si eu personal am ales sa ma lipsesc de multe pentru a sta cu ei acasa si i-am dus la gradinita abia de la 4 ani cu program scurt 8-12.
    Insa, pentru un copil de 4-5 ani este benefica gradinita de cele mai multe ori (bine acum eu nu ma refer clar la obiceiurile romanesti ale unor gradinite de a tine copiii pana la 6-7 sau mai stiu eu cate ore zilnic ala deja ar fi un chin si pentru un Adult) .
    Sculatul de dimineata nu este nici o problema daca se culca la ora normala seara si exista o constanta a obiceiului acesta. Se trezesc singuri dupa cateva luni -chiar si sambata:) .
    Despre adaptarea la "venirea pe lume a fratelui" la fel nu pot spune ca este o problema reala pentru ca il puteai tine fara probleme acasa cateva saptamani daca ti se pare ca asa trebuie. Nu te da nimeni absent la gradi:) Personal am vazut ins aca voiau sa mearga ai mei la gradi imewdiat dupa aparitia fratiorilor, exact pentru a se lauda cua asta si a povesti despre bebe .
    Povesti, poezii etc bineinteles ca aude si acasa dar la fel, nu e acelasi lucru, compania face diferenta.
    Eu l-as inscrie chiar si acum la program scurt poate gasesti inca o gradi cu vreun loc liber la stat.

    ReplyDelete
  12. mariam mariam esti haioasa,gicuta contra mereu pe pozitii:))))))))

    ReplyDelete
  13. Felicitari pentru noul bebe,Sf Ecaterina sa va ocroteasca,va admir pentru cum Il lasati pe Dumnezeu sa va calauzeasca viata,Domnul sa va dea putere pentru toti copilasi!Mihaela

    ReplyDelete
  14. pentru Maria M ,

    doamna, poate ne lamuriti ,,ce poate fi mai bun si mai frumos decat a locui fratii impreuna " ? Tocmai , compania face diferenta!

    Ecaterina, fratele meu nu si-a dat ultimii 2 copii la gradinita si au invatat mult mai repede sa scrie, sa citeasca, sa faca socoteli , nu mai zic de recitat poezii si cantat. De multe ori in gradinite, mai ales in cele particulare poti sa ai surpriza sa gasesti pe post de educatoare, copile din astea care nu au studii de specialitate si care nu sunt in stare sa-ti educe copilul. Socializare o sa faca destula copilul in scoala...de vrea, de nu vrea ...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Socializare nu este si interactiunea cu alti copii la locul de joaca, in vizite, excursii sau la biserica?
      Relationarea cu semenii nu este valabila decat daca micutii sunt supravegheati de alti adulti decat parintii?

      Delete
  15. Eu lucrez la o gradinita in afara tarii, insa cu toate ca este o gradinita cu lux, confort si foarte mare atentie in ce priveste educarea copiilor, eu sunt ptr cresterea si educarea copiilor in mijlocului familiei cat mai mult timp posibil. Mersul la gradinita poate forma in copii multe inhibitii. Nu exista lucru care copilul poate sa-l invete in gradinita si acasa nu se poate. Recent ne-a venit in gradinita o fetita de 6 ani care nu a fost deloc data la gradinita, insa are 3 frati mai mari. Ei bine e mai dezvoltata, mai calma, are mai mult umor decat toti ceilalti copii. Si astea nu din firea ei, ci se vede o anumita siguranta crescuta acasa in familie.
    Cristina

    ReplyDelete
  16. Buna,
    voiam sa va intreb daca nu ati avut probleme cu integrarea nou-nascutului in familie. Am un baietel de 3 ani si 2 luni si de aproape a luna a venit pe lume si fratiorul lui. Baiatul cel mare este foarte gelos, se tot repede la cel mic sa-l smuceasca, vrea si el in brate cand ii dau sa suga celui mic etc. Dimineata se trezeste cu noaptea in cap mai nou. Nu mai stiu ce sa ma fac cu el. Trebuie sa stau cu ochii pe el ca nu stiu ce reactie are vis-a-vis de cel mic. E total dat peste cap, desi pe perioada sarcinii i-am tot zis ca o sa aiba un fratior etc... Aveti vreo idee? V-ati confruntat cu asa ceva? Cum se poate atenua impactul?
    Multumesc mult!
    Dana

    ReplyDelete
  17. E un fenomen obisnuit. Unii dintre copiii mei au fost gelosi, unii nu.

    Ideile trebuie sa le ai tu, particularizand pentru tine si copilul tau un principiu general: acela de a-i arata copilului mare cat de multa dragoste si intelegere poti.

    Roaga-te pentru el sa depaseasca mai usor momentul.

    ReplyDelete
  18. Cristina, la 6 ani la grainita in afara tarii?

    Nu, nu socializarea este ceea ce pierd in primul rand. Timpul este:) Timpul de "stat degeaba " in loc de a si dezvolta capacitatile mentale chiar doar vazand o jucarie noua de exemplu sau vorbind cu un coleg de grupa despre culori. Sunt pierderi nu prin informatie in sine ci prin "nelucrare" in timpul respectiv .
    Oricum, intr o societate in care este practica frecventa probabil diferentele nu sar in ochi deci nu e nici o nenocire daca asa e mai comod.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Oare unde ne grăbim așa? Toată lumea asta amăgită și grăbită are impresia că pierde timpul...pentru lume. Pentru Hristos nu-și pune nimeni problema că pierde Timpul atât de prețios. MariaM, Timpul este o noțiune pe care Hristos a adus-o aici...noi ne cam pierdem Timpul pentru timpul lumesc! Multă sănătate, dragă Ecaterina, observ că pentru voi e prețios Timpul și asta mă bucură enorm. Dumnezeu să vă conducă mai departe așa cum a făcut-o și până acum. O mămică de 5.

      Delete
  19. Lasa, nu mai incurca lucrurile . Nu are nici o legatura timpul pentru Hristos cu 4 ore pe zi la 5 ani in care alegi altceva decat sa se uite pe pereti.
    Daca mama sta zilnic cu el si fac rugaciuni impreuna sau ii povesteste pilde da, atunci merita comparatia. dar ma indoiesc sincer de asta in cazul de fata petru ca practic nu are cum. Cu bebe, casa, haine de spalat uscat calcat, etc . In zilele in care poti sta cu copilul la povesti nu il duci pur si simplu. te ocupi tu de el. Nu se face prezenta la gradi. Dar in cele in care nu te poti ocupa de el se numeste irosire pentru copil .
    E mult mai usor asa bineinteles si mult mai ieftin si scuze exista multe insa nu va ascundeti dupa ele :)
    Copiii nu ajunge sa-i nasti pentru a te mantui .

    ReplyDelete
  20. bine punctat MariaM ! si eu am inteles ca Ecaterina nu-l duce la gradi pt ca-i este ei mai comod si nu pt ca ar fi greu pt copil cu trezirea, deplasarea, suprasolicitarea, vreo prezenta mai putin agreabila la gradi, etc. poate la anul, cand vor fi 2 copii de gradi, se va felicita iar ca duce doi odata, justificand deranjul/ efortul de a-i duce.

    ReplyDelete
  21. sigur te mantuiesti daca iti duci copilul la gradinita 4 ore unde de cele mai multe ori invata toate 'noutatile' si mai ales cum sa fie 'darnic' si 'altruist' de la colegi, multi dintre ei singuri la parinti,pentru mine cele 4ore sunt pentru a ma usura cu treburile ca altfel i-as tine acasa pe copii

    ReplyDelete
  22. Eu tin minte de mamaia mea, casa la tara, vaci (a avut si 5 vaci), porci, gaini, gradina etc. spala de mana, si ne lua pe toti nepotii (3-4, dar veneau si altii din vecini!!) pe langa ea si vorbea cu noi. A reusit asa sa sparga gelozii si sa gaseasca pentru toti o vorba buna. Serile de iarna nu le uit, la lumina lampii cu gaz, cu verisoara bebelus pe picioarele ei, mamaia torcea si ne-a invatat colinde si Crezul/ Tatal nostru, povestile ei spre noi porneau din lumea din jur: de la cainele ce latra ce probabil a vazut/mirosit vreo vulpe etc. Tin minte ca trata gelozia ca o forma de a cere atentie - ca nu primeste suficient (si cred ca se referea calitativ, nu cantitativ), ne lua pe toate nepoatele in pat cu ea daca voiam, gasea un mic lucru sa ne faca la fiecare special, din cand in cand etc.

    Un parinte cu inima linistita se poate imparti suficient intre treburi si sa nu isi repeata copiii. Da, gradinita e ok cand parintele nu are de ales, dar si pentru acei parinti care nu fac fata sau sunt depasiti de situatie. Cu dragoste se poate face totul.

    Socializarea presupune si timp copiilor sa interactioneze fara aripa ocrotitoare a mamei, si activitati care eu nu imi pot permite (atat financiar dar si ca timp: 3-4 ore pe zi afara, vizite, excursii saptamanale, piscina saptamal, teatru lunar, invatat limba straina de la nativi etc). Gradinita in plus a facut pentru fiica mea: a lasat-o sa interactioneze cu deciziile si fricile proprii dar si ale celorlalti, a devenit mai grijulie cu cei mai mici. Depinde si de copil dar si de background-ul din spate. Copilul meu s-a simtit bine la gradinita (in 5 ani cred ca am avut 4-5 dimineti cand a plans si cerut acasa, nu s-a imbolnavit, s-a trezit in fiecare zi cu entuziasm sa mearga), am avut noroc de educatoare cu care s-a inteles foarte bine. Din pacate nu pot spune acelasi lucru despre invatatoare ... e alta fire, e mai rece, si se vede.... Poate m-am invatat cu educatoarele ce luau fiecare copil in brate si il invartea si le spunea pe rand: "buna dimineata, soare", sa stea cu 1-2 copii de mana si sa mai stearga cate un nas ce alearga pe acolo.

    Inca o data, faptul ca voi parintii sunteti multumiti de decizie este cel mai important, oricare ar fi ea! Aveti o familie mare, frumoasa, armonioasa, Dumnezeu va lumineaza calea, si toate astea ofera hrana pentru suflet, oricat de mic/ mare ar fi copiii.

    Cat iti citesc articolele, imi invii amintirile copilariei la bunici, asa razbate bunatatea si dragostea din ele. Felicitari inca o data pentru bebe nou, si pentru botez, si pentru ca ne scrii.

    ReplyDelete