Astept...

N-am mai nascut. De pe 8 noiembrie tot elimin din dopul gelatinos. Nu am decat sporadic dureri care sa aduca a travaliu. Aud ca mai pot sta vreo doua saptamani tot asa...
Ma misc foarte greoi, dar, fiind uterul mai coborat, ma bucur da respiratii de amplitudine mai mare.
N-am mai iesit din casa nici macar la biserica si ma gandesc contrariata la recomandarile de a merge pe jos cativa km zilnic. Poate alte persoane se impaca mai bine cu relaxina...

Tricotez un pulovaras raglan pt bebe (mi-a redeschis Irina apetitul pentru andrele), ingrijesc de probioticele mele (maiaua de paine, borsul, kombucha +muraturile de sezon si varza) si citesc un site despre manevre obstetricale interesante care faciliteaza angajarea si rotatia fatului in prezentatiile mai dificile.

O alta preocupare de baza ar trebui sa fie dragalitul copilasilor mai mici (fiindca deja primesc cereri expilcite de carat in brate, mangaiat, masaj etc). Doua inconveniente majore ar fi ca nu prea am destul spatiu disponibil de imbratisat ca lumea si ca somnolenta ma impiedica sa spun povesti cate si-ar dori ei, motive pentru care piticii mei sunt un pic nemultumiti. M-or intelege mai tarziu :).

Ma bucur ca tati simte ca e nevoie de un plus de tandrete si ii copleseste cu imbratisari, harjoneli si povestioare dragute. Odata cu apropierea nasterii atasamentul copiilor si-a mutat centrul de greutate spre el in mod firesc si nu a fost nevoie de scenarii psihologice asa cum ma asteptam. Dumnezeu pregateste evenimentele cu delicatete si ne ajuta sa atenuam posibilele motive de gelozie ale fratilor mai mari.

Ramane de vazut cum va fi cand se vor confrunta in direct cu noul membru al familiei :)