Saptamana asta a fost marcata de certuri. Din fericire nu ne-am certat intre noi, ci am fost implicati vrand nevrand in tulburarile unor oameni chinuiti. Au fost speculate niste discutii absolut bine intentionate pe care le-am avut cu niste rude (runda intai - rude prin alianta, runda a doua - rude pe linie spirituala), vorbele mi-au fost rastalmacite si au rezultat niste neintelegeri mari, soldate cu conflicte serioase.
Am simtit ca Dumnezeu ne-a acoperit in chip minunat inimile de flacara maniei. Am fost foarte detasata si mi-am pastrat o pozitie neutra, ceea ce nu as fi putut doar prin propriile puteri. Mult ajuta ca in timpul confruntarii, pe cat ne putem aduce aminte, sa rostim in minte rugaciuni scurte (pentru pace, pentru imblanzirea vrajmasilor si luminarea mintii lor).
Oamenii rautaciosi nu se cearta in ideea gasirii unor solutii ale problemelor existente, nu negociaza in nici un fel si, cel mai grav, ei nu poarta un dialog real, ci-si striga monologul orgoliului ranit si asteapta de la ceilalti sa fie un auditoriu mut. Nu e nimic constructiv in atitudinea certaretilor, ci doar sorb cu sete otrava scandalului pe care insisi il intretin. In fata unor astfel de indivizi cred ca cel mai intelept este sa taci, de vreme ce nu au urechi de auzit explicatii.
Mi-am bucurat nespus ca am avut binecuvantarea da a nu ma certa niciodata asa cu sotul meu (desi ne-am certat deseori in primii ani). Nu am simtit niciodata insa ca vorbesc singura. Amandoi am modelat de-a lungul anilor o relatie frumoasa, in ciuda faptului ca el nu avea la inceput obisnuinta de a discuta deschis despre nemultumirile reciproce. Am invatat impreuna ca un repros (spus la momentul potrivit) nu e o declaratie de razboi, ci o invitatie la tratative. Oamenii care se iubesc se pot critica fara sa raceasca afectiunea care-i leaga, daca au grija sa se exprime delicat, sa-si taie iubirea de sine in favoarea celuilalt, sa fie dornici de desavarsire in doi si sa aiba inima deschisa pentru iertare.
Am simtit ca Dumnezeu ne-a acoperit in chip minunat inimile de flacara maniei. Am fost foarte detasata si mi-am pastrat o pozitie neutra, ceea ce nu as fi putut doar prin propriile puteri. Mult ajuta ca in timpul confruntarii, pe cat ne putem aduce aminte, sa rostim in minte rugaciuni scurte (pentru pace, pentru imblanzirea vrajmasilor si luminarea mintii lor).
Oamenii rautaciosi nu se cearta in ideea gasirii unor solutii ale problemelor existente, nu negociaza in nici un fel si, cel mai grav, ei nu poarta un dialog real, ci-si striga monologul orgoliului ranit si asteapta de la ceilalti sa fie un auditoriu mut. Nu e nimic constructiv in atitudinea certaretilor, ci doar sorb cu sete otrava scandalului pe care insisi il intretin. In fata unor astfel de indivizi cred ca cel mai intelept este sa taci, de vreme ce nu au urechi de auzit explicatii.
Mi-am bucurat nespus ca am avut binecuvantarea da a nu ma certa niciodata asa cu sotul meu (desi ne-am certat deseori in primii ani). Nu am simtit niciodata insa ca vorbesc singura. Amandoi am modelat de-a lungul anilor o relatie frumoasa, in ciuda faptului ca el nu avea la inceput obisnuinta de a discuta deschis despre nemultumirile reciproce. Am invatat impreuna ca un repros (spus la momentul potrivit) nu e o declaratie de razboi, ci o invitatie la tratative. Oamenii care se iubesc se pot critica fara sa raceasca afectiunea care-i leaga, daca au grija sa se exprime delicat, sa-si taie iubirea de sine in favoarea celuilalt, sa fie dornici de desavarsire in doi si sa aiba inima deschisa pentru iertare.
Totusi, daca vorbele tale au dus la cearta acestor "oameni rautaciosi" nu e 100% in regula situatia.
ReplyDeletePersonal, m-as gandi de doua ori inainte de a da sfaturi data viitoare , indiferent cat de "detasata" as fi .
Foarte frumoasa si adevarata analiza! Te imbratisez cu drag!
ReplyDeleteNu a fost vorba de sfaturi.
ReplyDeleteDiscutam cu cineva despre curiozitati genetice legate de copiii mei care au grupa de sange B, desi eu am A iar sotul 0.
S-a inteles ca fac aluzii la fidelitatea sotiei cuiva, desi nici prin gand nu mi-a trecut asta.
In ziua de azi trebuie sa te feresti ca de foc de interpretarile celorlalti! Deseori se intampla, intr-un mod de neinteles, ca oamenilor sa li se para ca cine stie ce ai vrut sa spui...! Exista o inclinatie anume pentru a rastalmaci orice vorba, nu stiu daca peste tot, dar in zona noastra a devenit obositor sa nu mai poti scoate un cuvant fara sa se interpreteze gresit. Ecaterina, stai linistita, Dumnezeu stie ca tu ai avut gand curat...
ReplyDeleteAm si eu printre rude cativa interpretaci si este foarte dificil si obositor sa ai grija mereu la ce spui, sa nu fie rastalmacit. Duhovnicul mi-a spus ca banuiala nefondata, permanenta, este un semn de schizofrenie. Ne-am obisnuit sa ne raportam la schizofrenie numai in forma ei grava, simptomatica evident, dar are multe forme, dupa cum explica si Ierotheos Vlachos.
ReplyDelete